Dan Vodnar, profesorul care condimentează știința cu sare și piper

E tânăr, e carismatic, iar când vorbește în fața publicului umple sala, conducându-și, parcă, fără pic de efort auditoriul într-o poveste captivantă. Privindu-l, ai jura că este actor, nimic din aspect, atitudine, gesturi, lejeritatea discursului nu îl trădează că ar fi om de știință, mai ales dacă ai întipărită în minte imaginea savantului fabricată la Hollywood – în vârstă, dedicat complet muncii, veșnic preocupat de ideile sale, rupt de tot ce se întâmplă în jur.

Și totuși, el este un cercetător de renume, pe cât de tânăr, pe atât de cunoscut în elita academică mondială pentru inovațiile sale și palmaresul impresionant.

Numele lui este Dan Cristian Vodnar, este profesor de Gastronomie Moleculară şi Biotehnologii Alimentare, în cadrul Facultăţii de Ştiinţa şi Tehnologia Alimentelor, și Prorector (la momentul numirii era cel mai tânăr din România, responsabil cu cercetarea) în cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca. Un profesor pe care orice student și l-ar dori, calitățile sale didactice fiind răsplătite an de an cu diplome de excelență și distincții precum ”asistentul anului”, ”conferențiarul anului”, iar din 2018, profesorul anului, titlu ”câștigat” inclusiv pentru 2020.

În Top 2% oameni de știință din lume

Din 2007, de când a început munca de cercetare și până acum a reușit să impresioneze juriile în repetate rânduri, obținând zeci de premii naționale și internaționale, distincții și medalii, inclusiv Medalia de Aur la Salonul Internaţional de Inventică de la Geneva. De asemenea, Foreign Policy l-a premiat și l-a așezat la loc de cinste în Top “100 de oameni care schimbă România în bine”.

Are deja trei brevete de invenții: Projelly, un jeleu cu bacterii microbiotice încapsulate, respectiv bacteriile necesare oamenilor și care prin încapsulare nu sunt distruse în mediul acid din stomac; Biofilm cu acțiune antimicrobiană, un ambalaj care ne poate scăpa nu doar de microbi, ci și de unele substanțe nocive organismului, foarte important – nu permite dezvoltarea Listeriei; și Eticheta cu acțiune antimicrobiană, o etichetă aplicată direct pe fructe sau legume, care sub jet de apă se dizolvă și le igienizează.

Pentru încă patru invenții a depus deja cerere de brevet, dar lista cercetărilor și invențiilor sale, majoritatea medaliate, este prea lungă pentru a o reda aici.

Pentru intensa muncă de cercetare, rezultate obținute, dar și obiectivul după care își ghidează întreaga activitate – protecția mediului și îmbunătățirea calității vieții – a fost inclus în Top 2% oameni de știința din lume în domeniul Științei Alimentelor.

Activitatea lui educativă nu se încheie însă la poarta universității. Din septembrie 2020 ține vie și alertă o pagină de Facebook, ce are deja mii de fani și următori. ”Știință cu sare și piper” e o pagină care te ”prinde” complet în ițele legăturilor chimice create prin amestec, mixare, fierbere, coacere, dospit, reușind aproape magic să transforme o banală bucătărie în laborator și să stârnească interes într-un mediu (virtual) atât de concurențial când vine vorba de comment, like și share.

Dincolo de propriile limite

Un copil ca oricare altul, dintr-o familie modestă din Băile Borșa, județul Maramureș, (mama de meserie a fost frizer, iar tatăl electrician, în mină), pentru Dan Cristian Vodnar, ambiția a fost cea care i-a deschis calea spre știință și succes. Ambiția mamei, de a-și vedea fiul la liceu la Cluj, ambiția tatălui, de a face totul pentru a-i da posibilitatea aceasta, și ambiția lui de a-și depăși propriile limite. După cum a povestit la TEDx, a lucrat încă din clasa a X-a ca manechin pentru o agenție de modeling, o lecție de care avea nevoie în procesul de maturizare, pentru că atunci a învățat ce înseamnă încrederea și atitudinea. După Bacalaureat, s-a înscris și a intrat la Facultatea de Chimie. A renunțat după primul an și a luat-o de la capăt în următorul, la Facultatea de Șiința și Tehnologia Alimentelor. A terminat primul an cu media 8 și, dezamăgit de rezultate dar și de prietenii din acea vreme, a luat o decizie crucială: a renunțat la fumat, și-a schimbat numărul de telefon și a tăiat orice legătură cu ce fusese înainte. Era nevoie să facă asta, pentru că, îi era clar, își descoperise pasiunea și rostul în viață. Următorii 4 ani de facultate a avut doar 10, iar în baza acestor rezultate a primit o bursă de studii în Germania. Apoi s-a înscris la doctorat, l-a finalizat, și încă o bursă în Germania, iar, din aproape în aproape, cu ambiție, pasiune și perseverență, tradusă în foarte multă muncă (nopți întregi dormea în laborator), a început să cunoască succesul.

Dan Cristian Vodnar, unul dintre oamenii care schimbă România în bine, parte a elitei științifice mondiale care vrea să schimbe omenirea în bine, este, astăzi, invitatul nostru din rubrica Work Life Choices, un proiect special despre oameni speciali, susținut de Ascendis și Revista CARIERE.

Domnule profesor, aveți o carieră academică și științifică solidă, cu un palmares mai mult decât impresionant. Ce se ascunde, de fapt, în spatele acestor performanțe?

Cariera mea a pornit cu o imensă auto-motivație de a reuși și de a-mi depăși propriile limite, definită de multă muncă și perseverență, iar ulterior a avut la bază o strategie foarte bine gândită de a construi o echipă de cercetare.

Ce v-a motivat? Care a fost farul spre care ați avut mereu îndreptată privirea în tot acest drum profesional?

Inițial, m-a motivat depășirea propriei condiții și cunoașterea/învățarea, ca, ulterior, această motivație să fie „întreținută” de pasiunea dezvoltată pentru acest domeniu al științei alimentelor și calității vieții umane.

Ați avut întotdeauna ținte, obiective clare sau lucrurile au avansat de la sine, printr-un melanj fericit de inteligență, inspirație, curaj, șansă, oameni potriviți?

Aș putea spune că amândouă. Strategia mea de performanță se bazează întotdeauna pe ținte și obiective clare susținute de perseverență și rigurozitate, îns,ă ca parcurs profesional, am avut parte de momente de inspirație și curaj în alegerile pe care le-am făcut, astfel că am întâlnit oamenii potriviți la momentul potrivit. Dumnezeu mă iubește mult!

Care sunt cele mai importante principii, valori ori credințe care v-au ghidat viața profesională?

Să fii om, în primul rând!

Puterea exemplului – rolul modelelor în viața noastră!

Perseverența bate inteligența!

Pasiunea înseamnă succes!

Munca înnobilează și inspiră omul!

Disciplina este creșterea puterii interioare!

Dragostea pentru oameni!

Dar personală?

Respectul! Credința! Iubirea! Fericirea!- Toate acestea, cu cât le ofer mai mult, cu atât mai mult rămân și pentru mine!

Valoarea unei persoane este mult mai mare decât prejudecata celorlalți!

Cum arată o zi din viața dvs? Cum vă găsiți echilibrul, acel atât de mult dorit work life balance?

Cred că echilibrul nostru stă în percepția noastră despre ce înseamnă de fapt acest lucru. Astfel, o zi din viața mea începe la 5 dimineața, când toată casa doarme și am parte de momentul meu „de meditație, liniște cu propria-mi persoană”, savurând o cafea bună și, de cele mai multe ori, lucrând la computer sau, în anumite momente, citind beletristică/vizionând un film (ador aceste momente!). Din momentul în care toată lumea se trezește, atenția îmi este îndreptată spre nevoile familiei, organizarea și gestionarea atribuțiilor/ emoțiilor și timpului pentru plecarea spre scoală/ grădiniță/ muncă.

Consider că odată ce ești o persoană organizată, echilibrul vine mult mai ușor. Fiecare coleg care face parte din echipa mea (fie că vorbim despre echipa mea de cercetare, fie că vorbim despre prorectoratul cu cercetarea) are activitățile zilnice foarte bine conturate și este un colaborator de bază pe un anumit segment, respectiv specialist într-o anumită zonă, ca atare îmi este ușor să gestionez activitățile comune sau individuale. În plus, menținerea unui echilibru între muncă și familie pornește de la autocunoaștere, autoacceptare, urmată de o comunicare activă și calitativă în cadrul familiei, și acceptarea dorințelor și așteptărilor partenerului de viață.

Aveți mai multe brevete de invenții, unele medaliate deja. De unde au venit ideile și cât de anevoios a fost drumul de la idee la produsul efectiv. Cu ce ne fac ele viața mai bună?

Fiind în sfera științei alimentelor, toate brevetele și invențiile au legătură cu calitatea vieții umane prin prisma alimentației. De exemplu, invenţia “BIOFILM CU ACŢIUNE ANTIMICROBIANĂ, PROCEDEU DE OBŢINERE ŞI UTILIZĂRI” se referă la un ambalaj bioactiv sub formă de film, destinat reducerii microbiene de la suprafaţa produselor din carne din categoria “gata pentru consum”, la un procedeu pentru obţinerea acestuia şi la utilizarea sa pe durata perioadei de refrigerare a produselor. Această idee inovatoare reprezintă alternativa la ambalajele existente, utilizând compuși naturali, biodegradabili si biocompatibili, cu activitate antimicrobiană, prezentând în mod avantajos eliberarea controlată a substanțelor bioactive extrase din plante pe o perioadă mai mare de timp și cu acțiune la suprafața alimentului. Astfel se evită adaosul de aditivi obținuți prin sinteză chimică și interacțiunea acestora cu compoziția produsului.

Toate ideile invențiilor au pornit de la necesitățile societății, fiind rezultatul proiectelor de cercetare derulate de-a lungul timpului, în cadrul cărora am beneficiat de suport financiar, iar materializarea produsului final a fost un rezultat așteptat.

Evident, ați avut și momente de renunțare – cum ar fi abandonarea Facultății de Chimie, prima alegere de după bacalaureat. V-ați îndreptat însă spre un alt domeniu, dar pentru care, de fapt, tot chimia este baza. Ce anume a determinat această schimbare?

Schimbarea aceasta a avut la bază nevoia de a-ți place ceea ce faci/studiezi. Chimie suntem noi, chimie este totul din jurul nostru. Mi-a plăcut întotdeauna chimia, însă renunțarea la Facultatea de Chimie a venit pe fondul dorinței mele de a-mi îndrepta atenția înspre sectorul alimentar și anume înspre chimia alimentară.

Iată că s-a dovedit a fi o decizie bună. Așadar, e bine să știm când să avem curaj să abandonăm și s-o luăm de la zero în ciuda oricăror riscuri? Dând timpul înapoi, ați face același lucru?

Da, aș face același lucru. Dacă tot am menționat adineaori despre momente de inspirație și curaj… acesta a fost unul dintre ele. A fost complicat să le explic părinților mei că renunț la facultate, am avut multe scenarii atunci în minte, inclusiv posibilitatea de a merge în străinătate să muncesc, însă Dumnezeu avea un alt plan pentru mine.

Care a fost relația dvs. cu chimia în anii de gimnaziu și liceu? Ce rol au avut profesorii în alegerea dvs. ulterioară?

Relația mea cu chimia a fost una firească și temperată. Profesorii au avut rolul lor bine definit în conturarea educației mele, însă nu decisiv în alegerile mele.

În cele mai multe sondaje cu public țintă elevi de gimnaziu sau liceu, chimia se regăsește în a doua parte a clasamentului în topul materiilor preferate. De ce credeți? E o materie dificilă, sau modul de abordare/predare e cel care o îngreunează, o îndepărtează de elevi?

Dacă aș preda în mediul preuniversitar, aș aborda chimia care să explice fenomenele științifice ce stau la baza tuturor lucrurilor cu care ne întâlnim zilnic, într-o manieră inedită și folosind la început un limbaj comun. De fapt, modalitatea inedită de predare a chimiei poate fi o soluție în viitor. Aș recomanda colegilor profesori să demonstreze copiilor, în primul rând, că materia este ușoară și accesibilă, astfel, poate, i-ar apropia mai mult. Cu toții, dacă facem un exercițiu de memorie, ne aducem aminte cu drag de dascălii empatici care ne-au predat materiile cu implicare emoțională și care făceau conexiuni cu întâmplările comune din viețile lor sau ale noastre.

Ne-am face viața mai ușoară dacă la școală chimia ar fi predată cum recomandați dvs, cumva adusă spre concret, spre lucruri practice, pe care să le folosim în viața de zi cu zi?

Cu siguranță entuziasmul elevilor ar crește exponențial. Sincer, ca profesor, mă gândesc de acum cum trebuie să arate cursurile mele, destinate generațiilor următoare de studenți pentru care trebuie să mă antrenez diferit, cu multe imagini, video. Cu siguranță vor fi alte metode de predare față de cele utilizate în prezent.

Cumva, exact așa cum faceți pe Facebook, pe pagina ”Știință cu sare și piper”. De unde ideea acestei pagini? Ce v-ați propus atunci când ați deschis-o?

Mi-am dorit de foarte mult timp să realizez acest proiect educațional, însă, se pare, doar pandemia mi-a oferit „acel timp” de care aveam nevoie să o concretizez. ”Știință cu sare și piper” este un nou mod de a găsi explicațiile din spatele fenomenelor culinare, cu ajutorul unor experimente interactive şi uşor de înţeles, pentru care nu avem nevoie decât de o mică doză de curiozitate şi multă bună dispoziţie.

Am creat acest proiect tocmai pentru a explica ceea ce, la prima vedere, pare uneori mult prea complicat, dar şi din dorinţa de a aduce mai aproape de voi toate curiozităţile pe care le-am avut, la rândul meu, despre gastronomia moleculară.

Mi-am pus halatul, am deschis laboratorul şi am pregătit reţeta de ştiintă cu sare şi piper în care explicam şi demonstram tot ceea ce până acum ne făcea să ne întrebăm „de ce?”. Am anticipat că rezultatul va fi unul pozitiv, tocmai din lipsa unui astfel de proiect la nivel național, dar și prin modalitatea inedită de a explica știința. Mi-au fost depășite așteptările inițiale, însă nu și cele finale. Dorința mea este concretizarea proiectului printr-o emisiune educativă.

Despre dvs. se spune că sunteți ”cel mai fain prof”. Care sunt, din punctul dvs de vedere, primele trei calități absolut necesare care transformă un profesor într-un profesor bun?

Comunicarea, flexibilitatea și noutatea.

Cum reușiți să țineți atât de deschisă relația cu studenții? Cum îi motivați?

Prin autenticitate, prin corectitudine, exemplul personal și oportunitatea deschisă de a fi voluntari în cadrul laboratoarelor pe care le coordonez. Le susțin și le încurajez ideile de cercetare.

Și echipa dvs. de cercetare este formată doar din tineri. Cum îi alegeți? Cum îi atrageți, motivați și angrenați în această muncă atât de complexă precum cercetarea?

Atragi ceea ce ești?! Dacă ești performant, atragi oameni performanți, dacă oferi respect, primești respect! Cu siguranța îi atrag prin modelul creat, iar motivația se bazează în primul rând pe auto-motivația lor și ambiția lor de a-și dezvolta o carieră, iar ulterior desigur contează susținerea financiară. Atâta timp cât ești auto-motivat, nimic nu este prea greu sau complicat, decât prioritar!

Pe dvs. ce v-a atras spre cercetare?

M-a atras posibilitatea nemărginită în cunoaștere, de învățare continuă, de stimulare cognitivă și de îmbunătățire a calității vieții umane.

Ce vi se pare cel mai nobil în toată munca dvs.?

Eu consider că munca este o chemare divină, o vocație şi că doar prin muncă poţi atinge imposibilul științific – considerat așa înainte de a fi fundamentat științific. Cel mai nobil în toată munca mea mi se pare această activitate colectivă, ce implică oameni, relaţii umane, colegialitate, coordonare, leadership şi îndrumare. Foarte mulți oameni îmi atribuie zilnic pălăria de “exemplu sau model” deoarece îi inspir, susţin clar comportamentele pozitive, dar, mai mult decât atât, produc schimbări pozitive în societate, cu precădere în universitatea unde îmi desfăşor activitatea. În calitate de prorector, am reușit să schimb mentalităţi eronate cu privire la vârsta pe care “trebuie” să o ai ca să deții o anumită funcție în sistemul universitar, manifestând mereu o prezenţă umană, empatică, pozitivă, dornică de schimbare prin susţinerea celor din jur. Prin activitatea didactică şi academică, implic activ tânăra generaţie de studenţi în cercurile ştiinţifice de cercetare/voluntariat, în dorinţa de a deschide noi orizonturi, de a-i învăţa activ şi practic, amprentând dorința pentru muncă. De asemenea, promovez valorile umane şi principiile de viaţă sanătoase prin propria-mi personalitate şi propriul stil de viaţă.

Care este cel mai important moment care v-a marcat viața profesională?

Sunt mai multe, precum primul articol științific publicat, intrarea în sistemul universitar, primul premiu internațional primit, medalia de aur de la Salonul de Inventică de la Geneva, momentul în care am fost inclus în top 2% oameni de știința din lume în domeniul științei alimentelor, unul dintre cei 10 tineri remarcabili ai României… lista poate continua…însă, dacă ar fi să aleg doar unul, aș spune momentul în care mi-am format propria echipă de cercetare.

Dar ca om?

Mama, prin alegerea/viziunea ei de a mă trimite la liceu în Cluj-Napoca și tata care ne-a susținut enorm.

Spuneați la TEDx că sunteți un copil dintr-o familie simplă, de la țară. Credeți că ați ajuns acolo unde acel copil visa?

Cu siguranță!

Dacă astăzi v-ați întâlni, ce v-ar spune?

Cred că ar spune: “Sunt mândru de tine!”

Dar dvs. lui și, astfel, tuturor copiilor crescuți și educați în medii mai puțin favorabile?

Îndrăzniți să visați și urmați-vă visul!

Fiți oameni buni și Dumnezeu va avea grijă să întâlniți oameni buni!

Învățați și acceptați umilința!

Nu vă plângeți că nu mai puteți!… puteți învăța o lecție minunată atunci când acceptați propriile limitele și când le depășiți!

Munca înnobilează și inspiră omul!

Care este locul perfect pentru dvs, în care vă relaxați, vă luați doza de libertate, vă reîncărcați cu energie?

Oriunde, în prezența familiei și a prietenilor.

Dacă nu ați fi ales calea aceasta, ce profesie v-ar fi plăcut să aveți?

Actor ☺️!

---

Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 272
Pentru abonare, click aici