A spus „Adio, multinațională!”

Cristina Claudia Georgescu se afla, în urmă cu câțiva ani, la conducerea unui departament numeros din Pfizer, responsabil de turnover-ul a jumătate dintre vânzările companiei. Deținea de zece ani poziția de Director de Business Unit, în care, „serioasă și workohoolică” – după cum se descrie –, avusese succes într-un mediu de afaceri tot mai ostil.

CITEȘTE ȘI: Cum faci față unui copil răsfățat

Își amintește că a plecat din companie într-un moment complicat. Avea iar un alt șef, al cincilea de când lucra în companie, o echipă complet nouă și un job nou. „Business Unit-ul de care mă ocupam își depășise substanțial planul și obiectivele anuale (în 2012), iar mie mi s-a propus un assignment de un an de zile”. Ideea a încântat-o inițial, dar provocarea s-a transformat în scurtă vreme într-o frustrare generată de lipsa experienței necesare pentru a livra rezultate imediate, în contextul unor schimbări structurale și noi proiecte corporatiste.

„Acela a fost momentul în care am înțeles că nu mai încep cu plăcere ziua de muncă și că nu pot lucra în absența acelui sentiment din care îmi trăgeam motivația și energia”, recunoaște Cristina Claudia Georgescu.

Perioada sabatică

După ce a plecat din Pfizer, o vreme nu a avut nicio ocupație profesională. S-a bucurat de liniștea oferită de lipsa oricărui credit și de posibilitatea de a trăi din economii. A avut o perioadă sabatică, de mai bine de un an, în care s-a liniștit, a citit, a călătorit, a participat la evenimente culturale și caritabile și, mai ales, și-a cultivat pasiunile. A urmat cursuri de echitație, așa cum își dorise dintotdeauna, a luat parte la clase de istoria modei și tendințe în modă sau de fashion design.

Cristina a ales să păstreze ceea ce era important din stilul de viață anterior, adică locuința, mașina, rendez-vous-ul în oraș cu prietenele. Nu se hazardează să spună exact pe ce sumă de bani s-a bazat când a renunțat la job, dar cert e că toate acele cursuri implică sume care ating și câteva mii de euro.
„Perioada aceea m-a resetat mental, m-a ancorat în viața culturală a orașului, astfel încât simt că viața mea se măsoară în două perioade: înainte și după plecarea mea din corporație”, mai spune Cristina.

CITEȘTE ȘI: Poate vrei să știi, cum trebuie să te hrănești înainte de a pleca la job: micul dejun în 20 de țări

Cum se îmbină blogul cu imobiliarele și creația vestimentară

Pe de altă parte, și-a dat seama că nu mai poate să se dedice 100% unei singure activități profesionale, dar a și înțeles că este esențial să aibă timp să-și dezvolte pasiunea de-o viață, creația vestimentară, și să o transforme într-un business.

Cu toate acestea, în momentele în care a simțit că îi lipsesc acțiunea și activitatea, Cristina a fost tentată să se întoarcă în industria farmaceutică. Și-a spus că cea mai potrivită ar fi o poziție care implică responsabilitate redusă, așa că a mers la interviuri pentru poziții manageriale în companii farmaceutice internaționale mai mici. Însă a fost evaluată ca supracalificată.

CITEȘTE ȘI: Cel mai râvnit internship al verii, “CEO Pentru o Lună”. Miza, 15000 de euro salariu

Prin urmare, a decis să schimbe total domeniul. Acum este consilier imobiliar, dar lucrează în sistem part-time sau remote, astfel încât această activitate se îmbină cu celelalte activități – blogul personal de modă și lifestyle Whomen, cursurile de design vestimentar sub îndrumarea Doinei Levintza, care abia s-au încheiat, și, mai ales, activitatea de creație. „Momentan creez pentru mine, dar urmează să deschid un atelier, cel mai târziu în a doua parte a anului 2017”, anunță Cristina. În acest moment, businessul este încă în stadiul de plan. E în căutarea unui spațiu cochet în inima Bucureștiului, dar și a unui brand: alegerea numelui, constituirea propriei companii.

Până atunci își realizează comenzile prin parteneriat cu alte câteva ateliere, în funcție de comandă. O dificultate, după cum spune, o reprezintă găsirea de couturieri – acei croitori de finețe, specializați în producția de lux, pe care să-i angajeze pentru execuție, pentru că acesta este segmentul pe care vrea să se poziționeze.

În ceea ce privește blogul, acesta există din martie 2016 și are un trafic între câteva zeci și o mie de cititori în zilele în care scrie. Momentan nu îi aduce venituri, scrie mai mult când vrea să împărtășească ceva. „Să scrii pe un blog personal părerile tale despre lume, viață, credință, dragoste și relații ori modă și stil ar putea echivala cu mersul la psiholog”, spune Cristina.

Libertatea, fără ședințe, întâlniri și sute de e-mailuri

Cea mai mare provocare a acestei tranziții de la corporație la antreprenoriat a fost ideea de a-și folosi cu maximum de eficiență „libertatea”. Este vorba despre acea „libertate de a avea o zi întreagă la îndemână, în care nu mai am ședințe și întâlniri de afaceri și minimum 100 de e-mailuri pe care să le citesc și măcar câteva zeci cărora să le răspund”, spune ea.

CITEȘTE ȘI: Mergi cu taxiul la muncă? Taximetriştii anunţă proteste

Mai târziu, a învățat să combine mai multe activități diferite – imobiliare, blogul și creația vestimentară –, să-și calibreze cheltuielile, să fie mult mai rațională în a cheltui ori să gestioneze singură toate elementele pentru care înainte avea ajutor sau erau asigurate de companie. „Acum știu să mă adaptez lucrului într-un open-space, să folosesc un birou foarte mic, să mă pliez pe realitatea oricărei situații, având în minte însă o condiție primară: aceea de a avea timp pentru mine și pasiunile mele. Am mai aflat că tot ceea ce știm, aparent folositor într-un singur domeniu, se poate utiliza și în altele”, adaugă Cristina.

Situaţii similare

Felicia Tulai a părăsit o companie multinaţională în urmă cu şase ani, în 2011, când avea deja o poziţie în middle management în zona de leasing. Avea nevoie de o schimbare şi, precum Cristina, şi-a dat un an pentru a vedea dacă poate face din businessul părinţilor ei un brand.

Părinţii vindeau ulei de floarea-soarelui, dar ea a creat şi dezvoltat brandul românesc „Luna Solai”: uleiuri presate la rece, respectiv ulei de floarea-soarelui, de rapiţă, de nucă, de in, de cânepă etc. Felicia Tulai a găsit numele, ambalajul care să fie acceptat de magazine şi chiar o reţea de distribuţie.

Compania care produce uleiurile în localitatea Luna, la 45 de kilometri de Cluj-Napoca, este furnizor al Casei Regale a României.

În mod similar, Monica Aliman, care a lucrat mulţi ani în domeniul publicităţii, a înfiinţat, alături de prietena ei, Irina Stăncescu, brutăria Pain Plaisir. Cu două brutării în Bucureşti, businessul înfiinţat în 2013 a avut anul trecut un profit de 11%.

Irina Stăncescu a studiat gastronomie în Franţa, la Paris, patiserie la şcoala Le Cordon Bleu, precum şi în Italia. La Paris, unde a lucrat pentru Pierre Gagnaire, un bucătar cu trei stele Michelin, l-a cunoscut pe Tom Rees, alături de care a deschis brutăria din Bucureşti. Ei au investit fonduri personale, dar au avut nevoie şi de o finanţare bancară pentru cuptoare, o investiţie de 200.000 de euro.

Articol preluat din numărul 238/iunie 2017 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici