Wings’n Dreams. 5.000 m deasupra cerului

Trei tineri, o pasiune de nestăvilit, o ambiție ce a depășit linia orizontului și un vis care le-a dat aripi. Și-au canalizat toată energia către el, toată priceperea și inteligența, au muncit cu stăruință și au reușit: și-au transformat pasiunea în profesie. Dar, pentru că viața văzută de sus le-a depășit toate așteptările, au simțit că trebuie să împărtășească cu ceilalți toate acele experiențe minunate, toate acele senzații incredibile și imagini dumnezeiești, într-un cuvânt, să arate și să vorbească despre pasiunea lor și fascinația zborului.

Așa s-a născut, în luna noiembrie a anului trecut, Wings’n Dreams, primul vlog de aviație din România, cu misiunea de a motiva tânăra generație să țintească sus, să fie curajoasă și să își dezvolte spiritul de aventură. Iar lucrurile nu se opresc aici, prin poveștile inspirate de călătoriile la înălțime, Wings’n Dreams încurajează turismul local, aduce idei de destinații inedite și activități distractive de făcut în România.

Cei care în fiecare săptămână ne provoacă la drum, invitându-ne să vedem viața de la două, trei, cinci mii de metri deasupra cerului, sunt: David, Maria și Bogdan, iar fabrica lor de vise și adrenalină, un avion Diamond DA62, proprietate a unei companii din domeniul energiei, la care toți trei sunt angajați, și care le ”alimentează” entuziasmul. Nu doar pasiunea pentru zbor și locul de muncă îi leagă, toți trei sunt captivați de lumea afacerilor, băieții au terminat deja facultăți din zona ASE, Maria încă este studentă, și au obținut licențe de zbor la RAS Tuzla.

Inițial, au încercat să zboare special pentru a crea conținut pentru vlog, însă au realizat foarte repede că lipsea „povestea”. Acum totul se întâmplă natural și 90% din conținutul pe care îl creează este filmat pe parcursul zilelor de muncă. Fiecare are rolul lui, dar deciziile se iau doar împreună. Și asta deoarece, deși împart aceeași misiune și vor să transmită același mesaj, prin experiențele de viață și vârstele diferite, fiecare conferă o altă perspectivă poveștii.

Trei povești, un avion și un mesaj: urmează-ți visul

Bogdan are 32 de ani și este din Timișoara. Este în aviație de 7 ani, iar pilot de 3. Consideră că nu există prea multă pregătire, prea multă ordine sau prea multă disciplină atunci când vine vorba de pilotaj. Își dorește ca povestea lor să ajungă la cât mai mulți tineri și să-i motiveze să devină piloți sau orice altă meserie unde e nevoie de curaj.

David are 26 de ani și este din Câmpina. În 2016, a hotărât că este momentul să își urmeze visul și s-a înscris la școala de zbor de la Tuzla. A renunțat, însă, și a ”aterizat” în curtea Academiei de Aviație de la București, de unde, în 2019, a ”decolat” cu licență de pilot comercial în buzunar. Primul job în aer a fost în cadrul companiei Avio Otryad Varna, asigura transportul în acțiunile de vaccinare a vulpilor în România, Bulgaria și Croația. În noiembrie 2019, a început pregătirea pe Boeing 737 pentru a deveni pilot de linie, însă pandemia a făcut imposibilă finalizarea cursului. Cea mai mare provocare a vieții a fost să treacă Atlanticul de două ori pilotând un avion de mici dimensiuni. Visează să piloteze un Boeing 777 sau 787 și e convins că o va face într-o zi.

Maria s-a născut în Constanța, are 22 de ani, recent împliniți. S-a înscris la Școala de Zbor Tuzla în anul 2016 și deține licență de pilot privat de la 17 ani. Urmează cursuri pentru a obține licență de pilot comercial.

Maria este Asistent Manager, iar Bogdan și David pilotează avionul companiei, ce asigură deplasarea managementului firmei în țară și în Europa. Avionul are 7 locuri ( 2 piloți + 5 pasageri), o autonomie de zbor de 6 h, echivalentul a 2200 km. Pe lângă proiectul de suflet Wings’n Dreams, Maria se ocupă și de Fundația „Șanse Egale”, care și-a propus să ofere educație de calitate copiilor din medii defavorizate. Prin această fundație, de sărbători, de exemplu, cei trei au zburat până la Suceava, însoțindu-l pe Moș Crăciun în câteva zeci de case din patru sate izolate.

Despre aventuri trăite la viteză maximă, adrenalină, visuri împlinite și momente palpitante, despre dăruire, descoperiri și realizări, dar și despre cum e să simți că-ți sare inima din piept de emoție, vom sta la povești cu Maria, Bogdan și David, într-un interviu special cu oameni speciali, parte a proiectului Work – Life – Choices, susținut de ASCENDIS și Revista CARIERE.

De unde pasiunea pentru aviație? Ce vârstă aveați când ați conștientizat-o? Când și în ce împrejurări ați început să pilotați?

Bogdan: Pasiunea pentru aviație a început de mic, când îmi doream să fiu pilot militar. Am ignorat pasiunea asta până la vârsta de 24 de ani, când am ajuns să lucrez într-o linie aeriană (Etihad- Abu Dhabi), unde am zburat foarte mult, am cunoscut mulți piloți, am stat în cockpit și mi s-a reactivat microbul aviației. După ce am reușit să strâng suma de bani necesară școlii de aviație, m-am întors în România și am început cursurile de zbor. Asta s-a întâmplat la vârsta de 28 de ani.

David: Pasiunea mea pentru aviație a apărut când am văzut la televizor, alături de tatăl meu, seria Dezastre în Aer de pe National Geographic. Până să descopăr acest domeniu, eram fascinat de trenuri, însă imediat ce am văzut cât de complexe sunt avioanele, am fost atras instant de acest domeniu și pasiunea a rămas până în ziua de azi.

Maria: Am conștientizat-o la primul meu zbor și de atunci numai la asta visez. Până atunci, poate surprinzător, nu mai zburasem deloc cu avionul. Tocmai din acest motiv mă consider o persoană norocoasă, care și-a descoperit pasiunea din prima încercare. Primul meu zbor a fost cu un avion de școală, de mici dimensiuni, un zbor primit în dar de ziua mea, la 17 ani.

Cum vă închipuiați că o să fie zborul?

David: Prima mea experiență la manșă a fost la vârsta de 16 ani, pe un avion de tip Cessna 172 la Aerodromul Strejnicu, lângă Ploiești. A fost un așa-zis zbor de îmbolnăvire, urma să mă prindă cu adevărat virusul aviației. Mă așteptam ca zborul să fie ceva deosebit, însă trăirile pe care le-am avut în această primă experiență au fost peste așteptări.

Maria: Am avut mari emoții când am mers la zbor, deși îmi doream de foarte mult timp să fac asta. Senzațiile pe care le-am trăit mi-au depășit așteptările. Datorită faptului că am fost super-impresionată, am decis să mă înscriu la cursuri. Am început școala de aviație, licență de pilot privat (PPL) la vârsta de 17 ani, în vacanța de vară. A fost cea mai faină experiență a unui elev de clasa a X-a. Atunci am descoperit răspunsul la întrebarea: „Ce vrei să fii când te faci mare?”. Mi-am dat seama că ceea ce vreau să fac mai departe este aviația. La momentul actual, dețin doar licență de pilot privat, nu am terminat o școală de aviație, sper să o termin anul acesta. Dar în tot acest timp în care am zburat alături de David și Bogdan, am observat și am învățat foarte multe lucruri. Fără să își dea seama, sunt niște profesori extraordinari, iar puterea exemplului este cel mai elocvent mod de a învăța.

Cum a fost primul zbor?

Bogdan: Primul zbor a fost, evident, cu un instructor și nu am realizat exact ce se întâmplă, am fost ca un pasager într-un zbor de agrement. Am realizat complexitatea în timp, pe măsură ce învățam și zburam mai mult.

David: Primul meu zbor a fost cu o cursă de linie pe un avion de tip Boeing 737. A fost un cadou oferit de părinții mei, care știau că îmi doresc foarte mult să călătoresc cu avionul. A fost o experiență pe care nu o să o uit niciodată; în momentul în care am pășit în aeronava am fost cuprins de emoții și am realizat că visul meu este pe cale să devină realitate.

Prin doar câteva cuvinte, cum ați descrie prima senzație pe care ați avut-o sus, în aer?

Bogdan: Prima senzație nu a fost așa cum crede lumea, de libertate, ci de responsabilitate. Bordul complex cu multe ceasuri și butoane, împreună cu senzația că viața mea depinde de fiecare mișcare și decizie, au fost oarecum copleșitoare.

David: Aparte de emoțiile și bucuria enormă pe care o simțeam, a mai fost și adrenalina din momentul pornirii motoarelor și a decolării. Eram extrem de entuziasmat.

Maria: Pentru mine, senzațiile din zbor sunt un pic contradictorii, odată ce începi să înveți, să capeți puține cunoștințe despre ce se întâmplă, simți un sentiment de responsabilitate, dar, în același timp, perspectiva pe care o ai de sus… mie îmi oferă senzația că visez, mă detașează de tot ceea ce se întâmplă la sol. Viața în aer, în zbor, este diferită.

S-a schimbat ceva între timp?

Bogdan: Evident! Încrederea și relaxarea au crescut cu fiecare zbor efectuat, cu fiecare aeroport nou pe care aterizez. De asemenea, avionul pe care zburăm acum conferă un sentiment de siguranță, ceea ce face zborul mult mai simplu, mai puțin obositor.

David: Da! Locul pe care stau. Am schimbat scaunul pasagerului cu cel al pilotului, iar zborul a devenit pentru mine ca o plimbare cu o mașină sport.

Care a fost cel mai frumos zbor?

Bogdan: Primul zbor solo. A avut loc după doar 13h de zbor cu instructor. A fost un zbor scurt, de 5 minute, o decolare și o aterizare, dar a fost cel mai intens și satisfăcător zbor din cariera mea de pilot. Cred că fiecare pilot ține minte primul zbor solo.

David: Probabil cel de pe ruta Wick (Scoția) – Vagar (Insulele Feroe). Am văzut peisaje dar și fenomene meteo parcă desprinse din filme.

Maria: Cel mai extraordinar zbor pentru mine a fost cel efectuat cu un instructor, pe un avion de acrobație. Senzațiile experimentate, perfecțiunea în efectuarea manevrelor m-au impresionat, mi-am propus ca în cariera mea să ajung la precizia și lejeritatea cu care efectua acel pilot manevre complicate de acrobație.

Dar cea mai faină peripeție?

Bogdan: În aviație încercăm să ne ferim cât putem de peripeții. E un domeniu foarte strict și standardizat, fără loc de eroare. Peripețiile sunt între zboruri 🙂

David: Nu am un zbor anume care să fie cap de listă, însă, cu siguranță, cele mai faine și comice zboruri au fost cele cu prietenii mei care nu aveau legătură cu domeniul aviației. Sentimentul pe care îl ai în momentul în care controlezi atât aeronava cât și pe cel de lângă tine prin ceea ce faci este extrem de satisfăcător.

Ați trecut prin momente dificile în aer? V-a fost teamă? Un pilot la manșă are voie să-i fie teamă?

Bogdan: Am trecut prin momente inconfortabile, care inevitabil trezesc un sentiment de teamă, dar niciodată teama nu a dus la pierderea calmității sau a controlului asupra situației. Pregătirea, antrenamentele, adrenalina și instinctul de supraviețuire sunt aliații noștri în momentele critice.

David: Au fost câteva momente în care am ieșit din zona mea de confort din cauza unor factori meteo sau tehnici, însă niciodată nu mi-a scăpat situația de sub control.

Maria: Nu am trecut până acum prin momente dificile și asta pentru că nu am o experiență mare de zbor, în momentul în care zbori mai mult, sunt sigură că ești pus în fața unor situații dificile pe care trebuie să le rezolvi. Personal cred că frica sau teama nu sunt benefice în procesul de rezolvare a unei astfel de situații. Un pilot trebuie să fie conștient de situația în care se află, să știe să facă risk management, iar frica anihilează anumite capacități de rezolvare a situațiilor.

Ce calități sunt indispensabile în gestionarea unor astfel de momente? Sunt suficiente lecțiile, antrenamentele sau mai e vorba și de instinct?

Bogdan: Regulile teoretice și practice de zbor sunt baza gestionării momentelor delicate. Lecțiile din școală sunt bune, dar antrenamentul și experiența în aplicarea lor sunt vitale în momentele critice. Din perspectiva mea, cel mai important pentru un pilot este să nu-și piardă cumpătul, să îți mențină calmul și să aplice ceea ce știe că trebuie să aplice.

David: Calmul este primordial. Apoi intervin cunoștințele și abilitățile pe care le-ai dobândit de când te-ai hotărât că vrei să te faci pilot. Nu, lecțiile din școală nu sunt suficiente, în acest domeniu trebuie să fii autodidact și să înveți tot timpul fără să fii forțat de împrejurări. Instinctul este și el un factor cheie însă își face simțită prezența doar la cei care au cu adevărat o înclinație să facă această meserie.

Maria: Cred că lecțiile din școală nu sunt suficiente, dacă tu, personal, nu continui să te dezvolți și să evoluezi. Abilitatea de a rămâne calm este pe primul loc, după aceea urmează cunoștințele teoretice și practice învățate de-a lungul pregătirii în școală.

Există un set de calități fizice/psihice care te recomandă pentru a fi pilot?

Bogdan: Pe lângă limitările medicale, cred că perseverența, determinarea și seriozitatea sunt calitățile de bază ale unui pilot.

David: Cred că cine nu are înclinații cât de cât tehnice nu va avea niciodată succes în acest domeniu. Psihic vorbind, trebuie să fii calm, lipsit de aroganță, dornic de cooperare și de a învăța ceva nou tot timpul. (un pilot bun nu încetează niciodată să învețe)

Maria: Abilitatea de a rămâne calm, calitatea de a evalua rapid situația în care te afli, de a găsi o soluție sunt atuuri indispensabile pentru un pilot.

Un sentiment unic, pe care îl simți doar ca aviator…

Bogdan: Fascinația omului pentru zbor e din cele mai vechi timpuri. Evident că sentimentul de mândrie e prezent în fiecare dintre noi.

David: Libertatea și satisfacția că omul, ca specie, a reușit să creeze asemenea mașinării cu care să brăzdăm cerul precum păsările.

Maria: Încă din mitologia greacă, omul și-a dorit să zboare, faptul că zbor și că văd lucrurile de sus mă face să mă simt specială. Zborul îmi dă sentimentul că sunt nemuritor, pentru că am o perspectivă diferită asupra pământului, asupra orizontului, te simți un pic ca un „Dumnezeu”.

Are cumva libertatea un alt înțeles, un alt chip, când ești în aer?

Bogdan: Este fascinant și satisfăcător să fiu în aer, să zbor, dar nu consider că are legătură cu sentimentul de libertate.

David: Totul se schimbă când zbori, nimic nu mai este la fel și nu vei mai privi lumea cu aceiași ochi. La fel și cu libertatea, ea va capăta alte dimensiuni odată ce te-a prins acest microb al zborului.

Maria: Da, zborul redefinește înțelesul cuvântului libertate. Odată ce ai descoperit acest microb al aviației, perspectiva asupra vieții se schimbă, niciodată nu vei mai vedea lucrurile la fel.

Dar frumusețea?

David: Frumusețea ar trebui să rămână indiferent de împrejurimi, însă, odată ce zbori și vezi peisaje superbe care îți taie răsuflarea destul de des, cu greu te vei mai lăsa impresionat de lucrurile care sunt accesibile tuturor.

Maria: Implicit și definiția frumuseții se schimbă, peisajele pe care le vezi când zbori, relieful, norii, faptul că prinzi un apus de soare la 3000 m altitudine, schimbă definiția frumosului de la sol.

Aveți un ritual de îmbarcare (pășiți doar cu dreptul 🙂, un obiect fără de care nu plecați)?

Bogdan: Da, avem un ritual care cuprinde: verificarea avionului, urmarea unui checklist și take-off briefing 🙂

David: Nicidecum. Totul este cât se poate de normal, merg la zbor fără să mă îmbrac într-un mod special. Era un întreg ritual când zburam ca pilot de linie, îmi lua o oră să mă pregătesc, dar de un an nu mai fac asta.

Care este mitul despre aviatori care vă enervează cel mai tare?

Bogdan: „Piloții cred că le știu pe toate/sunt aroganți”. Piloții sunt oameni care au călătorit foarte mult, au văzut multe locuri și civilizații, au învățat foarte mult, știu de la meteorologie la legislație, la fizică și aerodinamică, vorbesc minim o limba străină fluent etc. Ceea ce noi vedem o viață normală și diversificată, lumea percepe ca pe un sentiment de superioritate.

David: Piloții nu fac nimic, avionul merge pe pilot automat.

Maria: Începând să zbor de la 17 ani, m-am lovit de multe ori de concepția că femeile nu pot zbura și că aviația nu este un domeniu în care ele pot lucra. Nu pot spune că mă deranjează acest „mit”, ba din contră, mă ambiționează să lucrez la mine și să mă dezvolt, pentru a face lucrurile cât mai bine. Consider că, dacă ești dedicată, ambițioasă, pasionată, poți excela în acest domeniu. De asemenea, sunt conștientă că poate sunt multe femei pilot care nu au fost încurajate și nu au avut susținerea pe care am avut-o eu, tocmai de aceea vreau să devin motivația și să încurajez la rândul meu fetele care își doresc să devină piloți.

Cred că fiecare dintre voi aveți un loc în care v-ați dori cu ardoare să aterizați la un moment dat, un fel aeroport de vis. Care e acesta? De ce?

Bogdan: În aeroportul din St. Maarten.

David: Îmi doresc să merg în foarte multe locuri, însă primul pe listă și cel mai accesibil în momentul de față ar fi aeroportul din Sedona, Arizona.

Maria: La momentul actual îmi doresc să aterizez la aeroportul din Svalbard. De ce ? E simplu, reprezintă un milestone pentru mine.

Ce avion pilotați în visurile voastre?

Bogdan: Pe rând, toate tipurile de avioane construite.

David: Boeing 777

Maria: Concorde.

Dacă n-ați fi fost piloți, ce altceva v-ar fi plăcut să deveniți?

Bogdan: Am lucrat ani de zile în birouri, am făcut prezentări, fișiere excel și ședințe. Am experimentat ambele lumi și nu e termen de comparație între ele. Când nu o să mai fiu pilot, o să vreau să fiu instructor de teorie în cadrul unei școli de zbor.

David: Când eram mic, mă gândeam să mă fac mecanic de locomotivă. Eram fascinat și încă sunt de trenuri. Până să iau decizia și să investesc banii în școala de pilotaj, visam la o carieră la o bancă de investiții în SUA.

Maria: Doctor.

Dacă, prin absurd, de mâine, din DEX ar dispărea cuvântul zbor, cu ce alt cuvânt sau expresie l-ați înlocui voi? Ce înseamnă, la modul cel mai intim, pentru voi zborul?

Bogdan: Fantezia zborului e prezentă încă din Legendele Olimpului și va continua sigur în viitor.

Maria: Zborul pentru mine înseamnă libertate și responsabilitate la un loc. Un amalgam de senzații și sentimente.

David: Pentru mine zborul este mai mult decât un job și o pasiune, este un stil de viață. Probabil că aș folosi expresia „mă duc să prind aripi”.

---

Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 271
Pentru abonare, click aici