Marius Chivu: „Posteritatea nu mă preocupă”
Este scriitor, editorialist, traducător, cronicar literar, tot mai implicat în activismul civic. Scrie la Dilema veche, are emisiuni la radio, susține cursuri de creative writing și organizează evenimente literare. Scrie cronică literară, proză scurtă şi poezie, literatură de călătorie.
Nu se gândește să plece din țară fiindcă doar aici se simte el cu adevărat. Scrie într-o libertate totală, fără nici o restricţie, după chipul şi asemănarea sa, din pură plăcere personală. Îi e greu să își suporte propriul perfecționism și se gândește serios dacă punctualitatea lui mai servește la ceva.
E un curios și un afabil a cărui stare de spirit obișnuită e lenea. Nu crede în scriitorul-lider.
DACĂ ȚI-AI PERMITE LUXUL ȘI UTOPIA DE A NU AVEA GRIJA ZILEI DE MÂINE, CE ȚI-AR PLĂCEA SĂ FACI, SĂ MUNCEȘTI?
Din fericire, deocamdată nu trăiesc cu grija zilei de mâine şi nu percep ca pe o muncă nimic din ceea ce fac: nici scrisul la Dilema veche, nici cursurile de creative writing, nici emisiunile de la radio sau alte evenimente literare pe care le organizez, mai nou, în spaţiul Qreator. Le văd ca pe nişte hobby-uri pentru care acum sunt şi plătit. E-adevărat că aş avea nevoie de mai mult timp şi de mai multă linişte în jur să-mi scriu propriile cărţi. Mi-ar mai plăcea să-mi permit să trăiesc mai mult timp departe de oraş. Şi să călătoresc mai mult.
CE TE DEFINEȘTE CEL MAI BINE ACUM DINTRE TOATE FAȚETELE PROFESIEI TALE? SCRIITORUL, EDITORIALISTUL, TRADUCĂTORUL, ACTIVISTUL CIVIC?
Toate merg oarecum în paralel, dar e-adevărat că în ultimii doi ani editorialistul/activistul civic a fost mai ocupat. Editorialele mele din ELLE au fost mai implicate ca oricând în treburile cetăţii. Am scris şi dintr-o anume solidaritate cu ceilalţi, mult mai implicaţi decât mine (aşadar, din ruşine), dar totodată am simţit că, cine ştie, aş putea contribui eu însumi la o anume limpezire morală colectivă (aşadar, din frustrare). Motiv pentru care, la rândul meu, i-am încurajat şi pe alţii să ia atitudine împotriva abuzurilor politice de tot felul şi să se implice în acţiuni caritabile.
CÂT E IDEALISM ȘI CÂT E REALISM ÎN „ÎNCĂPĂȚÂNAREA” TA DE A RĂMÂNE ÎN ȚARĂ?
Mai mult realism decât idealism. Concret, n-am luat niciodată în calcul plecarea din ţară din trei mari motive: familia mea este aici şi sunt foarte apropiat de ea, literatura română este deopotrivă pasiunea şi meseria mea, şi, nu în ultimul rând, sunt atâtea de făcut şi de schimbat aici. Doar aici sunt eu cu adevărat.
CE TE FACE SĂ TE SIMȚI MÂNDRU DIN TOT CE AI FĂCUT PÂNĂ ACUM?
Sunt mândru de absolut toate cărţile mele pe care le-am scris într-o libertate totală, fără nicio restricţie, după chipul şi asemănarea mea, din pură plăcere personală.
ȚI-E RUȘINE DE CEVA CE AI GREȘIT CA PROFESIONIST?
În cei 18 ani de când scriu cronici de carte, am făcut şi câteva erori de apreciere. Dar ruşine este foarte mult spus, căci astfel de stângăcii sînt inevitabile în formarea unui cronicar literar.
ESTE SCRIITORUL UN LIDER?
Nu, şi nici nu trebuie. Spune Philip Roth undeva că e oarecum îmbătător să ştii că, pentru nouă din zece oameni, scriitorii nu contează nici cât negru sub unghie. Asta îi oferă scriitorului o mare libertate, inclusiv aceea de a vrea şi a spera să fie un lider, dacă asta îşi doreşte.
CARE E DIFERENȚA DINTRE UN SCRIITOR DE SUCCES ȘI UNUL DE VALOARE?
În general, e vorba de succes comercial şi de valoare literară. Altfel spus, succesul este un atribut al imediatului cuantificabil prin vânzări, pe când valoarea înseamnă o calitate literară recunoscută de profesionişti şi care, uneori, are nevoie de timp să fie apreciată şi de publicul larg. Sunt două aspecte care pot exista independent una de alta, dar care se pot şi suprapune.
Pe o piaţă de carte, chiar şi într-una mică precum e a noastră, există toate combinaţiile: scriitori de (un oarecare) succes comercial, însă fără nicio valoare literară (Igor Bergler, Irina Binder, Dan Puric), scriitori valoroşi care au şi succes la publicul larg (Gabriela Adameşteanu, Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu, Ioana Pârvulescu, Andrei Pleşu), scriitori de mare valoare, dar, din păcate, fără nici un succes comercial (prozatorii Livius Ciocârlie şi Ion Iovan, poeta Angela Marinescu), scriitori de succes comercial care au şi o anume valoare literară (Tudor Octavian), dar şi scriitori şi fără valoare, şi fără succes, care deseori îşi publică cărţile din vanitate, plătind din propriul buzunar cheltuielile de tipărire.
CARE E PRIMA AMINTIRE CARE ÎȚI VINE ÎN MINTE, ÎN ORDINE CRONOLOGICĂ?
Sunt la o nuntă, am 3-4 ani, stau la o masă lungă din lemn, vizavi de mireasa care mănâncă supă şi care mi se pare cea mai frumoasă femeie din lume.
CE I-AI SPUNE COPILULUI INTERIOR DACĂ L-AI ÎNTÂLNI?
I-aş vorbi despre amintirile mele cele mai dragi.
CARE SUNT CĂRȚILE TALE FAVORITE ÎN ACEST MOMENT?
În primul rând, asta apropo de copilul interior, Mică istorie a unui secol mare (Editura Arthur), un volum colectiv cu 20 de scriitori, printre care mă număr şi eu, un album ilustrat conţinând texte pentru copii inspirate din istoria României. Eu, spre exemplu, am (tran)scris corespondenţa din anul 1988 dintre copilul de zece ani care eram atunci şi tatăl meu, plecat pentru un an la muncă într-un combinat petro-chimic din Irak. O altă carte preferată este De ce scriem (Editura Polirom), volumul de eseuri, interviuri şi confesiuni al lui Philip Roth.
CARE ESTE IMAGINEA/CONCEPȚIA TA DESPRE FERICIRE?
Timp berechet pentru scris, citit, călătorii lungi în natură.
CARE ESTE CEA MAI MARE TEAMĂ A TA?
O boală neurodegenerativă.
CARE ESTE TRĂSĂTURA TA DE CARACTER CARE ÎȚI DISPLACE CEL MAI MULT?
Perfecţionismul. Uneori mă scoate din minţi.
CARE ESTE TRĂSĂTURA DE CARACTER CARE ÎȚI DISPLACE CEL MAI MULT LA CEILALȚI?
Neseriozitatea/superficialitatea.
- foto: Adi Bulboacă
CINE ESTE PERSOANA DIN VIAȚA TA PE CARE O APRECIEZI CEL MAI MULT?
Pe tata, tot mai mult.
CARE ESTE STAREA TA DE SPIRIT OBIȘNUITĂ?
Lenea.
CE CALITATE APRECIEZI CEL MAI MULT LA TINE?
Curiozitatea.
ÎN CE SITUAȚII MINȚI?
În situaţii relativ banale.
CE-ȚI DISPLACE CEL MAI MULT ÎN INFĂȚIȘAREA TA?
Nu-mi place cum râd.
CE CALITĂȚI APRECIEZI CEL MAI MULT LA UN BĂRBAT?
Inteligenţa, curiozitatea, umorul, căldura.
CE CALITATI APRECIEZI CEL MAI MULT LA O FEMEIE?
Inteligenţa, curiozitatea, umorul, căldura.
CE CUVINTE SAU FRAZE FOLOSEȘTI FOARTE DES (TIC VERBAL)?
„Deopotrivă” mi se pare folositor, dar nu e un tic verbal.
CE SAU PE CINE IUBEȘTI CEL MAI MULT ÎN VIAȚA TA?
Mama.
CÂND ȘI UNDE AI FOST CEL MAI FERICIT?
Într-o vacanţă cu părinţii mei la Herculane, în vara lui 1991, probabil ultima vară a copilăriei mele.
CE TALENT/ABILITATE ȚI-AR FI PLĂCUT CEL MAI MULT SĂ AI?
Să cânt la chitară.
DACĂ AR FI SĂ SCHIMBI UN SINGUR ATRIBUT AL TĂU, CARE AR FI ACESTA?
Probabil punctualitatea. Deseori nu-mi e de prea mult folos.
CARE CREZI CĂ E CEA MAI MARE REALIZARE A TA?
Cărţile mele.
DACĂ AR FI SĂ MORI ȘI TE-AI PUTEA ÎNTOARCE ÎN LUMEA ACEASTA CA FIINȚĂ SAU LUCRU, CARE AR FI ACELA?
Pasăre de pradă.
UNDE ȘI CÂND ȚI-AR FI PLĂCUT CEL MAI MULT SĂ TRĂIEȘTI?
În San Francisco, anii ’70.
CARE ESTE BUNUL TĂU CEL MAI DE PREȚ?
O casă bătrânească la ţară.
CARE CREZI CĂ E CULMEA DISPERĂRII?
Să-ţi pierzi familia prematur.
CARE ESTE OCUPAȚIA TA FAVORITĂ?
Trândăveala cu o carte sau ascultând un disc de vinil.
CARE ESTE CARACTERISTICA TA CEA MAI EVIDENTĂ?
Afabilitatea.
CE PREȚUIEȘTI CEL MAI MULT LA PRIETENII TĂI?
La fiecare preţuiesc altceva.
CARE SUNT SCRIITORII TĂI FAVORIȚI?
Sunt mai mulţi, dar Philip Roth nu m-a plictisit niciodată.
CARE ESTE EROUL TĂU DE FICȚIUNE PREFERAT?
Philleas Fogg din Ocolul Pământului în 80 de zile, de Jules Verne.
CU CARE PERSONAJ ISTORIC ÎȚI PLACE CEL MAI MULT SĂ TE IDENTIFICI?
Când eram mic, mă deghizam ca Michael Jackson şi dansam în faţa oglinzii.
CARE SUNT EROII VIEȚII TALE?
Mama.
CE URĂȘTI CEL MAI MULT?
Corupţia, adică servilismul, necinstea, lipsa de integritate.
CARE ESTE CEL MAI MARE REGRET AL TĂU?
Că nu voi ajunge în Cosmos.
CUM ȚI-AR PLĂCEA SĂ MORI?
Ascultând Pink Floyd.
CARE ESTE MOTTOUL TĂU DUPĂ CARE ÎȚI GHIDEZI VIAȚA?
„Ia totul în tragic şi nimic în serios!” (Împrumutat de la scriitorul Radu Cosaşu)
CE ȚI-AI SPUNE DACĂ TE-AI ÎNTOARCE CU 20 DE ANI ÎN URMĂ?
Mie nu mi-aş spune nimic, dar aş spune unor persoane dragi pe care ar urma să le pierd.
ÎN CE CREZI?
Nu în Dumnezeu.
CE E NOROCUL?
Coincidenţă.
CARE E SENSUL BANILOR?
Generozitatea.
CARE E SENSUL VIEȚII?
Risipa.
CE ESTE EȘECUL?
Ceva firesc.
DE CE LUCREAZĂ OAMENII CU TINE?
Pentru că sunt perfecţionist.
CUM AI VREA SĂ SE VORBEASCĂ DESPRE TINE?
Oricum. Posteritatea nu mă preocupă.
CE-AI VREA SĂ FII ÎNTREBAT, DAR NU AI FOST ÎNTREBAT NICIODATĂ?
La ce concerte mi-ar fi plăcut să merg: la Pink Floyd şi Led Zeppelin, în anii ’70.
Foto: Cosmin Bumbuț
Articol preluat din numărul 253/decembrie 2018-ianuarie 2019 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.