Dominic Fritz. Revoluția bunei educații, a bunului simț și a bunei guvernări
A venit pentru prima dată în România când avea 19 ani. Abia terminase liceul și își dorea o experiență într-o țară străină. A ales Timișoara. Nu știa nici măcar un cuvânt în limba română, dar nevoia de a-i înțelege și de a fi înțeles de copiii din orfelinatul în care s-a oferit voluntar l-a ajutat dar și obligat să o învețe.
Așa a început povestea lui cu Timișoara, în 2003, anul care l-a făcut ”om întreg, m-a maturizat, m-a făcut bărbat”, anul în care s-a îndrăgostit iremediabil de oraș și de oamenii pe care îi cunoscuse în scurta experiență.
În 2006, s-a întors pentru un stagiu de 7 luni în cadrul Fundației Pentru Voi, unde a înființat primul program de mentoring pentru adulții cu dizabilități intelectuale din România, proiectul urmând să câștige un premiu pentru “Cea mai bună campanie de voluntariat” la Gala Societății Civile în 2009.
Muzica a fost însă cea care l-a readus, iar și iar, în orașul de pe Bega. A fondat „Timișoara Gospel Project”, concertele eclectice TGP devenind un punct stabil în agenda culturală a orașului. Totodată, au strâns donații de mii de euro pentru Centrul de Îngrijire Paliativă. În aprilie 2019, sub bagheta lui, peste 1.000 de oameni cântau piesa “Lean on Me” (pe 3 voci!) în Piața Libertății.
În 2017 s-a alăturat protestelor pentru apărarea justiției și statului de drept. Și-a spus ”oful” în Piața Operei, iar la Berlin, unde lucra, a devenit membru fondator al inițiativei ”Diaspora Civică”. A fost primul pas spre viitoarea carieră politică.
A fost cu dreptul. Astăzi, după un adevărat tur de forță și o campanie plină de obstacole, este primarul Timișoarei. O victorie muncită și meritată, devenită simbol. Pentru că ea este, practic, victoria unei noi generații de politicieni, dispusă să se ofere comunității, victoria unei noi generații de alegători, sătulă de corupție, promisiuni deșarte și politică de mahala.
Pentru adevărata lecție de democrație și campanie electorală guvernată de bun simț, Dominic Samuel Fritz, primarul ales al Timișoarei, este invitatul acestei ediții în rubrica Work Life Choices.
Cine este, de unde și de ce a venit, ce bagaj educațional, cultural, profesional și politic are în spate, dar și care sunt speranțele, așteptările ori planurile lui de viitor, totul într-un interviu special cu un om special.
Despre el și Timișoara
Ai renunțat la tot confortul și oportunitățile unui oraș cu adevărat european, Berlin, ai lăsat în spate familie, prieteni, efectiv propria viață. Totul, din dragoste pentru un oraș în care ai ajuns, întâmplător, acum 17 ani.
Acum, nu pentru cariera profesională sau politică, nu ca discurs de candidat sau de învingător, ci mai profund, ce înseamnă, de fapt, Timișoara pentru tine, acolo, în cel mai ascuns ungher al sufletului și al conștiinței?
Timișoara îmi oferă și oportunități, și confort la nivel personal. Dar acesta este unul dintre motivele pentru care m-am implicat în politică și am candidat: să avem toți oportunitățile și confortul unui mare oraș european. Timișoara are un potențial extraordinar și văd în viitor că mai mulți cetățeni europeni, ca mine, vor dori să se stabilească aici. Într-un mod profund, Timișoara m-a făcut să mă simt acasă. Întotdeauna am tânjit după acest contact cu oameni diferiți care trăiesc în aceeași comunitate. Timișoara are un cosmopolitism istoric foarte european și care te îmbogățește cultural, uman.
Atașamentul creează o legătură puternică, dar e clar că este mult mai mult. Așadar, după dragoste, ce conține mai departe lista ta cu ”de ce să candidez”?
În timp ce în Germania lucram pentru un fost președinte, implicat activ în politica internațională, aici construiam proiecte sociale, am fondat o asociație care a adus oameni din toate mediile sociale, împreună, prin muzică. Am stat cumva pe margine și, la fel ca mulți timișoreni, mă loveam, mereu, de același sistem politic și administrativ înțepenit. De aceea am decis să mă implic și la nivel politic, într-un moment pe care l-am simțit de cotitură pentru România. Până acum s-au schimbat parlamente, guverne, președinți, dar administrația locală a rămas, cu câteva excepții, aceeași. Multe administrații locale sunt piese de muzeu ale tranziției. Pentru Timișoara, un oraș care a fost de multe ori în istorie, în avangardă, era teribil de nedrept să se resemneze cu ˝n-ai ce să faci˝. Am convingerea că schimbarea profundă va veni de jos în sus, din orașele și comunele în care trăim. Și trebuia să încercăm să începem și de aici. Vreau să fac parte din această mișcare care aduce energia din societate – din ONG uri, inițiative civice, mediul privat, cultural – în politică și în administrație. Timișoara și România trebuie să aibă ambiții mari, iar votul timișorenilor din 27 septembrie transmite un mesaj de curaj și de forță.
Ți-ai asumat o responsabilitate uriașă, pentru că, pe de o parte, Timișoara nu va fi un oraș ușor de condus (știm toți poveștile cu clanurile, cu retrocedările și rechinii imobiliari, cu orgoliile din interiorul elitei locale), iar, pe de alta, vrând-nevrând, odată cu victoria, ți-ai asumat și speranța tinerei generații că educația, bunul simț, profesionalismul pot schimba politica românească. Acum ești răsfățatul presei, al electoratului, e simplu. Pentru a-ți duce misiunea la bun sfârșit însă, va trebui să iei și decizii mai puțin populare. Plus că adversarii nu se vor culca pe o ureche. Cum vei ține în echilibru toate aceste provocări?
Eu sunt un om al echilibrului și cumva asta este provocarea cea mai mare: să aduc puțin echilibru într-o societate unde deciziile se iau deseori la extreme, de la permisiune totală la interdicție totală, sunt radicale. Vreau să arăt că există și o a treia cale, a moderației care vine dintr-o cunoaștere a realității, a cifrelor, a analizelor de impact, până la urmă din știința asta a administrației. Nu îmi este deloc teamă de decizii dificile, mai ales că am spus tot timpul că acestea vor fi. Ceea ce am promis este onestitate totală și dedicație 100%. Nicio decizie dificilă nu va fi luată fără consultare și fără argumente. Sunt conștient de responsabilitatea pe care o am față de oameni și față de această idee, a unei altfel de politici, europene, cu reguli, seriozitate și viziune și mi-o asum. Am convingerea că noi, primarii Alianței USRPLUS, vom produce o schimbare semnificativă a modului în care se face guvernarea locală.
Care ți se pare cel mai frumos loc din Timișoara? Locul tău de suflet… Ca primar, crezi că i-ai putea aduce un plus de frumusețe, de valoare?
Cartierul în care locuiesc, Iosefin. Timișoara a fost întotdeauna un oraș multipolar, cu multe centre. Este în proiectul nostru pentru Primărie să ridicăm nivelul de prioritate al cartierelor istorice Fabric, Iosefin, Elisabetin, care au fost neglijate în favoarea fostului ”oraș interior” și să conectăm cele trei cartiere istorice într-un spaţiu urban sigur şi prietenos, marcat de monumente istorice de anvergură, reabilitate şi puse în valoare. Vrem să modernizăm infrastructura clădirilor istorice, să le asigurăm siguranța structurală, eficiența energetică, dar în același timp să fim atenți la incluziunea socială în timpul regenerării patrimoniului istoric.
Despre el, omul
Ultimul bilet pe care l-ai cumpărat din Berlin spre Timișoara, a fost numai dus, sau dus-întors?
A fost doar dus.
Privind acum în jurul tău, care crezi că sunt cele mai importante trei obiecte (lucruri fizice, palpabile) pe care le-ai luat cu tine atunci când ai decis să te muți?
Nu sunt genul de persoană care se înconjoară de lucruri, ci de oameni. Singurele lucruri pe care le-am luat cu mine sunt câteva cărți și bicicleta.
Dar credințe, valori?
Dragostea pentru oameni, toleranța, credința că…
Când ai plecat în USA, ai povestit, mama ta a plâns, dar te-a susținut necondiționat și ți-a respectat alegerea. Cum a reacționat când i-ai spus că te muți la Timișoara și că vrei să devii primar?
Părinții mei mi-au susținut întotdeauna alegerile profesionale și au suportat distanța fizică. Avem un grup de whatsapp pe care ne susținem reciproc. Chiar dacă trăim departe unii de ceilalți suntem în continuare o familie foarte unită. Pentru cei care îmi sunt apropiați și care au știut de legătura mea puternică cu Timișoara, candidatura mea nu a fost o surpriză.
Ce sfat ți-a dat când v-ați văzut ultima oară înainte de plecare?
Să beau multă apă în campanie și să o sun pe bunica mai des.
Dar când a aflat că ai învins?
Să rămân om.
Ești fiu de învățători. Care e cea mai frumoasă lecție pe care ai primit-o de la ei?
Am învățat de la ei modestia, cumpătarea, dragostea necondiționată pentru oameni.
Dar de la frații tăi?
Vă spun o poveste. În urmă cu 5 ani, într-o zi de ianuarie, eram la cumpărături când mama m-a sunat să-mi spună că fratele meu cel mai mic a avut un accident. Era fotbalist și student la facultatea de sport și a căzut pe spate în timpul unui exercițiu la inele. A paralizat pe loc. După o primă operație de urgență, a fost transferat într-un spital de specialitate, cel mai performant din sudul Germaniei. Doctorii totuși nu au îndrăznit să-i dea speranțe.
Mi-am făcut curaj să-l întreb direct: ”Cum e pentru tine să te gândești că probabil nu vei mai putea juca fotbal niciodată?”
A zâmbit. ”Nu mă gândesc la asta acum. Eu acum mă gândesc că vreau să învăț să mă întorc și pe cealaltă parte. Și aș vrea să pot merge singur la toaletă. Ăsta e obiectivul meu acum, pentru asta mă lupt. De ce să-mi fac griji despre ce va fi sau nu va fi mai departe?”. Din acel moment, fratele meu cel mai mic s-a transformat în modelul meu cel mai mare.
Timp de un an, fratele meu a făcut exerciții câteva ore pe zi pentru a învăța să meargă din nou. Și a reușit. Anul trecut a terminat facultatea de sport și va fi proful cel mai bun din lume. Mi-a marcat profund felul în care văd viața și în care abordez politica.
Extraordinară lecție! Dar ca model de om politic, model de edil, cine ți-a influențat modul în care abordezi viața?
Modelul meu este Carol Telbisz, ajuns primarul Timișoarei la 31 de ani în 1885. Timişoara, pe care o admirăm, o datorăm, în mare măsură, viziunii și perseverenței lui și vreau să mă ridic la înălțimea acestui model.
Despre politică și administrație
Politica nu e o zonă în care elita românească să vrea să se implice, cu care să se asocieze, iar puținii care o fac sunt supuși unor atacuri incredibile, cred că te-ai convins și tu deja, ai avut de răspuns unor acuzații demne de evul mediu. Și totuși, ți-ai păstrat calmul și decența. Cât de greu este să nu faci rabat de la buna-cuviință într-o luptă în care murdăria încă aduce voturi?
Timișoara a răspuns în 27 septembrie, prin vot, atacurilor împotriva naționalității mele, insinuărilor că aș avea în spate forțe străine și oculte. Timișorenii au ales un om care să aducă rezultate. Acesta este un principiu european, iar faptul că timișorenii au ales un primar german este un început de normalitate în Europa comună.
A fost simplu pentru mine să gestionez aceste atacuri care nu doar că nu au avut niciun efect, au fost percepute de timișoreni ca o insultă la adresa istoriei acestui oraș și a aspirațiilor lor. Îmi amintesc că eram în curtea sediului Alianței USR PLUS, unde aveam o ședință cu o parte a echipei de campanie. Tocmai ce fusesem atacat în spațiul public în legătură cu faptul că sunt străin. Chiar lângă această curte este un bloc. S-a deschis o fereastră și o doamnă m-a strigat: ˝Dominic, Dominic, noi, timișorenii, nu gândim așa˝. Aceasta este Timișoara și de aceea am rămas. Acum știu că am cu mine pe acest drum greu al schimbării zeci de mii de timișoreni și poate milioane de români. Cred că ține și de educația mea. Cunosc foarte bine scena politică din România, iar în momentul în care am decis să mă implic în această bătălie politică mi-am asumat.
Clasa politică veche are un interes să țină politica murdară, ca să ne descurajeze să ne implicăm. Dar, din fericire, din ce în ce mai mulți oameni de bună credință fac acest pas curajos spre politică, și sunt convins că ne vom face bine, om cu om.
Așadar, ca un sfat pentru cei cărora teama de a intra în colții adversarilor e ceea ce îi reține, cum gestionezi tu astfel de situații? De unde îți iei doza de răbdare, de curaj?
Pentru că nu am nimic de ascuns, mi-am propus să nu reacționez la aceste atacuri, ci doar să precizez care este adevărul, în situațiile în care acesta a fost denaturat. Prin educația mea, am învățat să caut aliați pentru proiectele mele, ale noastre, comune, până la urmă, nu să identific adversari.
Mai mult, sunt mereu cu ochii pe țintă. Vreau să schimb lucrurile și nu îi las pe cei care mă atacă să-mi distragă atenția.
Acum ești parte a acestui sistem despre care știm că funcționează strâmb, unul în care nu profesionalismul ori competența guvernează. Care sunt principalele tale calități și experiențe pe care te bazezi atunci când spui că o să reușești să-l schimbi?
Am lucrat timp de 10 ani în administrația din Germania, în instituții stabile și puternice, unde lucrurile sunt făcute cu seriozitate și regulile, respectate. Asta ne lipsește. Avem în administrație, încă, practici de care ne este rușine: mișmașuri, șmenuri, nepotism. Din cauza lor, oamenii serioși s-au retras și au lăsat terenul liber pentru un anumit tip de politician. E momentul ca o nouă generație, a noastră, cu alte mentalități, să fie responsabilă pentru viitorul acestui oraș și al României. Cei care cred că nu voi reuși îmi subestimează perseverența.
Deci, pregătirea mea în domeniul științelor administrative, pe de o parte, și experiența de 10 ani dobândită în administrația publică germană, pe de altă parte, mi-au consolidat un set de valori și de principii la care țin și pe care voi vrea să le transfer în toată activitatea mea, în proiectele mele ce țin de administrația locală, și nu numai, pentru a dezvolta potențialul de oraș european pe care îl are Timișoara. Și mă refer aici la profesionalism, transparență, respect pentru cetățenii acestui oraș, dar și pentru reguli și valori.
În România, se știe, e mai ușor să dai jos un primar decât să demiți un funcționar public. Din acest punct de vedere, sunt foarte puține pârghii. Dar, cum niciun lider nu-și poate pune în practică proiectele fără o echipă în care să aibă încredere 100%, cu care să împărtășească aceleași principii, crezuri, valori, e obligat să-și aducă propriii oameni. Tocmai de aceea, după fiecare rundă de alegeri, aparatul administrativ se încarcă, se dilată. Care este efectiv planul tău din acest punct de vedere? Cum te vei descotorosi de incompetenți, nepoți, piloși, carnețele de partid?
În perioada următoare mi-am propus să fac și o analiză a resurselor umane din aparatul primăriei. Ulterior, vor urma schimbări, în ideea de a corela programul de guvernare locală, prezentat deja timișorenilor, cu realitatea funcțională a administrației publice locale și a societăților din subordinea acesteia și cu nevoile concrete ale timișorenilor. Obiectivul meu este să facem ca Primăria Timișoara să funcționeze după principii manageriale moderne și cred că, în realitate, asta va fi cel mai greu de schimbat. E mai greu să schimbi mentalități și sisteme decât oameni. Așa că m-am angajat la munca mai grea. Ca primar am așteptări de la actualul aparat al Primăriei, profesionalism, spirit de inițiativă și eficiență. Sunt mai interesat de calitatea serviciilor pe care le oferim timișorenilor și de cum începem să construim împreună Timișoara modernă.
Pe o scară de la 1 la 10 ce șanse de reușită îți acorzi?
Am ambiții mari, dar doar împreună cu timișorenii vom reuși să producem schimbarea pe care o dorim cu toții în Timișoara. Am în echipa mea și în jurul meu oameni tineri, cu care împărtășesc aceeași viziune despre viitorul orașului nostru. Îi îndemn pe tineri, în primul rând, dar nu numai, pe toți cei care simt nevoia să se implice în viața comunității în care trăiesc, inclusiv la nivelul procesului de luare a deciziilor de interes public, să participe activ pentru a schimba lucrurile, dar mai ales mentalitățile de tip vechi. Am încredere că oamenii cu spirit liber, inovativ, pot deveni motorul unei schimbări reale, iar vocea lor trebuie auzită.
A fi sau a nu fi
”Azi în Timișoara mâine în toată țara!”. Ce ai mai găsit din spiritul acela care, în urmă cu 30 ani, reușea să demoleze un sistem ce părea indestructibil?
Toată România a văzut pe 27 septembrie renăscând acest spirit, al speranței și al curajului, în Timișoara. De data asta mesajul a fost că vrem un oraș european, modern, conectat.
A fost un vot pentru tine sau unul împotriva fostului primar?
A fost un vot pentru un proiect. Am avut o campanie pozitivă care i-a inspirat pe timișoreni și i-a încurajat să-și dea voie din nou, să viseze.
Contează doar candidatul sau și electoratul?
Electoratul contează cel mai mult.
Germanii sunt renumiți pentru corectitudine, disciplina și punctualitatea lor, fiind întotdeauna dați ca exemplu când vine vorba de aceste virtuți. Cum se împacă rigoarea germană cu spiritul românesc, mai leneș, mai ”las’ că merge și așa!”?
Prea multă rigoare poate și să încorseteze creativitatea. Nu există spirit leneș, am întâlnit în campania electorală multă dezamăgire și lipsă de speranță. Oamenii pleacă din România pentru că nu mai au speranța că se va schimba ceva în viitor. Iar cei care rămân, mulți, se resemnează. Responsabilitatea este la noi, mai ales la noua generație de politicieni, să demonstrăm că se poate, că merită să încerci și să lupți.
Dominic, viața pe subcapitole
* Am devenit politician fără să-mi dau seama: fiind al treilea copil într-o familie cu 8 fraţi, copilăria mea a fost o negociere constantă între nevoile personale ale fiecăruia şi obiectivele micii comunităţi din care făceam parte – familia mea. Am învăţat să spun ceea ce cred, să caut aliați pentru ideile mele și să respect (cam greu, ce-i drept) faptul că nu totul merge după capul meu.
* Am crescut la sat – un sat mic aflat la sud de Pădurea Neagră din Germania. Acolo am învățat să iubesc natura și tradiția, dar mi s-a și făcut poftă să văd lumea. Am plecat la 16 ani de acasă cu o bursă oferită de Parlamentul Germaniei.
* În anul 2003 am absolvit un liceu romano-catolic prestigios în Germania. Dar înainte de a-mi continua studiile formale, am fost curios să învăț direct din viață, de la oameni mai puțin norocoși decât mine. La 19 ani mă găseam în Timișoara.
* Curios să înțeleg de ce nu trăim într-o lume mai bună – și dornic să schimb asta – am studiat științe politice și administrative la Universitatea din Konstanz (Germania), la Sciences Po Paris (Franța) și la Universitatea din York (Anglia). Lucrarea mea de licență a fost despre politicile sociale din România.
* Am acceptat un post de consilier în cadrul Agenției Germane pentru Cooperare Internațională (GIZ) în 2009.
* Din 2016-2019, am fost șeful de cabinet al fostului Președinte german Horst Köhler.
* După 10 ani dedicați cooperării internaționale, diplomației și administrației publice, am vrut să-mi pun în practică pasiunea mea pentru politici publice într-un context concret și local. În locul în care-mi este inima, un loc care a devenit acasă: Timişoara. Ca primar al Timișoarei.
* În timpul meu liber fac muzică (cânt la pian și la violoncel, compun, dirijez), citesc și merg cu bicicleta. Și stau pe Netflix, “că oameni suntem”. Prietena mea este diplomată în cadrul ONU, (încă) nu avem copii.
Acest articol este preluat din ediția nr. 268 a Revistei CARIERE, rubrica Work Life Choices, un proiect susținut de Ascendis.
Pentru abonare, click aici
