Adrian Florea

Senior Partner / Business Advisory, Trend Consult

Se vorbește adesea despre două Românii: una modernă, conectată la civilizația occidentală, educată, antreprenorială, capitalistă, iar cealaltă înapoiată, rurală, analfabetă funcțional, dependentă și plină de frici. Întotdeauna m-am considerat, împreună cu prietenii mei, parte din România progresistă, modernă, civilizată. Dar nu știu dacă mai țin pasul de fapt cu o nouă generație, crescută în întregime în libertate, digitală, conectată, mobilă.

Mă uit la fiul meu cel mic, Tibi. Eu la 16 ani eram mândru că am curaj să merg singur cu trenul de la Craiova la Piatra Neamț (trebuia să schimb în București!!!). Tibi a petrecut singur 2 săptămâni în Fukuoka, în sudul Japoniei, de unde s-a întors prin Seul și Moscova. Iar acum organizează nu știu ce congres pentru tineri din vreo 10 țări. Lumea se schimbă, nimic nou în asta (ironic, nu?). Mi-e teamă insă că încercarea noastră de a trage după noi o Românie arhaică, ne lasă pe noi înșine în urma unei generații fără prejudecăți, directă, mobilă și conectată. Dacă generația părinților mei era preocupată de asigurarea supraviețuirii (încă mă întreabă ce am mâncat azi…), iar noi am fost obsedați de performanță (bani, carieră, recunoaștere), mă uit la noua generație și încerc să-i descifrez codul de motivație. Cu siguranță nu pot fi cumpărați prin tranzacția clasică (bani pentru timp). Miros ceva legat de semnificația muncii, dezvoltare permanentă, noutate și curiozitate, relații cu sens. Vine o generație albastră, cum ne-am dori și noi să fim! România 3.0!