Sensul muncii noastre
Photo by Gaelle Marcel on Unsplash
Munca relevantă, utilă, reprezintă pentru mine o sursă de satisfacție mai mare decât banii, recompensele, recunoașterile. Mulți dintre cei cu care m-am întâlnit sunt la fel ca mine, iar cercetări recente arată și ele că munca cu sens motivează, conduce la bune performanțe, implicare și entuziasm, reduce stresul și pericolul de depresie.
Ce dă sens muncii? Ce să facă cei ce conduc oameni pentru ca ei să nu spună: “La ce-o fi bun atâta efort?”.
Când are munca sens cu adevărat?
Cercetările arată că a desfășura o muncă semnificativă le creează oamenilor sentimente de împlinire, de mândrie, indiferent de gradul lor de calificare și de domeniul de activitate. Mulți doresc să facă ceva care este mai important pentru alții decât pentru ei înșiși, cu impact pentru anumite grupuri, pentru societate. De exemplu, ce-i poate aduce mai multă satisfacție unui profesor, trainer, sau consultant ce lucrează cu manageri sau cu antreprenori, decât succesul acestora atunci când aplică ceea ce au învățat sau ce au fost sfătuiți să facă?
De multe ori, utilitatea, sensul muncii, relevanța ei, se manifestă cu mai multă putere în timpul activităților foarte dificile, chiar dureroase. Să ne gândim, de exemplu, la cei care lucrează în instituții de asistență pentru bolnavi în stadii terminale (îmi vine în minte acum Hospice Casa Speranței, despre care am scris anul trecut). Efortul și sufletul investite pentru a le face mai suportabilă o perioadă atât de grea, rezolvarea situațiilor care uneori păreau insurmontabile, un mic zâmbet printre lacrimi de durere și disperare, dau muncii lor mult mai mult sens decât o activitate obișnuită.
Conștiința relevanței muncii nu apare tot timpul. Sunt perioade lungi de efort când oamenii nu se gândesc la asta. Dar, la un moment dat, sentimentul de datorie împlinită îi încântă: de exemplu, atunci când o operație foarte dificilă salvează o viață, când o operă de artă este admirată cu emoție sau premiată, un proces câștigat face dreptate unui om greu încercat, etc. Aceste momente șterg din memorie ore lungi de efort, supărări, sentimente neplăcute.
Bucuria și mândria muncii cu sens este trăită cu intensitate, dar scurt, apoi este uitată. Ea reapare în memorie doar în cadrul reflecției retrospective, fie la îndemnul altora, fie ca un foarte bun obicei personal. Acest obicei contribuie la creșterea creativității și a experienței și conduce la dezvoltarea sentimentelor de încredere și de respect față de propria persoană, de împlinire și de stare de bine. Oamenii nu reflectează spontan, în timpul unei activități susținute, în timpul zilei. Mai mult: mi s-a întâmplat să întâlnesc persoane, chiar mature, care nu se gândiseră niciodată la astfel de lucruri. Nu întâmplător, nu se aflau în cele mai bune relații cu ele însele și cu cei din jur, nu aveau o bună stare, energie și productivitate.
Relevanța muncii depășește contextul profesional și se răsfrânge asupra celorlalte laturi ale vieții: viața personală, de familie și socială. Cei cu o activitate profesională foarte relevantă sunt adesea mai iubiți și mai respectați de familie, prieteni și comunitate decât ceilalți. De câte ori nu se mândresc copiii, părinții, bunicii, cunoscuții cu un profesionist, sau manager, sau antreprenor de valoare? Mulți clienți, sau studenți de ai mei sunt motivați să facă lucruri relevante tocmai în acest scop, iar rezultatele sunt excelente. Rudele și prietenii sunt adesea ambasadorii lor cei mai înfocați, ce le recomandă clienți, sau uneori îi ajută la greu. Doar că aici simt nevoia să plasez un avertisment: uneori poate apărea și reversul medaliei. Un focus prea mare asupra muncii și a utilității ei pentru clienți și pentru mediul de lucru poate avea un impact negativ asupra echilibrului general al vieții.
Excesele conduc de obicei la probleme de sănătate, sau emoționale. Doar armonia dintre viața personală, de familie, profesională și socială asigură, pe termen lung, starea de bine din punct de vedere fizic, intelectual, spiritual și emoțional. Cu alte cuvinte: să nu ne cufundăm în muncă, uitând total de noi, de familie și de prieteni, ci să ne trăim viața la maximum. Putem să ne îmbolnăvim, să rămânem singuri și nefericiți. Să fim întotdeauna recunoscători pentru realizările noastre, să ne bucurăm de ele și să dăm și altora din ceea ce am obținut.
Cum apare sentimentul de inutilitate a muncii?
Ce-i determină pe oameni să rostească printre dinți, sau să se gândească plini de obidă: “La ce bun să fac asta?” sau: “La ce bun să mai fac asta?”
Cercetările au arătat că sentimentul că munca nu are rost apare ca urmare a comportamentelor greșite ale superiorilor. Uneori, alergând după profit, superiorii nu-i lasă pe oameni să-și facă treaba în interesul clienților. Am asistat, de exemplu, la declinul unei clinici de unde medicii buni au plecat pentru că proprietarul le-a impus să reducă atât de mult durata consultațiilor, încât simțeau că nu-și mai puteau trata pacienții.
Multor șefi li se pare de la sine înțeles ca oamenii să performeze și neglijează să le recunoască eforturile sau realizările deosebite, în schimb nu pierd nici o ocazie să îi critice la cea mai mică greșeală. Uită chiar să-i salute și trec pe lângă ei fără să-i vadă. Sau le dau continuu sarcini neimportante, ce nu corespund fișei postului, îi obligă să facă lucruri inutile, sau îi expun la riscuri fără să le asigure protecție. Nu țin seama de experiența și de părerile lor și le impun să-și facă treaba într-un fel care contravine judecății lor. Alt păcat pe care îl fac este să-i trateze inechitabil pe angajați, promovându-i sau mărindu-le salariile după bunul plac și nu conform performanței. Astfel de comportamente reprezintă motive importante pentru care oamenii simt că muncesc fără rost.
Ce este de făcut în organizații?
Oamenilor la place să lucreze în organizații relevante, cu impact pozitiv asupra mediului și societății, animate de valori care se armonizează cu ale lor. Liderii sunt chemați să comunice clar și cu un limbaj care motivează valorile, misiunea și viziunea organizației, și să conducă activitatea în conformitate cu ceea ce a comunicat. A declara că activitatea unei clinici este pusă în slujba pacientului și a reduce nejustificat de mult durata consultaților îi derutează și îi demotivează pe angajați și distruge încrederea.
Superiorii au datoria să contribuie la creșterea relevanței fiecărui post, scoțând în evidență importanța sa pentru organizație și societate și oferind sprijin și soluții pentru aspectele sale dificile și mai puțin plăcute.
Adevărații lideri au un comportament plin de apreciere, respect, sprijin, corectitudine și încurajează relațiile pozitive dintre oameni, feedback-ul din care învață, exprimarea reciprocă a recunoștinței și aprecierii. Ei scot în evidență, ori de câte ori este cazul, relevanța activității pentru organizație, clienți, societate. Astfel de lideri atrag, rețin și asigură o experiență pozitivă de muncă pentru oameni, iar aceștia se vor strădui din răsputeri să depășească toate obstacolele și să atingă rezultatele dorite.
Articol preluat din numărul 264, februarie 2020, al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.
