Alin Luculeasa, tânărul fermier care a așezat România pe harta digitală a agriculturii europene

Are 30 de ani și face business în cel mai sărac județ al țării. Dar o face cu atâta pasiune, pricepere și viziune ancorată în viitor, încât, în doar câțiva ani, munca lui a devenit un adevărat model de excelență și bune practici, iar afacerea, o extraordinară poveste de succes. Cum altfel, când, cu perseverență și dedicare, investind în tehnologii de vârf și implementând cele mai noi sisteme de lucru, inclusiv Inteligența Artificială, el a reușit să transforme o fermă dintr-un colț uitat de lume într-un exemplu grăitor că poți reuși chiar și în cele mai vitrege condiții. A demonstrat că, dacă există pasiune, curaj, entuziasm, energie și optimism, și fermele noastre pot fi competitive la nivel european.

Practic, prin gestionarea eficientă a afacerii și prin adoptarea soluțiilor digitale, el nu și-a scris doar propria călătorie, propriul triumf, ci a deschis și noi orizonturi pentru agricultura românească și pentru tinerii fermieri.

Numele lui este Alin Luculeasa și împreună cu tatăl și unchiul său gestionează o fermă de înaltă performanță în județul Vaslui, EVEL-H COMPANY Costești, în cadrul căreia este responsabil pentru coordonarea operațională a întregii activități agricole și implementarea de tehnologii noi.

Absolvent al Facultății de Management şi Dezvoltare Rurală din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti, promoția 2013, încă de la început, Alin și-a luat rolul în serios și, una câte una, a început să introducă în fermă tehnologii digitale, idei și practici durabile, cu ajutorul cărora a reușit să diminueze cheltuielile fermei, dar și să implementeze o agricultură prietenoasă cu mediul. Efortul lui și al echipei de sprijin, toți colegi din Programul ”Tineri Lideri pentru Agricultura” derulat de Clubul Fermierilor Români, a fost recunoscut și recompensat la sfârșitul anului trecut, când a câștigat premiul pentru Cel mai bun proiect digital în cadrul Congresului European al Tinerilor Fermieri de la Bruxelles. Este prima dată când România primește o astfel de recunoaștere.

În această ediție, Alin Luculeasa este invitatul meu în rubrica Work Life Choices, interviuri speciale cu oameni speciali, un proiect susținut de ASCENDIS și Revista CARIERE.

Vă propun, așadar, o incredibilă poveste despre cum se construiește astăzi viitoarea elită a agriculturii românești, dar și despre cum ”moștenirea genetică” și un slogan cu impact îți pot decide cariera. O poveste despre pasiune, curaj și determinare, altfel spus despre cum e să dedici firmei și fermei 8, 10, 12 ore în fiecare zi, iar la întrebarea ”Cât solicitantă este munca ta?”, să ți se răspundă: ”Muncă?!… Eu nu am muncit o zi în viața mea!”.

Să fii agricultor… o profesie grea, care cere efort susținut, grijă și atenție continue. În plus, rezultatele sunt influențate de o serie de factori externi, previzibili sau imprevizibili, care pot aduce riscuri și provocări suplimentare. De ce și-ar alege un tânăr aflat la început de drum o cale atât de dificilă? Tu, de exemplu, de ce ai decis să devii fermier?

Un tânăr aflat la început de drum este însetat de cunoaștere și mânat de ideea că el poate face mai mult decât au făcut cei dinaintea lui. Inconștiența vârstei și lipsa de experiență pot fi un atu în acest proces de alegere a locului de muncă. Agricultura este un domeniu provocator, plin de imprevizibil, dar eu am ales să mă uit la agricultură din unghiurile frumoase: LIBERTATE, AER LIBER, FLEXIBILITATE și INOVAȚIE.

Tu ai ales acest drum sau el te-a ales pe tine? Erai conștient, cum spune țăranul român, la ce te înhami?

Am fost conștient la ce mă înham și încă din primul an am fost dispus să-mi dedic foarte mult timp profesiei. Tot în primii ani am găsit un slogan al unei companii din domeniul AGRI, și anume : SĂ FII FERMIER ESTE CEA MAI IMPORTANTĂ MESERIE DIN LUME. Un slogan foarte bine construit, de altfel, o opera de artă din domeniul marketingului, care m-a motivat foarte tare și care a lucrat undeva în subconștientul meu. Și astăzi sunt momente când încă validez acest slogan, zicându-mi: Chiar este cea mai importantă meserie din lume! Revenind la motivul pentru care am devenit fermier, este pentru că sunt fiu de fermier și fără să-mi dau seama mi s-a insuflat această pasiune pentru natură și agricultură.

Cum au fost primele experiențe, primul contact cu ferma?

Nu-mi amintesc exact ce am simțit când am ajuns prima dată în fermă. Mi-a fost însă destul de greu să intru în ritmul ei, dar am fost sprijinit de tatăl și unchiul meu, cu care lucrez. Cel mai greu mi s-a părut să țin minte toate parcelele (peste 300) și era extrem de stresant pentru mine când eram întrebat dacă parcela X este lucrată de noi.

Ai trăit și eșecul? Cum l-ai gestionat?

Nu țin minte să fi trăit eșecuri majore, ci doar deznădejde ce apare atunci când vezi cum se năruiește munca de 3-4-7 luni într-o lună de secetă și conștientizezi că următoarea șansă o ai abia anul următor.

Știm problemele agriculturii românești: fragmentarea terenurilor, infrastructura deficitară, dependența de munca manuală, vreme, subvenții etc. Cum era pe atunci fema voastră? Ce ai reușit să schimbi din momentul în care te-ai implicat?

Când am venit eu, ferma era una cu aspirații mari spre dezvoltare. Director General este unchiul meu și Director Tehnic, tatăl meu, deci da, este o fermă de familie. Suprafața era puțin mai mică, până în 2000 de ha, și se loveau de probleme ca seceta și fragmentarea puternică a terenului. Așa e, din cauza secetei, producțiile sunt foarte mici, predictibilitatea, foarte mică, iar fragmentarea suprafeței scade eficiența, consumurile cresc, uzura utilajelor este mare, și timpul de lucru este mare. De aceea, când am venit eu, ferma se afla în tranziție spre minimum-till (o tehnologie de lucru a solului mai puțin invazivă), dar încă aplicau sistemul convențional pentru culturile de primăvară (cam 35% din suprafața fermei ). Eu am fost cel care a început să introducă tot felul de idei inovative: să nu mai arăm deloc, să folosim GPS-uri, să raționalizăm consumul de fertilizanți anorganici și să urmărim culturile cu ajutorul imaginilor satelitare.

În primii ani, am comandat o dronă, care nu era specială pentru agricultură, dar cu anumite programe software am reușit să o folosesc pentru cartografierea unor parcele. Era o cartografiere cu multe erori, dar mi s-a părut fascinant ce aș putea face cu o dronă specială pentru agricultură. Și treptat am introdus fertilizarea cu rată variabilă, făcută pe baza imaginilor satelitare, apoi pe baza imaginilor din drona agricolă, am început să folosesc GPS de mare precizie RTK, pentru a măsura parcelele… și de aici a început să devină tot mai interesantă activitatea mea.

Astăzi, lucrez cu drone agricole, sisteme GPS, tractoare semiautonome, Inteligență Artificială, stații meteo inteligente și alte tehnologii.

În 2022, ai câştigat premiul pentru cel mai bun proiect digital în cadrul Congresului European al Tinerilor Fermieri de la Bruxelles. A fost pentru prima dată când România a câştigat un premiu, deși în 2022 a fost a opta ediție. Ce a avut proiectul tău atât de special încât să atragă tot acest interes?

Consider că acest proiect a avut mai multe avantaje în fața celorlalte 16, unul dintre avantaje fiind faptul că a fost făcut cu ajutorul unei echipe. Am vrut să facem fiecare un proiect din fermele noastre (din care să-l alegem pe cel mai bun), unde să punem pe hârtie activitatea noastră din fermă sau proiecțiile de viitor, prin care să evidențiem cum putem face agricultură mai sustenabilă și mai rezilientă cu ajutorul digitalizării. După un brainstorming cu colegii de la Clubul Fermierilor Români, am hotărât să fac un proiect cu toată activitatea mea de digitalizare și apoi ei să vină fiecare să îmbrace aceste idei cu propriile viziuni de dezvoltare. Prin urmare, 90% din proiect reprezintă avantajele aduse de digitalizare în ferma unde activez, avantaje de natură economică, de mediu și sociale, și apoi fiecare a contribuit cu ideea lui de dezvoltare în concordanță cu pasiunile lui (irigații inteligente, drone, NFT & Blockchain și cooperare). Am fost o echipă de 7 oameni cu tot cu coordonatoarea noastră de proiect, Samira Maskan.

Un alt mare avantaj a fost faptul că am demonstrat că, într-o fermă care se confruntă cu mari provocări sociale și climatice (lipsa forței de muncă și secete frecvente), cu investiții minime în digitalizare și multă pasiune, am reușit să contracarez efectele acestor provocări. Poate părea nefirească digitalizarea într-o fermă cu producții multianuale la nivel de media națională, dar, de fapt, este un instrument pentru eficientizare.

În concluzie, a fost un proiect complex, complet și cu o varietate mare de soluții digitale implementate și propuse pentru implementare în viitor.

Ai urmat programul „Tineri Lideri pentru Agricultură”, ești Secretar Regional al Clubului Fermierilor Români pentru regiunea Moldova Centru – deci faci parte din ”viitoarea elită a agriculturii, cea care va construi Agricultura 4.0”. Cu această perspectivă largă, concentrată pe inovație, eficiență, optimizare, sustenabilitate, cum ar trebui sau v-ați dori voi, tinerii fermieri, să arate agricultura – una în care să progresați și prosperați, în care să nu mai existe nici riscurile, nici dependențele, nici eforturile de care vorbeam la început.

Da, așa este, sunt Secretar Executiv Regional al CFRO și mă mândresc cu asta, pentru că, practic, sunt interfața Clubului pentru fermierii reali din teren și pentru instituțiile locale cu care lucrează aceștia. Printre altele, am și atribuția de a promova programele de perfecționare și formare a tinerilor din agricultură și de a îndruma tinerii din zona mea să se înscrie la programe precum Tineri lideri pentru Agricultură și Antreprenor în Agricultura 4.0. Sunt absolvent al ambelor programe, în urma cărora am constatat că suntem puțini tinerii care s-au îndreptat către acest domeniu, dar că avem energie și optimism caracteristic vârstei. Am rămas plăcut surprins să constat că tinerii sunt interesați de o agricultură rațională, prin care să-și maximizeze producțiile, dar în concordanță cu protejarea mediului.

Când ne întâlnim la Club, vorbim toți despre soluții digitale de economisire a pesticidelor, despre tehnologii de sechestrare a carbonului în sol sau despre tipuri de irigații cu cantități minime de apă. Mie-mi place să cred că noi, tinerii, suntem concentrați pe o agricultură predictibilă, sigură și reparatorie.

Ce măsuri crezi că trebuie urgent luate pentru a îmbunătăți accesul fermierilor la resursele și tehnologiile moderne, care să sprijine creșterea productivității și eficienței în sectorul agricol?

În primul rând, cred că ar trebui încurajați tinerii să intre în agricultură, atât de către instituțiile statului, cât și de fiecare fermier în parte. Consider că sunt fonduri europene de atras pentru fermieri, care nu sunt atât de mult promovate și nici foarte ușor de accesat. Agricultura este un domeniu vital pentru România, de importanță strategică și, dacă nu se face o reînnoire generațională, agricultura românească va fi făcută în totalitate de corporații străine. La nivel micro, cred că fiecare fermier cu experiență ar trebui să atragă în ferma lui cel puțin un tânăr pasionat, care, poate, nu are șanse singur. Tinerii se plâng că nu găsesc locuri de muncă și fermierii se plâng că nu au pe cine angaja. Există o cale de mijloc, dar care trebuie să implice mici eforturi din partea ambelor părți.

Ce ar trebui făcut pentru a spori conștientizarea și educația fermierilor în legătură cu practicile agricole sustenabile și responsabile?

Trebuie găsite și promovate modele de bune practici. Omului îi e frică de schimbare, este normal, și… de ce să schimbi ceva care a mers zeci de ani?! Ei bine, nu mai merge, trebuie schimbată tehnologia, trebuie schimbat modul de lucru și trebuie să ne îndreptăm atenția și către cel mai important instrument dintr-o fermă: ECOSISTEMUL. Dacă se vor promova la nivel local și regional modele de fermieri care fac performanță și pentru că au o atitudine de respect față de natură, atunci oamenii vor deveni mai atenți.

Oficial, Vaslui este cel mai sărac județ din România. Cât de provocatoare este misiunea ta de lider agricol al zonei, agricultura fiind o ramură importantă a economiei locale?

Nu sunt chiar un lider local, nu conduc nimic la nivel local, sunt un tânăr fermier puțin mai vocal decât restul, care vrea să inspire pe alți semeni ce se identifică cu ce spune el. Așa cum explicam mai devreme, avem nevoie de modele. Așa cum eu mă inspir de la modele pe care le urmăresc, așa aș vrea să cred că inspir și eu măcar un tânăr. Nu fac nimic extraordinar și nemaivăzut, doar vorbesc cu entuziasm despre ce mă pasionează și despre rezultatele mele și, dacă influențez spre bine un singur om, tot este un lucru măreț și scopul este atins.

Privind în jurul tău, la colegii tăi de generație, indiferent de domeniul în care profesează, sesizezi dorință de implicare, schimbare? Cât de dificilă crezi că este misiunea voastră, a tinerei generații vasluiene, de a scoate județul de sub stigmatul sărăciei?

Din păcate, Vasluiul nu este sărac de o generație-două, și asta nu se va schimba ușor sau poate niciodată. Tot timpul, zona asta a țării va fi mai săracă decât restul. Sunt factori geopolitici cumulați cu alți factori care nu pot fi neutralizați ușor. Stigmatul care mă deranjează pe mine personal și consider că este nedrept este acela al prostiei și al degradării umane. În Vaslui, nu sunt oameni mai slabi decât restul țării, ci doar cu mai puține șanse, dar cu calități umane și valori deosebite.

Referitor la noua generație, cred că e o caracteristică a vârstei să fii entuziasmat și să vrei să schimbi ceva, însă e foarte important să nu dispară odată cu înaintarea în vârstă. Deci să fim perseverenți! Consider că nu trebuie să așteptăm ”minuni” de nicăieri, nici de la politicieni, nici de la Dumnezeu sau de la oricine altcineva. Totul pleacă de la noi, de la fiecare în parte, și dacă fiecare individ își face treaba mai bine în microuniversul lui, rezultatele vor apărea.

În final, aș vrea să ne mai întoarcem puțin la tine. Știm, munca într-o fermă implică multă planificare, efort (inclusiv fizic) și o gestionare atentă. Așadar, cât de solicitantă este munca ta? Cât de stresantă este nevoia aceasta continuă de a ține pasul cu resursele, calendarul agricol, vremea, tehnologia? Cât timp dintr-o zi îi dedici fermei?

Da, într-adevăr, petrec mult timp în fermă. Și, dacă nu sunt în fermă, de multe ori fac ceva tot pentru fermă sau pentru cariera mea. Partea bună, sau rea (încă nu m-am hotărât) este că nu-mi dau seama când consum acest timp. Sunt foarte pasionat de ce fac, mă afund în activitate și la sfârșitul zilei îmi e ciudă că a trecut atât de repede și nu am apucat să fac mai mult.

Iubita mea îmi spune să nu vorbesc despre muncă sau despre a munci, pentru că eu nu știu ce înseamnă. Eu nu am muncit o zi din viața mea (în accepțiunea în care ”mersul la serviciu” este o activitate nu tocmai plăcută pentru o bună parte din populație). Sună utopic, dar de cele mai multe ori plec de acasă dimineața la 7.00 plin de energie și mai întorc seara cu la fel de multă energie, după 8-10-12 ore.

Și cum faci față acestui program atât de încărcat? De unde, din ce îți iei doza de energie?

Am și momente în care mă simt obosit, dar, în același timp, noile ”starturi” mă impulsionează, mă satisfac. Iar în agricultură toată activitatea o văd ca un nou start. Odată startul unui nou ciclu de producție (în fiecare an ), dar mai mult decât atât, fiecare ciclu de producție are diferite stadii care încep și care mă motivează. De exemplu, abia aștept să încep campania de fertilizat pentru a încerca noul software cumpărat, abia aștept să încep campania de făcut tratamente, pentru că am găsit o tehnică nouă de aplicare… și exemplele pot continua. Am un job extrem de dinamic, care-mi oferă posibilități infinite de inovare și experimentare.

Iar când te deconectezi de la muncă…

În timpul liber fac ce face toată lumea, călătoresc, stau cu familia sau cu prietenii, fac scurte escapade în natură. Dar de multe ori mi se reproșează că nu știu să-mi delimitez timpul liber de cel activ. Probabil că încă nu, dar lucrez la asta!