Părinți care lucrează. Yugo Neumorni: Am încurajat și alți colegi sau prieteni să-și ia concediul de paternitate (III)
E un subiect pe cât de delicat, pe atât de dezbătut, dar, de regulă, discuțiile sunt informale și sub forma unor nemulțumiri de o parte și de alta a „baricadei“ angajat-angajator.
Nu sunt puține cazurile de marginalizare profesională a mamelor care se întorc din concediul de creștere a copilului sau chiar abuzuri, exercitate sub forma constrângerii de a înceta contractual de muncă sau întreținerea unui climat intimidant la serviciu care să le facă să renunțe la job. Tații care își iau concediu paternal sunt încă foarte puțini în România, așadar, pentru multe femei, reîntoarcerea la serviciu după concediul de maternitate este o imensă provocare, un punct de cotitură chiar. La fel și pentru angajatori, care văd în concediile maternale o perturbare majoră a fluxului e producție și care necesită nenumărate acrobații de HR.
În contextul crizei majore de talente, astfel de concedii, care în România durează doi ani, creează dezechilibre majore pentru angajatori. Deși concediul de creștere a copilului poate fi acordat acum atât mamei cât și tatălui, sunt puțini bărbații care depășesc bariera mentalităților tradiționale care alocă exclusiv mamei creșterea și îngrijirea bebelușilor. O reconsiderare a acestor roluri ar putea reechilibra balanța de nevoi pe care le au atât angajatorii, cât și angajații implicați.
De aceea, am invitat specialiști din ambele tabere, dar și din domenii conexe, pentru a aduce mai multă înțelegere și lumină în abordarea acestui fenomen social cu implicații majore pe piața muncii, dar și în politica demografică. Am descoperit că există organizații care au programe interne de susținere a proaspetelor mame care se întorc la serviciu după concediul maternal – program flexibil, centre de alăptat, babysitting. Al doilea invitat din seria ”Părinți care lucrează” este Yugo Neumorni, președinte CIO Council.
Intrarea în „paternal“ nu a fost o decizie ușoară și a avut la bază mai multe considerente, factorul determinant fiind acela că mi-am dorit să aloc tot timpul necesar copilului meu pentru o dezvoltare psiho-emoțională armonioasă. În lipsa paternalului, mi-aș fi văzut copilul doar în weekend și atunci printre pauzele obligațiilor de serviciu sau administrative, pentru că din postura unui executiv, weekendul este și el alocat parțial jobului.
A mai contat foarte mult și faptul că după peste 26 de ani de carieră și după 21 de ani de IT făcut la nivel înalt din poziția de CIO în corporații naționale și multinaționale, simți nevoia unui respiro. Zecile de proiecte IT în echipe internaționale cu caracter de criticalitate, cu presiunea uriașă a rezultatelor și cu deadline-uri extrem de strânse te uzează și te forțează la o pauză de reflecție.
Unii își iau an sabatic și pleacă în călătorii de spălare a creierului workaholic sau pur și simplu se retrag pentru refacere. Venirea bebelușului mi-a oferit prilejul unui an sabatic combinat cu oportunitatea extraordinară de a trăi momente unice alături de copilul meu.
Intrarea în paternal îți oferă de asemenea ocazia să aloci timp, în momentele în care te lasă bebe, desigur, proiectelor personale permanent amânate sau puse în așteptare în detrimentul celor de la serviciu. În timp ce îți legeni copilul sau îi supraveghezi somnul te poți apleca asupra proiectelor antreprenoriale puse permanent on hold. Inclusiv ideea de a nu aduce acasă stresul din cadrul companiei în care lucrezi.
Practic, intrarea în concediu de paternitate reprezintă o alegere între familie și carieră. Alegi să ieși din lumina reflectoarelor, să renunți la consilii directoare, la coordonarea de proiecte majore și alegi să fii doar eroul bebelușului tău.
Personal, nu înțeleg cum reușește un singur părinte să aibă grijă de un nou-născut, mai ales dacă mai sunt și alți copii mici în îngrijire sau dacă este la prima experiență de părinte. Cred sincer că ambii părinți ar trebui să aibă posibilitatea să intre simultan în concediu de creștere a copilului minim 34 luni, mai ales dacă sunt la primul copil.
Există țări care încurajează intrarea ambilor părinți simultan în concediu de creștere al copilului, imediat după naștere. Din punctul meu de vedere, experiența creșterii unui bebeluș este unică și merită să investești tot timpul necesar. Fiecare familie își face însă propriile calcule, inclusiv financiare, și își evaluează situația. Dacă aș fi la începutul carierei sau la momentul în care ar fi foarte important pentru mine să fiu prezent la birou, aș cântări mult mai mult decizia.
De principiu, recomand intrarea în paternal mai ales dacă simți nevoia de a fi factor determinant în evoluția bebelușului sau dacă viața ta profesională poate aștepta. Compania în care lucrez, fiind cu capital majoritar de stat, are diverse instrumente și programe de susținere a părinților care intră în paternal, rolul sindicatului fiind important. Este drept că în ultimul an compania a redus ușor sprijinul pe care îl acordă părinților care intră în parental, dar este firesc, în contextul în care profitul financiar este un indicator important pentru acționariat.
În 24 de luni sunt multe lucruri care se schimbă. Oamenii se schimbă, companiile evoluează, procesele de business se modifică, iar domeniul în care activezi se poate modifica substanțial.
Multe persoane susțin ideea că, odată intrat în paternal, îți poți pierde locul de muncă, deși acesta este garantat prin lege încă 6 luni la reluarea activității. În momentul în care alegi să intri în paternal 12 sau 24 de luni este clar că, aparent, creezi un oarecare dezechilibru în organizarea proceselor de business pe care de regulă le gestionezi în cadrul companiei.
Lipsind o perioadă mai lungă de timp, compania este obligată să acopere poziția ta și, în plus, să își organizeze procesele menținând poziția ta deschisă pe o perioadă care poate dura și până la 24 de luni.
Companiile puternice au planuri de contingență de personal și fiecare poziție cheie are cel puțin un înlocuitor.
În cadrul Vimetco/Alro, poate una dintre cel mai bine organizate companii, fiecare director avea cel puțin unul sau doi înlocuitori care în orice moment puteau să suplinească titularul. Și așa este normal. La fel și la Hidroelectrica. Mai mult, dacă ești lider de departament responsabil, ar trebui să îți construiești echipa astfel încât orice gol de personal să poată fi gestionat corespunzător – inclusiv al tău ca șef de departament.
Desigur, dacă cel mai bun om din echipa ta alege să între în concediu de creștere a copilului pentru 24 de luni, evident că nu va fi foarte ușor. Te vei bucura pentru el în plan personal, dar vei căuta soluții să acoperi postul ca și cum respectiva persoană pleacă din companie definitiv. Dacă se reîntoarce este un bonus, dar este important și când, și cum se întoarce.
Îți pui și întrebarea dacă la revenirea în organizație mai poate să livreze la același nivel și dacă este corect ca înlocuitorul său să facă pasul înapoi. Ce garanții ai că omul care îți acoperea excepțional o arie de procese va fi la fel de competent peste doi ani, în contextul în care tehnologia evoluează și se schimbă zilnic? Și aici este rolul fiecărui părinte să își mențină tonusul profesional și să rămână la curent cu evoluțiile din domeniul în care activează chiar și atunci când schimbă pampers.
Cunosc cazuri de marginalizare profesională, atât în companii publice cât și în cele private, asupra părinților care s-au întors din concediu de creștere a copilului și care au la bază considerentele de mai sus. Angajatorul a acordat credit înlocuitorului și atunci a aplicat toate tehnicile abuzive aflate la limita regulamentelor sau a legalității pentru a convinge sau cointeresa un părinte să părăsească organizația. Acest tip de tehnici se aplică din păcate în companii și atunci când un salariat devine indezirabil.
În România pare să existe o barieră culturală în opțiunea pentru parental, o atitudine ușor ironică și sarcastică la adresa bărbaților care aleg să îngrijească nou-născutul. În multe țări nordice paternalul este susținut și încurajat financiar prin legislație, iar bărbații au obligația să își ia o parte din cele 16 luni obligatorii de concediu plătit de stat cu 80%. De aceea au apărut așa numitele cluburi de „latte dads“, iar imagini cu bărbați care împing cărucioare pe străzile din Stockholm sunt ceva comun.
Citește și:
Părinți care lucrează. O provocare pentru mamele și tații implicați, dar și pentru organizații (I)
Părinți care lucrează. Dana Stanciu: Întoarcerea la muncă a fost fix ca perioada de integrare într-o nouă companie (II)
Părinți care lucrează. Andreea Ion: Orice persoană performează mai bine atunci când există sifuranță și înțelegere pentru nevoile sale (IV)
Articol preluat din Revista CARIERE, nr. 255/martie 2019. Pentru detalii legate de abonare, click AICI!