10 ani de carieră… în 10 minute

Să fii fericit este o alegere.

…Mi se pare una dintre cele mai curajoase afirmaţii pe care o poate face cineva. Fericirea pentru mine înseamnă să mă bucur de ce am, în armonie cu mine şi cu cei din jur. În mod ironic, pentru mine a ajuns să fie “aplicabilă” în momentul în care nu am mai fost în consens cu mine şi cu cei din jur. În acea perioadă eram ca un spectator care îmi observa cumva din afară evoluţia… Treptat, am înţeles că am puterea să aleg, atunci când am realizat că viaţa nu este pentru totdeauna şi mai ales atunci când am văzut că nu pot să trăiesc alături de oameni fericiţi dacă nu aleg chiar eu, în primul rând, să fiu fericit. Iar lucrurile stau tot aşa şi la ora la care citiţi aceste rânduri.

Nu crede tot ce gândeşti.

Creierul este totul. Util şi plin de resurse, creierul este responsabil nu doar pentru succesul nostru, ci şi pentru propria nefericire. Deşi ne ţine departe de zonele de risc, creierul este cel care ne taie accesul către cine suntem cu adevărat, către propriile instincte, către emoţii şi intuiţie. De aceea susţin că nu trebuie să crezi că tot ce-ţi trece prin gând e potrivit sau bun pentru tine. Dacă alegi să te opreşti din goana de zi cu zi şi să îţi accesezi simţurile, o să rămâi surprins. Analiza unui gând te poate scuti de o mulţime de greşeli. Rezultatul: încredere în tine şi o energie ce îţi poate schimba semnificativ viaţa în bine.

Fii calm şi gândeşte. Există o soluţie mai bună.

Întotdeauna există o soluţie mai bună, mai ales în cazul situaţiilor de viaţă cu care nu ne-am mai întâlnit. Am învăţat asta de la Dragoş, fratele meu. Suntem ocupaţi, luăm de multe ori deciziile în viteză, gândim “în diagonală” şi ne bazăm pe rutină. Este mult mai uşor să faci lucrurile aşa cum le-ai mai făcut până acum decât să cauţi o nouă perspectivă. Am învăţat că deciziile importante au nevoie de linişte, focus şi gândire. Şi, pentru că pe gândire pun accentul, nu uit niciodată că părerea bună despre sine, superficialitatea, viteza şi rutina sunt bariere puternice în calea găsirii unei soluţii cu adevărat bune, în orice context.

Viaţa mea este acum.

A fost o vreme în care voiam “să ajung”, aveam un Everest de cucerit. Munceam cu disperare, făceam sacrificii şi amânam multe aşa-zise “secundare” pentru acea zi în care voi avea statutul la care visam. Nu sunt singurul căruia viaţa şi vârsta i-au schimbat într-un interval foarte scurt priorităţile. Am aflat pas cu pas că viitorul nu există fără prezent; mâine este deja azi. Călătoria a devenit mai importantă decât destinaţia. Am convingerea acum că fiecare clipă este preţioasă şi de neînlocuit… Timpul meu sunt eu!

Mai puţin înseamnă mai mult.

Less is more este una dintre lecţiile pe care am primit-o foarte târziu în viaţă. A fost nevoie să mă redescopăr într-un curs de coaching şi să mă ia prin surprindere o serie de evenimente în viaţa personală pentru a întelege exact ce înseamnă asta. Ca să-mi fie şi mai clar, anglo-saxonii mai au o vorbă pe care am “îndosariat-o” ulterior: the harder you push, the harder the system pushes back. Uneori chiar aşa se întâmplă şi nu totdeauna suntem pregătiţi să ne repliem, iar efectele acestei ezitări sau nehotărâri îi influenţează şi pe cei din jur, nu numai pe noi. Acum, după ce am început să ţin cont de aceste cuvinte, pot spune că m-am oprit la timp şi am început să mă bucur de rezultatele schimbării de paradigamă. Mai puţin înseamnă tot eu, dar mai mult!

Articol preluat din Revista Cariere de decembrie. Pentru detalii legate de abonare, click aici