Daniel Iancu: “Mi se potriveşte perfect tot ce îmi place să fac”
„Patria – Spitalul de nebuni”, „Buletin de ştiri” şi „Mii de smaralde”. Trei albume pe care le-a lansat ca „dirijor” de sonde şi cantautor. E foarte iubit de publicul său şi cântecele sale sunt arhicunoscute şi nu încuie niciodată uşile pe care reuşeşte să le deschidă. „Mă uit la vecin, îi copiez părţile bune şi îl respect. Îmi pregătesc paşii următori cu mult timp în avans. Încerc să demonstrez că sunt bine crescut şi educat. Cine vrea performanţă trebuie să treacă prin etapele astea”, spune Daniel Iancu. Traiectoria sa este evident, una tridimensională. Sistemul românesc i-a spus la un moment dat: „Ai răbdare, o să vină şi rândul tău”, dar nu a avut. Atunci s-a apucat să navigheze prin Marele Spaţiu.
Ca să devină cineva bun în domeniul pe care Daniel Iancu îl stăpâneşte atât de bine are nevoie „în primul rând, de cei 7 ani de acasă. Se lucrează mult cu oameni de tot felul. Te «îmbraci» mereu frumos, pentru că astfel îţi arăţi respect, dar în acelaşi timp îi respecţi şi pe ceilalţi“.
Este inginer, deci pentru ca cineva să ajungă în vârful ierarhiei, referindu-ne strict la ceea ce face presupune o şcoală tehnică, o facultate de profil. „Dar trebuie să dovedească şi o mare grijă faţă de mediu, faţă de cei din jurul său, să urmărească tendinţele economiei mondiale şi multe altele. Să fie în permanenţă un bun coechipier, să asculte, dar să se şi facă ascultat“. Sunt necesare, odată ce ai terminat facultatea aleasă, alte cursuri de genul celor de dezvoltare personală, care să te ajute să te specializezi sau să devii mai bun în meserie? „Sigur. Eu am făcut în ultimii 15 ani tot cam atâtea cursuri noi şi care au puţină legătură cu ce am studiat eu în facultate. Computerele, programele, echipamentele, toate se perfecţionează. Trebuie să ţinem pasul cu procesele acestea. Şi apropo de facultatea pe care am făcut-o, din păcate se pare că se predau acolo încă aceleaşi cursuri care se predau odinioară (sau mă rog, multe dintre ele). Asta nu este bine“!
Mintea omenească se adaptează întotdeauna ideilor noi şi nu se întoarce niciodată la limitele sale iniţiale. Nu putem stăpâni vântul sau ploaia, dar putem manevra corabia care suntem în aşa fel încât să urmeze traiectoria dorită de noi. Iată de ce Daniel Iancu îşi doreşte „încă vreo câţiva ani buni de serviciu cu încă vreo câteva trepte de urcat, după care pensie frumoasă alături de familie şi prieteni, cu multă muzică şi poezie“. Niciodată nu i s-a spus că meseria nu i s-ar potrivi. Chiar dacă la un moment dat a schimbat radical meseria, de când a terminat facultatea şi până acum a făcut exact ce i-a plăcut. „Mie mi se potriveşte perfect tot ce îmi place să fac“.
La vreme de furtună doar cei tari reuşesc să se concentreze eficient şi să gestioneze situaţia. Daniel Iancu are câteva sfaturi pentru cei aflaţi la primii paşi în meserie: „Să citească mult şi să-şi dezvolte flerul. Să nu uite de treaba cu vecinul. Să aibă încredere în ei!“ În viaţă una dintre cele mai eficiente strategii imaginate este un amestec de realism şi optimism. Dacă refuzăm să vedem buruienile care prind rădăcini în grădina noastră această ignorare ne va pierde. Drumul învingătorului este unul al echilibrului, iar Daniel Iancu spune că munca sa împleteşte timpul liber şi salariul. „Că unii oameni sunt falşi, dar trebuie să-i acceptăm aşa cum sunt. Că trebuie să meriţi ca să ai, să dai ca să ţi se dea, că e bine să faci fapte frumoase, că e bine să scrii versuri, să faci o casă, să plantezi un pom, să faci o fântână, să ai copii care să te stimeze şi să te iubească, să oferi din când în când o floare“.
Important este să hotărâm ce vrem cel mai mult în viaţă şi apoi să respectăm şi să trăim în conformitate cu alegerea noastră, iar artistul şi deopotrivă inginerul petrolist Daniel Iancu a reuşit să facă acest lucru.