Legea salarizarii unice

Promulgarea unei legi a salarizarii unice constituie nu doar
o conditie impusa de FMI, dar si o necesitate pentru economia Romaniei. Desi
este de notorietate ca foarte multe salarii de bugetari se afla sub media din
sectorul public, fiecare dintre noi s-a lovit cel putin o data de functionari
incompetenti sau a auzit de salariile unor bugetari care depasesc cu mult
valoarea muncii prestate. Prin urmare, era nevoie de o lege care sa aduca o
relativa ordine in sumele platite de stat catre angajatii sai.

Cui se adreseaza
aceasta lege?

Legea salarizarii unice prevede in mod expres caror
categorii de angajati li se aplica, si anume: personalul din institutiile
publice (cum ar fi: Guvernul, Presedintia, Parlamentul, dar si personalul din invatamant,
sanatate, armata, politie etc.) finantate integral din bugetul de stat, din
bugetele locale, din bugetul asigurarilor sociale de stat, din bugetele
fondurilor speciale. De asemenea, legea se aplica personalului din autoritatile
si institutiile publice finantate din venituri proprii si subventii sau doar
din subventii proprii. Printre cei care nu sunt inclusi in mod expres in aria
de aplicare a legii se numara personalul Bancii Nationale a Romaniei, a
Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, a Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor
si a Comisiei de Supraveghere a Sistemului Pensiilor Private.

Principiile legii
salarizarii unice

In prezent, pentru fiecare ramura de bugetari (ex.: invatamant,
administratie etc.) exista cate o lege care guverneaza principiile de acordare
a drepturilor salariale. Viitoarea lege isi propune sa adune toti salariatii
bugetari sub o singura umbrela, a unei legi unice. Se incearca stabilirea unui
tipar de calcul, pe baza unor coeficienti stabiliti politic, prin intermediul caruia
sa se determine salariul fiecarui bugetar. Bineinteles, legea stabileste
anumite ierarhii intre bugetari (in functie de vechime si post ocupat), luand in
considerare mai multe criterii enumerate in cuprinsul legii. Practic, fiecare
bugetar va avea un salariu de baza obtinut prin inmultirea coeficientului mentionat
mai sus cu 705 lei/luna. In plus, prin aceasta lege se stabilesc liniile
directoare de aplicare a sporurilor si de acordare a primelor intr-un anumit
sector bugetar.

Discutiile pe marginea acestei legi au in vedere pe de o
parte aspectele de ordin politic, prin prisma viitoarelor alegeri prezidentiale
din aceasta toamna si tehnica legislativa (unul dintre partidele de opozitie
contestand legea la Curtea Constitutionala), iar pe de alta parte, problema
sociala, multi dintre actualii bugetari intuind o posibila scadere a salariilor
si beneficiilor actuale.

Legea salarizarii unice urmeaza sa fie aplicabila de la 1
ianuarie 2010. Pana la acea data, este posibil ca numeroase aspecte ale legii sa
fie modificate.

Nu mi-am propus prin acest scurt material sa fac o
analiza asupra claritatii, echitatii sociale sau chiar a constitutionalitatii si
legalitatii prevederilor acestei legi. Imi rezerv o astfel de analiza pentru un
numar viitor, cand incertitudinile care planeaza in prezent asupra acestei legi
se vor fi disipat. Un singur aspect trebuie insa mentionat, si anume: legea salarizarii
unice, cu imperfectiunile si neclaritatile sale, poate reprezenta un pas inainte
in reforma sistemului de stat, prin faptul ca se vor cunoaste retributiile
persoanelor platite din bani publici. Romania intra astfel in randul
statelor in care veniturile bugetarilor se pot estima, supraveghea si majora in
mod echitabil pentru toate persoanele implicate.