Medierea în conflictele de muncă
Instituţia medierii în conflictele de muncă a fost introdusă în legislaţia românească prin Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă. Deşi recunoscută pe plan legislativ încă din 1999, medierea a reprezentat în tot acest timp, de la adoptarea ei şi până în prezent, mai degrabă o modalitate teoretică de soluţionare a conflictelor, neconstatându-se în practică existenţa unui interes pentru utilizarea acesteia de către părţile aflate în conflict.
În prezent, prin adoptarea Legii nr. 62/2011 a dialogului social, care reprezintă dreptul comun în materia medierii prin abrogarea Legii nr. 168/1999, se are în vedere sporirea credibilităţii şi importanţei medierii prin înfiinţarea Oficiului de Mediere şi Arbitraj al Conflictelor Colective de Muncă de pe lângă Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. În cadrul acestui oficiu urmează a funcţiona corpul de mediatori şi corpul de arbitri ai conflictelor colective de muncă, spre deosebire de reglementarea anterioră în care mediatorii erau aleşi de comun acord de către părţile în conflict dintre persoanele care aveau calitatea de mediator.
Apelarea la mediere reprezintă în continuare o variantă opţională a părţilor aflate în conflict, care pot hotărî iniţierea procedurii după parcurgerea concilierii organizate de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. Aşadar, medierea reprezintă doar o opţiune de soluţionare a conflictelor colective de muncă la discreţia părţilor, în vreme ce concilierea este o procedură obligatorie care trebuie parcursă de către părţi.
Medierea devine obligatorie în cazul în care părţile aflate în conflict, de comun acord, au decis acest lucru înainte de declanşarea grevei sau pe parcursul acesteia. Este important de subliniat că pe durata soluţionării conflictelor de muncă care au fost supuse medierii sau arbitrajului, angajaţii nu pot declanşa grevă sau dacă greva a fost declanşată, aceasta se suspendă.
În condiţiile în care părţile aflate în conflict au apelat la procedura medierii, soluţia pronunţată de Oficiul de Mediere şi Arbitraj este obligatorie pentru acestea, devenind executorie din momentul pronunţării.
În ceea ce priveşte conflictele de muncă, actuala reglementare nu mai reţine diferenţa dintre „conflicte de interese“ şi „conflicte de drepturi“ precum Legea nr. 168/1999, utilizând doar noţiunea de „conflict colectiv de muncă“. Astfel, obiectul medierii îl constituie un conflict intervenit între angajaţi şi angajatori care are ca obiect începerea, desfăşurarea sau încheierea negocierilor privind contractele ori acordurile colective de muncă, în următoarele cazuri: angajatorul sau organizaţia patronală refuză să înceapă negocierea unui contract colectiv de muncă; angajatorul sau organizaţia patronală nu acceptă revendicările formulate de angajaţi; părţile nu ajung la o înţelegere privind încheierea unui contract colectiv de muncă până la data stabilită de comun acord pentru finalizarea negocierilor.
Având în vedere noua reglementare a medierii şi crearea unui cadru instituţionalizat menit să asigure un nivel adecvat de încredere a părţilor, este de aşteptat ca în practică să crească numărul situaţiilor în care se apelează la această modalitate de soluţionare a conflictelor colective de muncă.
Serban Paslaru
Avocat asociat al Tuca Zbarcea & Asociatii
Coordonator al departamentului de Dreptul muncii
