Ce-ar fi să resoftăm națiunea?

Ca antreprenor, Valentin Radu avea obiceiul de „a estima profitabilitatea" acţiunilor sale, așa că a ales să nu mai termine anul cinci al Facultății de Relații Publice, pentru că, spune el, „ar fi fost o investiţie slabă a timpului”. Este adevărat că absolvise Politehnica, iar lumea vedea deja roadele muncii sale în antreprenoriat.

„Eram pasionat de ceva, iar şcoala nu era decât o corvoadă inutilă pentru a învăţa chestii depăşite.” Valentin Radu, CEO-ul și fondatorul platformei de marketing online, Marketizator, e antreprenor din 2001. Atunci a lansat o reţea de internet cu câţiva prieteni, într-un cartier din Bucureşti. După ce şi-a vândut participaţia în firmă, s-a apucat de branding şi web development. Profesorii săi de bază au fost internetul şi experienţa, dublate de aplicarea efectivă a cunoştinţelor în viaţa reală.

„Ideea este aşa: să ai un life-plan, care să includă un love plan, un business plan și un career plan. Dacă nu le faci tu, vei fi prins în ale altora şi nu vei putea să ai măcar împlinirea de a rata, încercând marea cu sarea.” Radu e un tip creativ, care se bazează mult pe intuiţie, dar care se hrăneşte cu informaţiile noi din domeniul în care activează. „Suntem nişte jucători în lumi suprapuse, există maculatură o grămadă, există mentori, profesori și experienţa directă. Cheia este însă acţiunea. Înveţi în timp ce faci, în timp ce te joci. Nu poţi învăţa să joci fotbal uitându-te seară de seară la Eurosport.”

„Dacă aş da timpul înapoi, aş intra în câmpul muncii încă de la 18 ani şi nu aş mai face nicio facultate. M-aş educa la meetup-uri, de pe internet, aş asculta podcasturi, aş urmări webinarii şi i-aş antrena şi eu pe alţii, la rândul meu, încă de tânăr.”

Valentin Radu și-ar dori ca învăţământul românesc să fie schimbat complet. Curriculumul poate fi rescris, se pot găsi criterii fireşti de identificare a vocaţiei tinerilor, profesorii şi învăţătorii pot fi antrenați de dascăli dedicaţi şi inspiraţi. „Nu ai cum să fii sănătos într-un sistem bolnav. Sistemul este problema, nu jucătorii din cadrul său. Ici-colo, întâlneşti oaze frumoase, dar, per total, este deşert. Educaţia, biserica şi media, care susţin toate sistemul politic, sunt cele ce trebuie transformate pentru a resofta naţiunea aceasta.”

E IMPORTANTĂ ŞCOALA VIEŢII?

Radu spune că este vitală. Și, ca să exemplifice, ne spune două povești. Prima datează de acum cinci ani, când avea de aşteptat șapte ore într-un aeroport din Los Angeles și a zărit o femeie mai în vârstă, cu un chip interesant. „Era ceva diferit pe chipul său şi am ştiut asta din prima secundă. Ceva mă făcea curios, mă mâna să vorbesc cu ea. Aşa că o idee mi-a venit în minte: mă voi preface că derulez un studiu social şi voi începe o conversaţie cu ea, punând trei întrebări scurte:

• Care este cea mai mare bucurie a ta?
• Care-s lecţiile cele mai importante pe care le poţi împărtăşi oamenilor, bazate pe experienţa ta?
• De ce crezi că te afli în această viaţă?”

Aşa că a întrebat-o. Au urmat 20 de minute de inspiraţie care i-au deschis ochii cu privire la modul în care se simte o mamă şi bunică de culoare, pensionar în vârstă de 65 de ani, cu trei copii, care sunt deja adulţi şi au propriii copii. Abordarea calmă și deschisă a femeii l-a ajutat să înţeleagă „câtă bogăţie şi feerie se află în spatele oricărui necunoscut”.

„Ce biografie fabuloasă, câte tâlcuri tăinuiesc oamenii pe lângă care noi trecem nepăsători, atenţi la micile noastre obiective zilnice.” – comentează Valentin RADU. De atunci, oricând așteaptă într-un aeroport, Radu le adresează străinilor ale căror fețe îl inspiră aceleaşi trei întrebări. Între timp, „a intervievat" mai mult de 300 de oameni din întreaga lume, motiv pentru care a devenit foarte interesant pentru el să aştepte avionul. Care este tâlcul acestei povești? „Ai fost, eşti şi vei rămâne întotdeauna îngust la minte, singura ta salvare, singura cale către înţelegerea lumii acesteia imense este să te deschizi, pur şi simplu, şi să asculţi ceea ce oamenii au mai valoros de oferit.”

CE DAI, AIA PRIMEŞTI

De curând, Radu a avut o problemă cu cei de la ANAF. Pe scurt, deşi primise o investiţie de 1 milion de euro de la un fond de investiţii, un bug al sistemului ANAF făcea ca firma pe care o conduce să apară cu un risc mediu de a nu mai plăti taxele, deşi, în fapt, deveniseră o companie mai solvabilă. Radu, un om care de ani de zile se lasă condus de intuiţie, care își îndreaptă atenţia spre cel mai „înalt" scenariu şi apoi se luptă zilnic să-l atingă, s-a surprins de data aceasta că îi este frică. „Frică de a nu pierde, de a ni se găsi nod în papură, de a nu intra în belele şi mai mari cu statul. Am aşteptat, panicat, ca duduia din povestea cu drobul de sare, riscând mult mai mult decât credeam că aş face-o acţionând.”

Până la urmă, pentru că nu mai suporta presiunea, a scris pe pagina sa de Facebook o „jalbă digitală” adresată guvernului. A doua zi, a fost invitat de ministrul de Finanţe să-i spună ce şi cum s-a întâmplat. „La o săptămână, doamna ministru rezolva acest bug printr-un ordin care a afectat pozitiv multe alte companii, care ar fi urmat să sufere din acelaşi motiv ca mine.” Morala acestei povești ar suna cam așa: „Cât timp tu nu înţelegi că destinul tău ţine de ce crezi și de ce faci, nu de ce gândeşti, speri sau năzuieşti în secret, că realitatea ta ţine de resoftarea ta interioară şi apoi a celor din jurul tău, nu vei putea transforma nimic în exterior.”

Astăzi, platforma construită de Valentin Radu este unul dintre challengerii din piaţa internaţională de „conversion rate optimization”. Este o nişă a tehnologiilor de marketing care permite marketerilor să schimbe site-ul în funcţie de cine îl vizitează. „Am visat şi am fost insistent în a-i convinge şi pe cei din jur că visul ăsta poate fi realitate. Acesta este meritul meu. Am dat cu târnăcopul în stâncă, fiind convins că putem găsi aur. De la o echipă de trei oameni găzduită într-un colţ al unei agenţii de publicitate, în 2013, suntem în prezent o echipă de aproape 50 de oameni care vor să devină în primul rând oameni şi apoi să aibă rezultate.”

„Antreprenoriatul este un sport extrem. Nu este pentru toată lumea, trebuie să fii puţin nebun şi extrem de adaptabil ca să îi faci faţă. Este o metodă foarte rapidă de a-ţi da seama ce limite ai şi de ce eşti cu adevărat în stare. Nu va fi presărat cu victorii la tot pasul, ba din contră. Dar va fi o metodă fabuloasă de a te dezvolta, de a înţelege lumea în care trăieşti, de a crea sisteme, de a nu consuma şi a te lăsa consumat de mecanisme gândite de alţii pentru a genera doar profit. Dacă simţi în inima ta că o poţi face, aruncă-te în gol şi construieşte-ţi paraşuta în timp ce zbori. Vei admira peisajul mai târziu, vei avea mai puţin timp liber, dar vei fi în liga celor care construiesc lumea de mâine. Cel mai mult înveţi aplicând, făcând lucrurile să se întâmple, nu încărcându-ţi hard-disk-ul creierului cu informaţie care este deja istorie.”

Acest material a apărut în numărul 230 al Revistei CARIERE, aferent lunii septembrie și face parte din cover story-ul ediției, cu titlul AUTODIDACȚII-ȘCOALA VIEȚII.