Florin Roșoga – Nevoia de sens și iluzia succesului – Cover Story (III)
FLORIN ROȘOGA
Social media și partea frumoasă a succesului
Succesul este, mai degrabă, o măsură incompletă. Poți avea succes în a urca un munte, pentru ca, pe vârf, să descoperi că ai urcat muntele greșit. De aceea este bine, cred eu, ca succesul, împlinirea și fericirea să fie toate trei împreună. Partea bună la asta este că, dacă la finalul vieții vei descoperi că nu ai avut tot acel succes visat în tinerețe, te vei fi bucurat de drum și, cel puțin, te vei simți împlinit cu alegerile pe care le-ai făcut și viața pe care ai trăit-o. Dar statisticile existente spun că oamenii mai fericiți tind să aibă succes într-o măsură mai mare.
Foto credit: Mircea Chira
Nu cred că avem neapărat nevoia de a ne găsi un sens, ci, mai degrabă, de a-l conștientiza și a face niște alegeri. În realitate, cred că fiecare avem oricum un sens, chiar dacă nu suntem foarte conștienți de el, chiar dacă de multe ori nu l-am ales noi, ci l-am preluat de la alții. Îl avem, deci, chiar dacă, uneori – pentru că nu suntem foarte conștienți și nici nu ne aparține – nu ne servește. Adică ne putem trăi întreaga viață după valori preluate de la alții, care, de fapt, nu ne reprezintă în realitate, și putem părea că dăm astfel un sens vieții noastre, pentru ca, spre finalul ei, să realizăm că nu asta ne-am dorit să facem.
Din această perspectivă, cred eu, este util să alegem, să încercăm să fim conștienți de alegerile noastre și – foarte important – să ne asumăm responsabilitatea integral pentru tot ce există în viața noastră. Chiar și pentru evenimentele și lucrurile care au fost generate de alții. Atenție, vorbesc aici de responsabilitate (și asumare a puterii de a face ceva de acum încolo legat de ceea ce nu îmi place), nu vorbesc de vină. Știu că poate suna puțin radical, dar asumarea responsabilității integrale este esențială în construirea unui sens. Iar ca o particularitate la spațiul românesc, poate balcanic, renunțarea la conceptul de vinovăție și/sau rușine, cărora nu le văd utilitatea.
Așadar, sensul, orice ar însemna asta pentru fiecare, cred că este ceva ce construim în timp. Uneori reușim să avem foarte multă claritate în viața noastră și atunci simțim că totul are sens, că avem un drum, suntem într-o călătorie cu direcție clară. Alteori poate nu avem prea multă claritate în viață și ne lipsește sensul. În astfel de cazuri, tindem să copiem, să preluăm de la alții valorile lor, preocupările lor și să le urmăm.
Mai ales în ultimii 10 ani, odată cu folosirea social media și a dispozitivelor mobile, am ajuns să avem acces instant la detalii despre viața a mii de oameni. Ceea ce este un lucru bun, care vine cu provocarea de a fi tentați să preluăm de la alții valorile lor și să încercăm să le urmăm. Fără să o facem în mod conștient, fără să fie mai degrabă o alegere. Acest lucru se întâmpla și înainte. Mulți dintre noi cunoaștem prieteni care au urmat, de exemplu, cariera unor părinți fără să le placă asta, fără să îi reprezinte și au urât fiecare zi de lucru. Au avut o formă de sens în viața lor? Poate că da. I-a reprezentat, s-au simțit împliniți urmând acel sens? Probabil că nu.
Toți în copilărie și adolescență tindem să copiem comportamente și valori ale părinților, ale rudelor, ale adulților din jur. Ceea ce este normal. Dar aceste lucruri le alegem la o vârstă fragedă, când avem mai puțină experiență de viață, când cei mai mulți dintre noi nu prea știm ce vrem să facem cu viața noastră. Și atunci, undeva pe la 17-20 de ani (mai mult sau mai puțin), ne alegem cariera, genul de prieteni cu care să ne petrecem timpul, valorile, partenerul de viață. Sunt mai multe alegeri importante pe care le facem atunci și care ne vor influența restul vieții. Am citit, mai demult, o carte scrisă de un psiholog american care a luat un grup de adolescenți și le-a urmărit (prin interviuri) evoluția în viață până pe la 50 de ani. Este interesant să vezi cum adolescenți din diverse pături sociale, religioase, etnice, socio-economice au făcut alegerile „de viață” legate de carieră, familie, personale etc și cum aceste alegeri i-au urmat și influențat în următorii 40 de ani.
De aceea cred că e bine ca periodic să reflectăm asupra valorilor noastre, a alegerilor noastre și să ne întrebăm dacă ele au valoare pentru noi, din perspectiva noastră. Dacă ne reprezintă. Iar dacă nu suntem siguri de asta, să ne întrebăm de unde avem anumite valori? Cum am făcut anumite alegeri? Cum au ajuns în mintea noastră anumite credințe, anumite idei? Au valoare pentru noi, sau sunt ideile altora, pe care noi le-am copiat cândva, dar, de fapt, nu credem în ele?
Vedeți, spre exemplu, o serie de conflicte etnice. Este necesar ca astăzi tinerii să se urască pentru conflictele strămoșilor sau se pot „elibera”? Acele conflicte întâmplate poate cu sute de ani înainte e treaba lor sau a strămoșilor? Care variantă le-ar servi mai bine tinerilor de azi, care alegere le-ar face viața mai fericită?
Care ar fi, deci, pachetul minim de valori de la care să pleci în căutarea sensului?
Nu cred că există un răspuns. Eu aș pleca cu ceea ce am la acel moment, mi-aș pune întrebări de-a lungul timpului dacă acele valori chiar mă reprezintă sau sunt doar valorile altora. Aș renunța (atât cât se poate) să trăiesc conform valorilor care nu mă reprezintă și aș adăuga – puțin câte puțin – valorile ce mă reprezintă cu adevărat atunci când le găsesc. Este un proces, probabil va dura. Dacă nu te descurci, o colaborare pe termen lung cu un psihoterapeut poate face minuni.
Cred însă că fiecare ne creăm destinul prin alegerile pe care le facem. E drept că uneori suntem în situații nu tocmai plăcute, dar cu răbdare și puțină perseverență putem schimba asta. Este necesară însă puțină muncă (sau mai multă) și răbdare.
Succesul are, de obicei, și un preț
Noțiunea de succes este relativă, pentru fiecare poate însemna ceva. Mai ales acum, cu prezența social media zi de zi în viața noastră, tindem să privim succesul ca pe ceva văzut la alții, pe Facebook. Dar pe social media, ceea ce vedem noi este mai degrabă partea frumoasă a succesului. Adică, cei mai mulți oameni vor posta acolo lucrurile bune care li se întâmplă. Mai puțin despre probleme, despre provocări, despre greșelile făcute, despre prețul plătit. Așa cum este viața reală, pentru că succesul are de obicei și un preț.
E bine să avem grijă să nu ne măsurăm succesul conform cu ceea ce vedem pe social media, pentru că acolo tindem să găsim mai degrabă fațeta frumoasă (și înfrumusețată uneori). Eu aș folosi mai puțin conceptul de succes și aș adăuga mai mult ideea de împlinire, de fericire. Da, e important să ai succes. Dar (poate) contează și cât de împlinit te simți, cât de fericit ești. Iar asta vine din interior. Ambele fațete cred că se completează reciproc.
Bula socială ne poate ajuta enorm sau trage în jos. Diferența, cred eu, este dacă o cultivăm. Dacă alegem în mod conștient pe cine păstrăm în bula noastră socială și la cine renunțăm. Eu obișnuiesc să „curez”, să gestionez lista de oameni cu care sunt conectat pentru că de la aceștia voi vedea diverse postări, voi afla despre valorile lor. De exemplu, am dat unfollow sau unfriend la majoritatea celor care postează tot timpul teorii conspiraționiste. La fel cu cei care postează mereu despre ce lucruri urâte s-au mai întâmplat. Nu spun că nu se întâmplă lucruri rele. Ele se întâmplă și se vor întâmpla mereu. Dar dacă feed-ul meu de Facebook este plin de astfel de postări voi începe și eu să cred în ele și îmi va influența atitudinea.
Acum 5 ani am început un podcast în română, unde am stat de vorbă cu sute de antreprenori români, sportivi, oameni care au făcut lucruri frumoase în diverse zone de interes. Și am descoperit că există astfel de oameni. Prefer să îmi „petrec” timp fizic și pe social media, dar să aflu mai multe de la oameni care fac ceva, nu care se plâng mereu. Pentru că asta mă ridică, mă inspiră, iar eu, la rândul meu, îi inspir pe cei din jur. Este o alegere conștientă de a da unfollow, unfriend și a nu mai accepta cereri de conectare pe social media de la oameni care prin modul în care văd viața mă trag în jos. Viața nu se schimbă astfel, este aceeași. Dar îmi schimb eu modul în care o văd, motivația, cât de mult sunt dispus să muncesc ca să obțin ce doresc (orice ar fi asta). Iar asta va schimba succesul meu și cât de împlinit devin eu.
Cred că ar trebui să fim puțin „egoiști” când vine vorba de genul de oameni cu care ne înconjurăm. Fie fizic, fie virtual. Cred că este – înainte de toate – o formă de respect și apreciere față de noi înșine. Și după ce schimbi genul de oameni pe care îi vezi de obicei pe social media (bula ta socială), ți se va schimba și modul în care vezi viața. Și apoi se vor schimba și rezultatele pe care le ai. Fie că vorbim de succes, de împlinire, de fericire. Sau de orice altceva contează pentru tine. Alege în mod conștient cu cine petreci timp și cu cine nu!
Articol preluat din numărul 264, februarie 2020, al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.
