Puterea binelui

În copilărie învățăm din basme ca binele învinge întotdeauna. Însă odată ce creștem, ajungem să ne dăm seama că bunătatea devine un subiect desuet. Valorile morale constructive sunt mai puțin promovate atât în spațiul public, cât și în organizații.

Nici măcar vorbele din popor nu prea ne ajută în promovarea binelui (”binele se face liniște”, ”binele nu face zgomot, iar zgomotul nu face bine”, ”dacă ești bun, ești luat de prost”).

Așa că ajungem să citim, să auzim și să discutăm mai mult despre fake news, drame și exagerări decât despre cei care fac bine. Sau despre ce ne face bine. Doar că avem nevoie de exemple pozitive, de oameni care să ne arate că cel mai bine se conduce prin puterea binelui.

Leadershipul binelui

Fără un ONG în spate sau promovare plătită ori vreo schemă pompoasă de marketing, avocatul Tudor Colțan a reușit să adune, într-un an și jumătate, o comunitate de peste 200 de profesioniști pasionați de mișcare și dornici să-i ajute pe alții. El crede că a face bine e o chestiune de normalitate și de bun simț. Adică nu o chestiune extraordinară, așa cum este percepția greșită a societății românești.

”Chiar de când eram pe băncile facultății mă întrebam de unde vine ideea de dreptate. Există o foarte bună conexiune între ideea de dreptate și cea de bine. Practic, oamenii asociază dreptatea cu ideea că s-a făcut un bine. Și atunci, din punctul meu de vedere, a face bine ar trebui să fie o calitate a oricărui om cu bun simț. Nu trăim singuri, ci în comunități; încă de la începutul timpurilor, oamenii au avut succes lucrând în echipă – căci pe asta se bazează o societate. Iar într-un stat de drept și într-o democrație adevărată, ideea de a face bine ar trebui să fie o chestie normală. Din păcate, la noi în România, se întâmplă invers: a face bine e ceva extraordinar. Ajungem să ne mirăm că un om face bine. Eu întotdeauna am încercat să duc ideea de a face bine la un gest de normalitate, ceva de zi cu zi”, mi-a spus Tudor.

Așa că am profitat de ocazie și am provocat-o și pe Mirela Nemțanu, CEO-ul Fundației HOSPICE Casa Speranței, la o discuție despre facerea de bine.

”Așa cum respirăm, mâncăm, mergem și ne facem activitățile cotidiene, că elemente componente și natural prezente în viața noastră, la fel consider că binele este tot un element component al existenței noastre. Cred că binele face parte din noi, din ceea ce ne definește pe noi că întreg, din ceea ce ne echilibrează, până la urmă. Fără bine și fără existența binelui în viață noastră cred că ne-am pierde reperele. Fie că vorbim de binele pe care îl facem, fie că vorbim de binele pe care îl primim, toți avem nevoie de bine și de prezența lui în viața noastră – pentru a ne întregi și ajuta. Totodată, pentru mine, cred că binele este cel mai ușor lucru de făcut. Și mai cred că, prin bine, poți să ajungi să dezvolți cea mai puternică formă de putere din lume – puterea binelui. Puterea aia care trece peste obstacole, peste greutăți, de multe ori peste rațional”, mi-a mărturisit Mirela Nemțanu.

Dar cum putem reactiva această putere a binelui în cei din jurul nostru? Mirela se ghidează după o vorbă pe care obișnuiește să o spună oricărei persoane cu care se întâlnește: ”Într-o lume în care poți să fii orice, alege să fii bun”.

Da, trăim într-o societate tumultoasă, în care de multe ori ne pierdem reperele și valorile – mânați fiind de vârtejul cotidian. Dar dacă există dorința de a ajuta, fiecare își găsește resorturile pe care să le activeze – astfel încât să treacă de la contemplare la implicare. ”De aceea, oricui dorește să ajute și să se implice, le spun să caute o cauza în care cred, să meargă să o cunoască, să vadă ce se întâmplă, să cunoască echipa fundației, să vorbească cu beneficiarii. Dacă toate astea sunt reale și au importantă pentru ei, atunci să aibă inima deschisă și să se implice. Pentru că nevoia de ajutor există… și este tot mai mare”, punctează Mirela Nemțanu.

Fundația HOSPICE, de exemplu, este la ora actuală cea mai mare fundație medicală din România și oferă servicii de îngrijire paliativă pentru bolnavii incurabili: ”Avem o rețea formată din 2 spitale, 4 orașe pe care le acoperim, 250 de angajații care oferă servicii complete de îngrijire paliativă (unele servicii medicale fiind cu titlu permanent, 24/7). Iar toate acestea sunt oferite gratuit – total gratuit pentru pacienți și pentru familiile lor”, spune Mirela Nemțanu. Toate aceste servicii nu s-ar fi putu acorda gratuit dacă nu ar fi existat oameni de bine care să se implice – de la angajați, la voluntari și la cei care răspândesc mesajul fundației.

Iar o dovadă că lumea vrea să se implice și să-i ajute pe ceilalți este numărul mare de alergători în scop caritabil care participă la maratonul din 12-13 octombrie și fac parte din comunitatea #TeamHOSPICE, transformând un eveniment dedicat mișcării într-o poveste despre implicare, solidaritate și bucurie, în cele mai frumoase forme.

”În #TeamHOSPICE sunt sute de participanti de toate vârstele, din domenii variate, din orașe mai mici sau mai mari, persoane publice sau companii, toți cu dorința comună de a alerga pentru a fi alături de cei care au cel mai mult nevoie de sprijinul nostru, copiii și adulții afectați de o boală incurabilă. În cifre, #TeamHOSPICE înseamnă la maraton peste 700 de alergători, cărora li se adaugă sute de donatori care îi susțin pe conturile de Galantom, zeci de voluntari, sponsori, parteneri și prieteni. HOSPICE suntem, într-adevăr, toți, e o muncă de echipă și nu am reuși să fim alături de pacienții noștri fără ajutorul fiecăruia. Ca impact concret și direct, ultima oară când ne-am adunat în formula completă – la Semimaratonul București din primăvară – Team HOSPICE a strâns fonduri de peste 300.000 de lei, suma cu ajutorul căreia HOSPICE Casa Speranței a putut asigura gratuit pentru pacienții adulți și copii care suferă de boli incurabile 320 de zile de internare în spitalele organizației, 390 de vizite la domiciliul pacienților și 1.000 de participări în centrele de zi ale fundației”, explică Mirela Nemțanu.

Binele poate fi învățat și este nevoie să fie învățat

Prima dată când Petru Păcuraru a înțeles că binele nu este suficient să devină un act conștient rațional, o decizie, ci efectiv un mod automat de gândire, a fost atunci când, enervat două ore de bâzâitul unei muște, a ales să o prindă și să o scoată afară, nu să o omoare. Avea 13 ani.

”Se predică mult despre bine, în filosofie, religie, cultură civic, muzică și cărți, filme și seriale. Rețelele sociale sunt pline de citate inspiraționale pe marginea binelui, astfel încât, câteodată am senzația că în căutarea binelui, în căutarea dovedirii binelui, uităm să îl mai facem. Binele devine o unealtă de comunicare foarte redutabilă, printre altele. E atât de ușor să îți promovezi imaginea comercială, brandul personal, politica, în timp ce faci bine, pentru că atenția este atât de scumpă, încât facem orice ca să o primim. Eu cred în educația prin modele, mai mult decât educația prin metode. Oamenii învață mai ușor de la alți oameni, mai curând decât din cărți. Binele poate fi învățat și este nevoie să fie învățat, este esențial din toate perspectivele. Însă trebuie să fim atenți unde folosim binele și unde ne folosim de bine”, punctează Petru Păcuraru.

El este antreprenor, consultant și trainer acreditat ANC, conduce compania HPDI, este fondator a diferite start-up-uri şi iniţiative în sfera educaţiei şi nu numai. Este consultant şi coach în project management, motivare, leadership, antreprenoriat și proiecte complexe de dezvoltare.

Având această vastă experiență de business, l-am întrebat în ce măsură bunătatea este bună pentru afaceri, în condițiile în care clemența este o dovadă de slăbiciune, după cum spun multe din manuale clasice de management: ”Binele în afaceri este atât de relativ, încât vom avea mereu părți într-un conflict, având aceeași misiune de a face bine. Cred că există o legătură strânsă între capacitatea de a crea relații strânse și binele pe care îl facem. Iar relațiile sunt atât de importante pentru noi, încât aș băga mâna în foc că unul dintre motivele pentru care ți-ai dat demisia ultima dată este pentru că aveai un șef idiot. Nimic în exces nu funcționează bine, însă binele adună oamenii la un loc, îi face pe clienții tăi să fie mai buni și te face pe tine să nu mai omori muște”.

Petru Păcuraru are însă convingerea că societatea în care ne aflăm devine din ce în ce mai bună. Istoria, statistica, sociologia, antropologia ne arată acest lucru. ”Până și salutul dintre bărbați a fost inventat ca un pretext de a vedea dacă celălalt era înarmat, așadar am avut istorii tumultoase, unde binele era un lucru exotic. Există o diferență între căutarea binelui și făcutul binelui, iar pentru o viață liberă de frustrări și comparații, ar fi nemaipomenit să facem bine mai mult decât să îl căutam. Astfel, îi vom convinge și pe ceilalți să facă la fel”, menționează acesta.

Petru Păcuraru crede că încrederea în bine e ca un salt cu bungee jumping, unde nu vezi coarda înainte de a sări. Pentru că atunci când îți este greu și ești într-o situație disperată, să te agăți de speranța că cineva va face un bine și te va ajuta, este sport extrem. ”Însă viața este teribil de interesantă, pentru că ceea ce îți imaginezi este și ceea ce ți se va întâmpla. Dacă te uiți la oamenii din jur, găsind binele din ei, așteptându-te ca ei să aleagă binele în detrimentul răului, având încredere, așa se va și întâmpla. Vei întâlni dezamăgiri pe drum, vei dezamăgi poate câțiva oameni, dar nu uita niciodată că binele învinge!”, adaugă Petru Păcuraru.

***

La final, vă las cu o vorbă preluată și adaptată de la prezentatoarea și producătoarea TV Ellen DeGeneres: ”Fiți buni unii cu alții – și cu voi înșivă!”