Woody Allen: Fii un bun angajator
Autenticitatea lui Woody Allen întotdeauna mi-a trezit interesul. Vede clar și în profunzime, exprimă simplu. De adevărurile grele ne apără cu un strop de umor. Este un bun povestitor și un bun învățător.
Iată câteva dintre învățămintele sale.
FII UN BUN ANGAJATOR
„Secretul este să fii un bun angajator. Când angajezi oameni talentați, atunci cât loc de eroare crezi că este, câte indicații crezi că e cazul să dai? Dacă angajezi oamenii potriviți, atunci dă-le responsabilitate, taci și fă-ți banii.”
„Perfect cum vrei tu” nu este mai bine decât viziunea mai multor oameni talentați și responsabili. De ce să nu beneficiezi de forța autonomiei și a inteligenței oamenilor? Pe lângă liberul arbitru – la care orice om matur are dreptul și a cărui respectare este, într-adevăr, o chestiune de respect – oamenii funcționează cel mai bine atunci când sunt în acord cu sine. Numai atunci își pot accesa toate resursele lor de inteligență și de creativitate. Nici nu e foarte cinstit să ai parte de toată creativitatea lor, dar numai în condițiile tale. Iar creația, exprimarea de sine și căutarea descătușează mai multă inteligență și putere creatoare decât execuția. În plus, dacă presiunea și controlul sunt înlocuite de bună colaborare, atunci se manifestă și beneficiile sinergiilor, ale complementarității, ale stării de bine, ale dăruirii, ale generozității. Acestea sunt condițiile în care poți beneficia cu adevărat de energia discreționară a oamenilor tăi.
Controlul limitează foarte mult și este, în mare măsură, un indicator de disfuncționalitate – afectează moralul echipei, afectează performanța, implicarea și îi îndepărtează pe oameni. Orice pare că se obține prin control este mult mai puțin decât ceea ce se obține prin autonomie, creativitate, colaborare, cooperare – care asigură perfomanța, stabilitatea, continuitatea și îți construiesc un brand de angajator dorit și căutat.
OAMENII CARE TE FORMEAZĂ
„La început puteam să scriu numai pentru bărbați. Scriam pentru mine – am jucat rolurile principale în multe dintre filmele mele. Apoi am început să ies cu Diane Keaton și ne-am mutat împreună. Diane este un om foarte complex, o personalitate interesantă, foarte inteligentă, cu spirit de artist, are un ochi foarte bun. Și am început să văd lucrurile prin ochii ei, a început să mă învețe cum se văd lucrurile din perspectiva unei femei. Așa că am scris rolul Annie Hall, care este un personaj feminin foarte bun. Așa am început să scriu pentru femei și, după o vreme, am ajuns să scriu numai pentru femei.”
E interesant să ne gândim la toți oamenii care ne formează de-a lungul vieții – pe simțite sau pe nesimțite, în moduri mai plăcute sau mai puțin plăcute, mai confortabile sau mai puțin confortabile. Multe poți vedea prin ochii altuia – indiferent cât de bine vede ochiul acela. O altă perspectivă este întotdeauan utilă și îmbogățitoare. E de folos să reflectăm, din când în când, la oamenii și experiențele care ne-au format, pentru a le putea aprecia, pentru a rămâne deschiși sau pentru a deveni deschiși la tot ceea ce oamenii și viața au să ne ofere. Prin această explorare descoperim lumi nebănuite – atât în interiorul, cât și în afara noastră. De ținut minte, de primit și de respectat.
DACĂ NU CREȘTI, TE REPEȚI
„Am încercat să cresc, ca artist. Am încercat să fac lucruri care să includă o doză de risc, care să mă solicite către zone cu care nu eram tocmai familiarizat, în care nu mă simțeam natural. Dacă nu aș fi făcut asta, aș fi scris mereu comedii simple, pe care m-aș fi străduit să le fac cât mai amuzante posibil, dar ar fi fost același lucru, repetat mereu și mereu. Așa că am încercat să fac filme ca Match Point sau Blue Jasmine – filme diferite, pe care nu mi-e ușor, nu-mi vine natural să le fac, la care trebuie să muncesc mai mult și pentru a căror realizare trebuie să mă zbat un pic. Uneori ies bine, alteori nu – dar dacă nu faci asta atunci stagnezi, te repeți, faci mereu același lucru. Iar eu nu vreau asta, mie îmi place să cresc și să fac lucruri diverse. Este o alegere care impune sacrificii, dar, pe termen lung, câștigi o experiență mai bogată, mai amplă, mai complexă. Însă, dacă faci această alegere trebuie să știi că vei avea și eșecuri și să nu te superi când eșuezi. Dacă ți-e frică de eșec, atunci vei rămâne în aceeași zonă sigură, în care vei face lucrurile bine, dar repetându-te la infinit.”
Fii motorul propriei tale puteri creatoare. Fiecare om este dăruit pentru o activitate care îi captează atenția total și îl face să se simtă minunat. Omul e fericit când muncește cu drag, nu când nu muncește. Știi care e treaba ta, după cum ți-e drag de ea. Munca ta te eliberează, nu te trudește. Munca e grea numai când nu e munca ta. Munca ta este ceea ce faci cu pasiune, cu bucurie. Momentul de maximă intensitate și creativitate, în care te pierzi și uiți de timp și de loc, este denumit stare de flux.
Psihologul Mihaly Csikszentmihalyi a studiat starea de flux. Când oamenii intră într-o astfel de stare, sunt absorbiți total de ceea ce fac și se concentrează în exclusivitate pe momentul prezent. Munca nu necesită niciun pic de efort. Lumea din jur dispare. Tot ce contează este ceea ce fac ei în acel moment. Chirurgii, atleții, artiștii trăiesc frecvent această stare de flux. Gamerii descriu și ei experiențe psihologice similare.
Csikszentmihalyi susține că, pentru a trăi această stare de flux, trebuie să ne confruntăm cu provocări care sunt fie exact pe măsura abilităților noastre, fie le depășesc un pic. Dacă ceea ce facem este prea simplu, ne plictisim. Iar dacă ne aflăm în situații care ne depășesc cu mult puterea și talentul, ne simțim copleșiți. În ambele situații impactul asupra implicării noastre este același: ne pierdem interesul.
Unul dintre motivele pentru care jocurile video captează atenția în așa măsură este faptul că gradul lor de dificultate crește progresiv, la fiecare nivel. În schimb, la locul de muncă, tendința este opusă: cu cât facem mai mult un lucru, cu atât mai ușor devine acesta, iar starea de flux devine din ce în ce mai greu de atins.
Asta se întâmplă cu atât mai mult cu cât majoriatea organizațiilor se străduiesc să diminueze complexitatea activității. Eficiența se referă la simplificarea proiectelor, la crearea de practici multiplicabile și repetabile, pentru ca rezultatele să fie cât mai profitabile și mai ușor de obținut. Toate aceastea au sens, dacă ne raportăm numai la profit. Dar din perspectiva implicării oamenilor, eficiența înțeleasă astfel este calea către dezastru.
Pentru a le da oamenilor ocazia de a trăi starea de flux trebuie identificat acel punct care depășește abilitățile curente oamenilor exact atât cât trebuie pentru a le trezi interesul, entuziasmul și motivația. Cel mai mare grad de implicare îl atingem când ne aflăm în plin proces de dezvoltare a abilităților și expertizei noastre.
Despre cum să generezi starea de flux într-o organizație, citește aici.
CUM SĂ NU FII ÎN PANĂ DE IDEI
„Am idei noi tot timpul și îmi vin de peste tot – citesc ceva într-un ziar, stau de vorbă cu cineva la cină etc. Le scriu pe toate, le pun deoparte și, după o vreme, îmi scot toate hârtiuțele și le citesc. Unele idei îmi par plictisitoare și mă mir că le-am scris, dar altele chiar par că ar putea fi începutul unei povești interesante. Și atunci încep să mă gândesc la acea idee și o dezvolt. Uneori funcționează, alteori nu și atunci aleg alta, dar niciodată nu sunt în pană de idei.”
Pe lângă faptul că întotdeauna este bine să ai o modalitate prin care să nu-ți pierzi ideile, aș mai puncta un beneficiu al obiceiului lui Woody Allen: faptul că îți practici activ hobby-ul, că te manifești activ în zona ta de interes și rămâi în permanentă interacțiune cu hobby-ul tău. Asta te menține inspirat, îți menține vie forța creatoare (de care beneficiezi și tu, și toate celelalte proiecte ale tale), îți ascute spiritul de observație, interesul față de lume, față de oameni, față de context și circumstanțe, îți dezvoltă gândirea integrată, capacitatea de a gestiona diversitatea, paradoxul, de a gândi analitic și amaimultecuprinzător.
În plus, dacă ajungi să contempli, în ansamblu, mai multe dintre ideile pe care le-ai avut de-a lungul timpului, e posibil să observi tipare, puncte de interes care se repetă, detalii care îți sar mereu în ochi, modele de gândire și de sensibilitate. Toate acestea te vor învăța despre tine și, în funcție de ce descoperi, ai putea identifica modalități de potențare a ideilor tale.
De asemenea, sunt multe lucrurile pe care le facem din automatism, din reflex – ceea ce nu e rău, creierul ne scutește de risipa de energie. Dar automatismul are și consecințe negative, pe care e util să le descoperim, să le cântărim și să vedem cum le-am putea gestiona pentru a adăuga valoare, în loc să pierdem valoare.
TE-AI PLICTISIT DE PROFITURILE MICI?
„Pe vremuri se făceau filme interesante, iar dacă filmele acelea făceau un pic de profit era foarte bine. Dar undeva, pe parcurs, studiourile au înțeles că dacă investesc foarte mulți bani într-un film pot ajunge să facă profituri exorbitante, așa că s-au plictisit de profiturile mici. Dacă pe vremuri un film făcea un profit de 10 milioane $ era foarte bine – era un profit decent, nimeni nu pierduse bani. Dar acum studiourile vor să câștige 75 de milioane în primul weekend de difuzare.”
Pe lângă faptul că goana după profit afectează calitatea vieții și a produselor noastre și ne face să ne pierdem interesul pentru multe dintre lucrurile care contează și dau sens vieții noastre, exemplul dat de Woody Allen m-a făcut să mă întreb dacă n-ar fi interesant să ne cercetăm viața – profesională și personală – pentru a vedea în care situații alergăm după un profit excesiv, cu consecințe negative de care uneori nici nu suntem conștienți. Poate alergăm după prea multă performanță, după prea multă aprobare, după prea mult control, după prea multă iubire, după prea multă acceptare. Poate alergăm după o echipă prea mare, după un proiect prea important, după un impact disproporționat, după prea multă mâncare, după o casă prea mare. Printr-o astfel de căutare, e interesant ce am înțelege despre cum trăim și muncim și ce am găsi de reglat și de rafinat.
Woody Allen on Woody Allen
Woody Allen – ABC
Traducerea și adaptarea: Felicia Luca