Silvia Bucur: Mulți ar putea contesta smerenia ca fiind o calitate a unui lider (II)
În contrapartida paradigmei formate din șefi, manageri, conducători sau directori cu o funcție care le dă putere, dezbatem în această ediție conceptul de lider smerit, deseori confundat cu liderul umil sau modest.
Lideri din diverse domenii și aflați în diferite perioade ale vieții vorbesc despre felul în care este înţeleasă şi practicată smerenia, despre felul în care un astfel de lider se raportează la succes, despre autenticitate și ceea ce se întâmplă în absența acesteia.
Fiindcă lipsa autenticității în leadership creează un vid care anulează sau neutralizează orice cursuri, conferințe, teorii care nu au pe ce se grefa, în absența unei personalități care nu vibrează la valorile umanității profunde. Iar liderii sunt în primul rând oameni, nu roboți, nu supra-oameni.
Prima noastră invitată este Silvia Bucur, Director General Prais Corporate Communication.
Universul companiilor mici și mari are tot felul de lideri: desemnați, auto-intitulați, sau pur și simplu LIDERI. Mă voi opri la caracteristicile ultimei categorii, pentru că este cea mai valoroasă. Pentru ei/ ele „se bate“ toată lumea:
- Atitudinea natural pozitivă, echilibrată, cooperantă, deschisă, valorizantă;
- Empatia, capacitatea de a mobiliza oamenii (conector pe proiecte), de a lua rapid decizii bune, de a desemna și delega atribuții clare co-echipierilor săi;
- Fermitare, coerență, viziune, inspirație;
- Rezistență, toleranță și moderație în situații de criză;
- Puterea de a asculta și de a înțelege nevoile, așteptările celor pe care îi conduc;
- Generozitatea de a-i învăța pe ceilalți ceea ce știi că îi va ajută să progreseze.
Mulți ar putea contesta smerenia ca fiind o calitate a unui lider. El trebuie să fie puternic, de neînvins, tocmai pentru a putea conduce. Și totuși… modul în care un lider se raportează la puterea pe care o are va crea mereu diferența. Cel care deține atâtea instrumente cu care poate conduce oamenii și rămâne conștient de rolul său primar, acela de a acționa în slujba și în interesul celorlalți, va fi greu de învins!
Dintr-o perspectivă realistă, consiliul de conducere al unei mari companii va ezita să angajeze un lider cu o astfel de față umană.
În absența unei evaluări profesionale în sfera liderilor din companii multinaționale, medii, sau mici, este greu să identific această calitate rară. În sfera mai largă a liderilor pe care îi admir în această direcție, mă gândesc la Jacques Attali, un reputat teoretician în economie și științe sociale, scriitor, primul director al Băncii Europene de Reconstrucție. Un gânditor contemporan de mare forță, care, cu smerenie și forța minții sale, își dedică de ani buni activitatea unor cauze globale importante, cum este protecția mediului.
Un astfel de lider are succes pur și simplu pentru că este excelent în ceea ce face și are o relație foarte bună cu ego–ul său. Nu are nevoie să își scrie titlul pe toate ușile, nu își pune poză mare pe holuri, nu simte nevoia să spună „eu sunt șefu’ tău, eu am dreptate!“ Succesul său este doar un atribut, valoarea muncii sale constă în împlinirea pe care o simte contribuind direct la progresul companiei și al oamenilor săi.
În era digitală, rolul liderului s-a modificat puternic. Adesea responsabil pe mai multe țări sau mai multe orașe, contactul sau direct și calitativ cu echipa se reduce în fiecare zi. Trăim în hub-uri, teleconferințe, utilizăm tot felul de aplicații, date din „nori“, care ne pun, zice-se, împreună. De aici și forma acută de alienare a relațiilor inter-umane. Liderul conduce adesea de la distanță, puterea lui de influență este înlocuită de tehnologie. Pas cu pas, aiuriți de atâtea e-mails, videoconferințe, raportări, trecem către noua eră AI. Cei care vor avea cunoașterea, puterea de a rezista și progresa sub imperiul acestor transformări vor conduce din fața unei platforme transparente digitale, privind tot felul de holograme, luând deciziile telepatic. Știu că pare un scenariu SF. Nu este!
Sistemul educațional actual de tip fabrică nu mai poate face față economiei bazate pe cunoaștere. Și la noi, tânăra generație are un potențial enorm. Sistemul anacronic în care învață tinerii, viața lor de familie săracă în transmiterea valorilor morale, modelelor, culturii generale, a responsabilității și implicării, ratează din start acest potențial. Cu excepții, desigur. De aceea este din ce în ce mai greu să identifici talentele, să le antrenezi ani buni pentru performanță profesională și leadership. Toți caută lideri, puțini găsesc.
În ceea ce mă privește, singura reprezen tare a valorii mele ca lider poate fi dată de modul în care mă percep colegii, partenerii, clienții, furnizorii, toți cei cu care lucrez de peste 25 de ani. Îi voi lăsa mereu pe ei să mă „zugrăvească“ în cuvinte.
Citește și:
Liderul noii generații: Smerit, conector și conștient (I)
Articol preluat din Revista CARIERE, nr. 257/mai 2019. Pentru detalii legate de abonare, click AICI!