Made în România: Fabrica din mijlocul satului cu 150 milioane euro cifră de afaceri
În jurul comunei Țintești și lângă Buzău crește atâta verdeață, încât, dacă nu s-ar vedea clădirile înalte și coșurile fabricilor, n-ai spune că ești în mijlocul unei zone industriale. La nici două ore distanță de București, căsuțele din sate nu reflectă bogăție, ci multă muncă și grijă pentru frumusețea locului. La porțile mici și la fel de îngrijite, munca agricolă sau manuală se traduce în mică afacere: siropurile de fructe, legumele proaspete sau fasolea, dar și seturi de mobilier din fier forjat așteaptă să fie cumpărate de trecătorii pe patru roți. Una peste alta, în Buzău se trudește din greu, dar nu doar în grădina casei. De 13 ani, la Țintești a prins rădăcini industria de gestionare, reciclare și valorificare a diverselor tipuri de deșeuri. Cinci fabrici, cu peste 1000 de angajați, se ridică mândre dintre sute de containere pline cu echipamente electrice și electrocasnice, PET-uri, becuri și alte obiecte folositoare cândva omului.
Într-o disciplină deja firească, sortează și trimit către distrugere, de la cabluri și becuri până la telefoane inteligente noi-nouțe, în țiplă, și combine frigorifice. I-am întrebat ce simt când văd zilnic tone de obiecte tăiate, sparte, aplatizate, lichefiate, topite, sfărâmate, nimicite. Da, oamenii aruncă lucrurile prea ușor, admit ei, amintindu-și perioada comunistă în care cu toții, de la preșcolari la industria grea, reciclam responsabil și obligatoriu.
Pe de altă parte, dacă oamenii n-ar arunca în ritmul în care o fac, cine le-ar da de lucru?, argumentează ei. Le ofer o alternativă: se pot repara multe, le spun, și le dau exemplul din propria hală: unul dintre birourile de lângă linia de distrus frigidere este plin cu obiecte reparate. Radiocasetofoane, cântare electrice, radiouri Orizont și Darclée, Festivals, Oberon sau Rossini, și piese de rezistență în cel mai adânc sens al expresiei: două televizoare cu lămpi, de origine sovietică, marca Temp.
Primii pași ai industriei verzi în România
GreenTech SA, prima dintre fabricile Green Group, a apărut în 2002, pe un teren virgin în industria colectării și reciclării, într-un cadru legislativ dificil. Sau, mai bine zis, inexistent. Scopul ei: recuperarea ambalajelor din plastic puse în circulație în România – polietilenă, polipropilenă, polistiren șamd. A fost doar primul pas, pentru că, după GreenTech, s-a născut GreenFiber, în 2004, unde ambalajele PET se transformă în obiecte noi, cu o primă linie de producție de fibră poliesterică sintetică la Buzău și alte două la Iași, în 2007 și 2008.
În 2009, grupul deschidea GreenWEEE, fabrică integrată de tratare a deșeurilor de echipamente electrice și electronice. GreenLamp, singurul reciclator din România care tratează echipamentele de iluminat uzate, a apărut în 2010. În fine, GreenGlass, unde se tratează și reciclează sticla, și Total Waste Management, furnizor integrat de servicii de management al deșeurilor, s-au deschis la sfârșitul anului 2012. Așa s-a transformat Green Group în cel mai mare parc integrat de reciclare din Europa de Sud-Est și cel mai mare investitor în industria verde din România, iar în fabricile celor șase companii ajung de la deșeuri PET și alte tipuri de plastic, până la sticlă, echipamente electrice și electronice, becuri, neoane sau baterii.
Nu toate unitățile au fost concentrate la Buzău: grupul are o prezență regională, cei 1900 de angajați însumând personal de la toate sediile și fabricile din România, Germania, Macedonia, Serbia, Grecia și Ucraina. Pe Platforma Industrială Frasinu (la Ţintești) și în orașul Buzău, își desfășoară activitatea patru companii: GreenTech, GreenWEEE (cu puncte de lucru în Apahida, județul Cluj, și la Arad), GreenLamp, GreenFiber (cu sediu și la Iași). În Ilfov, la Popești-Leordeni, se află fabrica GreenGlass Reciclare.
80% promovare pentru middle management, aproape 70% personal de la sate
Cu doar 1900 de angajați, grupul avea în 2014 o cifră de afaceri de aproape 150 de milioane de euro. Investitorii au planuri de extindere continuă, așa că vor fi create noi și noi locuri de muncă. Dar cine sunt oamenii care trudesc în economia verde din regiunile pe care tocmai le-am enumerat? Mai bine de jumătate dintre ei provin din mediul rural – GreenWEEE: 60%, GreenLamp: 35%, GreenGlass: 66%, GreenFiber: 58,4%, GreenTech: 76%.
Se bucură de beneficii extrasalariale: tichete de masă, asigurare medicală, plata transportului – atât pentru personalul administrativ, cât și pentru personalul din fabrici, muncitori calificați sau necalificați –, sporuri de fidelitate în funcție de vechime, dar și bonusuri de performanță. Mai mult, politica de personal presupune promovarea în vederea ocupării posturilor de middle management – aproximativ 80% dintre aceste poziții sunt acoperite astfel. Totodată, orice post vacant este anunțat mai întâi intern, primindu-se recomandări de la salariați.
Nici un accident în 13 ani
Nu este de mirare așadar că oamenii sunt interesați să intre în companie. „E mai aproape de casă, le convine să nu facă drumul până în orașe mai mari”, spune unul dintre muncitorii de la linia care aplatizează frigiderele. El însuși a adus în companie trei cunoscuți din comuna Ţintești, care au plecat ca necalificați, au învățat și au urcat cel puțin o treaptă în ierarhie până acum. Mediul e sigur, echipamentele de protecție (ca și liniile de producție) sunt de ultimă generație și, atenție: în 13 ani, nu s-a produs nici un accident de muncă. Cel puțin așa spune Marius Costache, Directorul Executiv al GreenWEEE și al GreenLamp.
CSR, dar nu doar pentru comună
Odată cu impozitele plătite de grup către bugetul autorităților locale, lucrurile s-au îmbunătățit pentru întreaga comunitate. La început a fost nevoia de infrastructură, așa că s-au mai reparat drumuri. S-a umblat și la salubrizare – doar vorbim despre fabrici sosite în regiune care transformă gunoiul în noi materii prime.
Lucrurile nu sunt desăvârșite, admite primarul comunei Ţintești, Aurel Stoica, dar se repară în timp, pentru utilajele care transportă tone și tone de deșeuri în fiecare zi și totodată pentru comunitate. Iar la vremuri de restriște, când seceta sau ploile abundente lovesc regiunea, de la companie sosește un ajutor financiar.
Cât privește angajările sătenilor, tot primarul ne confirmă o situație despre care auzim și în alte locuri din țară, și anume faptul că unii preferă să încaseze ajutorul social și să stea acasă, refuzând opțiunea unui salariu stabil și mai consistent la fabrică: „Sigur că avem și din ăștia… sunt peste tot, nu e pădure fără uscături…” Judecând însă după chipul satelor din Ţintești, dar și al satelor Costești sau Spătaru, uscăturile sunt năpădite aici de vegetație vie și sănătoasă.
Cum se schimbă mentalități
Misiunea de responsabilitate socială a companiei merge dincolo de granițele comunei Ţintești și ale Buzăului. Practic, nu există un tratament „preferențial” pentru zona în care se concentrează majoritatea unităților Green Group. Programele de responsabilizare asupra nevoii de recuperare, reciclare și/sau recondiționare s-au concretizat în programe adresate elevilor, studenților și profesorilor de toate gradele din Buzău, București, Brașov, Covasna, Harghita sau Bihor, care au vizitat deja fabricile.
Mai concret, se implică alături de asociațiile de colectare precum ECOROM sau RECOLAMP, în campanii ample de conștientizare. Câteva exemple: Caravana ECOTIC, unde elevii sunt încurajați și premiați pentru cât mai multe deșeuri colectate, vine cu o expoziție drept bonus anul acesta; s-au înscris în competiție peste 150 de școli din România. O altă campanie în desfășurare este ECOATITUDINE, organizată de revista Infomediu Europa, cu același mesaj pozitiv și ecologic. În peste 20 de orașe din țară, peste 120.000 de elevi și profesori din 103 școli colectează deșeuri de hârtie, carton, plastic, PET sau aluminiu. Și la Focșani 12 școli s-au înscris într-o campanie asemănătoare, la nivel micro, sub mottoul „Școala mea RECICLEAZĂ”.
Rezultatele se văd deja acolo unde există educație: oamenii sunt mai atenți când colectează selectiv, cunoscând acum efectele pe care le produc deșeurile electrice aruncate în natură. De exemplu, știați că mercurul dintr-un singur bec fluorescent spart în natură va contamina solul și pânza freatică, afectând 6000 de litri de apă? Așa că, dacă vor să scape de un televizor vechi, se vor gândi de două ori înainte de a-l arunca la gunoi. În cazurile fericite, tot mai multe, îl vor duce la o stație de colectare.
SIGUREC
Şi, pentru că, de multe ori, aceste coșuri de gunoi „altfel” nu sunt la îndemână, un mare argument în favoarea celor care nu vor să se deplaseze kilometri pentru a scăpa de balastul electronic, plastic sau de altă natură reciclabilă, o altă inițiativă majoră în materie de colectare a Green Group s-a concretizat în proiectul SIGUREC. Este vorba despre un sistem de colectare inovator dezvoltat și testat cu succes, care își dovedește deocamdată eficiența prin proiectul-pilot implementat în colaborare cu un lanț de hipermarketuri.
SIGUREC colectează automatizat majoritatea tipurilor de deșeuri, software-ul din spatele mașinilor de preluare asigură traseul de la cetățean la reciclator, oferind și o recompensă în funcție de tip și de cantități prin emiterea de vouchere valorice ce pot fi folosite la cumpărături în rețeaua de magazine partenere.
FOTOGALERIE. Unde se duce să moară gunoiul
Foto: Ella Moroiu
