Corcova, vinul-muză al scriitorilor

Așezată în partea de sud-vest a țării, în județul Mehedinți, Corcova este o podgorie nouă, care reia însă o tradiție multiseculară în zonă. Începând cu anul 2005, 60 de hectare de teren au fost replantate cu viță-de-vie din Franța și soiuri existente pe timpul moșiei Bibeștilor: Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noir, Syrah, Muscat Otonel, Chardonnay, Sauvignon Blanc, precum și Fetească Neagră. În plus, cramele construite de prințul Antoine Bibescu au fost refăcute complet în perioada 2008–2009, respectând arhitectura inițială și au fost dotate cu utilaje de vinificație produse în Franța și Italia.

Martha Bibescu venea des în vizită la Corcova. Ea a publicat fragmente din corespondența dintre Antoine Bibescu (proprietarul moșiei Corcova) și Marcel Proust, în cartea „Au bal avec Marcel Proust:"(1928). Mihail Sebastian a scris „Steaua fără nume la Corcova". De aceea, vinul produs pe dealurile Mehedinţiului este numit şi vinul-muză al scriitorilor.

În 2005 erau disponibile fondurile europene din perioada de preaderare, Sapard. Existența lor a fost un factor decisiv în luarea deciziei de a investi în viticultură, pe dealurile Corcovei. Creditele bancare erau destul de scumpe și greu de obținut pentru agricultură. Mecanismele de garantare a creditelor nu funcționau deloc pentru această ramură a economiei, în ciuda reclamei politice făcute în jurul lor.

„Îmi amintesc foarte bine cum am intrat plin de entuziasm în sediul elegant al Fondului de Garantare al Creditului Rural, pe strada Occidentului, în București. Domnul căruia încercam să-i prezint proiectul m-a întrerupt după a doua frază, aproape pufnind în râs, declarându-mi sincer că ei «nu garantează niciun credit, ci fac politică»! Din acel moment am hotărât să ne bazăm doar pe fondurile proprii și pe sprijinul fondurilor Sapard”, povestește coproprietarul, Șerban Dâmboviceanu, la zece ani distanță de la acel demers.

Oricât de paradoxal ar părea, începutul afacerii a fost cel mai ușor. Primele plantări de viță-de-vie din Corcova le-au făcut cu sprijinul fondurilor Sapard, în 2006. Au depus dosarul în luna martie, iar la sfârșitul lui mai, deja se apucau de plantat. La acea vreme i s-a părut destul de complicat, iar dosarul a fost unul stufos, dar, privind din perspectiva experiențelor ulterioare, perioada a fost „de vis”. Pe vremea aceea investițiile în agricultură erau rare, iar agențiile care se ocupau de fondurile Sapard căutau beneficiari. În scurt timp, situația s-a schimbat.

Al doilea proiect al lor a fost implementat în 2008–2009, pentru dotarea cramei cu utilaje moderne. Sprijinul le-a fost acordat din fondurile postaderare, FEADR, iar obținerea lor a fost mult mai dificilă decât a fondurilor Sapard, în ciuda istoricului pozitiv al firmei. Oricum, fondurile obținute i-au ajutat foarte mult, ele reprezentând aproape 50% din valoarea celor două proiecte. Restul de 50% a fost finanțat din surse proprii, fără credit bancar. Per ansamblu, din totalul investiției de patru milioane de euro, aproximativ trei milioane au fost fonduri proprii, și mai puțin de 1 milion – fonduri europene.

În prezent, acționarii reinvestesc profitul obținut și și-ar dori să beneficieze de sprijinul fondurilor europene, în aceleași condiții ca și viticultorii din Franța, Spania sau Bulgaria. Din păcate, Dâmboviceanu spune că „birocrația crește, iar procesul este din ce în ce mai lent. Pentru un proiect depus în 2012 am primit răspunsul negativ în 2014.” „Până acum, investiția se ridică la peste patru milioane de euro și este rentabilă. Profitul este însă reinvestit, pentru că ne dorim să consolidăm și să dezvoltăm ceea ce am construit până acum. Suntem foarte bucuroși că am făcut această investiție în podgoria Corcovei. Am lua-o oricând de la capăt.”

Credit foto: Cosmin Bumbuț

Expresia pământului și a oamenilor din Corcova

Termenul de terroir este definit de francezi drept rezultatul celor patru factori determinanți: pământul, microclimatul, vița-de-vie și intervenția umană. La Corcova se produc vinuri de terroir, adică vinuri care poartă amprenta locului și care devin, astfel, unice. Chiar dacă sunt soiuri internaționale, pe care le întâlnim pe toate continentele, aici ele sunt expresia pământului și a oamenilor din Corcova.

Echipa din vie și din cramă este formată din oameni harnici și loiali, conduși de oenologii francezi. „Cu siguranță, avem în România oenologi foarte bine pregătiți. Dar așa s-a întâmplat, să lucrăm cu specialiști din străinătate. Trebuie să menționez că, în afară de cei doi francezi, Laurent Pfeffer și Jean-Francois Paly, avem și un coleg britanic, Robert Marshall, care se ocupă de vânzări. Așadar, suntem o adevărată mică firmă europeană, fără bariere de naționalitate”, povestește Dâmboviceanu. E convins că, pentru cei trei colegi din străinătate, munca în România este o aventură frumoasă. „Aici au ocazia să construiască, să participe efectiv la ridicarea vinului românesc.”

Pentru culesul viei apelează la muncitori sezonieri, dar lucrările de întreținere a viei pe parcursul verii sunt mai greu de asigurat. Mulți localnici pleacă la munci sezoniere în vestul Europei, iar administratorii din Corcova se văd nevoiți să apeleze la zilieri din județele învecinate.

„Din păcate, legislația actuală stimulează către lene, și nu către muncă. În comuna Corcova, aproape 10% din populație este asistată social, iar noi nu găsim muncitori. Interesul politicienilor este să-și asigure mase de votanți, și nicidecum interesul general al societății. Iar manipularea beneficiarilor de ajutor social este cea mai ușoară «politică» a guvernanților”, comentează coproprietarul cramelor.

Pe de altă parte, el admite că se poate baza pe un grup de oameni harnici din sat, care lucrează în vie an de an. „Își fac treaba cu seriozitate și răspund îndrumărilor tehnice date de specialiștii noștri. După atâția ani au căpătat experiență și nu ne temem că nu și-ar face treaba cu seriozitate.”

În prezent, produc și vând aproximativ 300.000 de sticle anual, cu o valoare de 1,2 milioane de euro. Producția este în creștere datorită viilor tinere care intră pe rod și a extinderii plantațiilor.

Șerban Dâmboviceanu nu are un „favorit” printre vinurile create la Corcova: „Vreau să fiu mândru de toate vinurile pe care le vindem, pentru că, dacă am ezitări în privința calității unui vin, prefer să nu-l scoatem pe piață. Pot spune însă că am vinuri preferate în funcție de starea mea de spirit, de mâncarea cu care vreau să-l asociez, de vreme și așa mai departe. Fiecare vin are momentul lui.”

Calitatea strugurilor a fost foarte bună la Corcova, iar anul este promițător. „Vremea influențează întotdeauna calitatea strugurilor și implicit a vinului, fie pozitiv, fie negativ. Ea este parte din acel terroir definit mai devreme. Anul acesta a fost secetos, dar nu excesiv, iar strugurii au atins o bună maturitate în momentul culesului. Adică, seceta a influențat pozitiv calitatea. Am avut însă și o influență negativă a vremii, un îngheț puternic în iarnă, între Crăciun și Anul Nou, și o grindină în iulie.”

Vinuri cu reputație

E adevărat că vinul românesc nu are notorietate pe piața internațională. Mai rău este că el poate avea o notorietate negativă, ceea ce îngreunează eforturile de promovare depuse de producători.

Șerban Dâmboviceanu consideră că, odată cu apariția micilor producători, s-au pus deja bazele construirii notorietății pozitive a vinului românesc. Aceștia au crescut semnificativ calitatea licorii autohtone, cu care ne putem mândri acum peste hotare. „Dar încă e nevoie să dezvoltăm micile proprietăți viticole și, cu cât vom fi mai mulți producători în căutare de calitate, cu atât va fi mai bine pentru promovare.”

Reprezentanții Corcova Roy & Dâmboviceanu participă în fiecare an la târguri internaționale, alături de alți producători de vinuri de calitate din România. E convins că, pe măsură ce standul României va aduna mai mulți expozanți, vom câștiga tot mai mult în imaginea de țară producătoare de vinuri. „Ca să vă dau un exemplu, Austria adună la standul ei câteva sute de crame expozante, iar noi cu greu trecem de 15 expozanți sub pavilionul românesc. De aceea, astăzi, Austria este recunoscută internațional ca producător de vinuri, însă România nu.”

În prezent, Corcova Roy & Dâmboviceanu exportă 25% din producție, din ambele ferme viticole pe care le dețin în Corcova. Cele mai mari cantități se duc către Franța, SUA, Japonia, Polonia, Germania, Olanda, Austria, Ungaria.