Maestrul Christian Badea: „Nu vreau sa fiu o exceptie”

Maestrul Badea este organizatorul Festivalului Internaţional de Muzica Clasica de la Sibiu/Hermannstadt si initiatorul Fundatiei Romane pentru Excelenta in Muzica, avand ca scop declarat crearea de valori muzicale romanesti. El spune ca avem destul de multi tineri muzicieni care au aplecare spre o abordare manageriala si analitica a lucrurilor, pentru ca isi dau seama ca fara asta fenomenul cultural nu se intampla. Daca in SUA, de unde vine, Arts Management se practica de mult timp, aici, in tara, maestrului ii este greu sa gaseasca persoane care chiar stiu cum se face managementul artistic, de la A la Z.

„Incep de la A la B cu mare entuziasm, pana la C fac putin efort si dupa aceea se opresc.” In cele mai multe cazuri, se improvizeaza, e multa fatada, oamenii promit lucruri, se profileaza ca fiind specialisti si, de fapt, nu sunt decat pana la un punct. „Nu e ceva specific Romaniei, se intampla peste tot. Din punctul de vedere al managementului, incerc sa cultiv anumite persoane despre care sper sa aiba talent. Unii m-au dezamagit, altii sper sa functioneze.”

Christian Badea a plecat din Romania in anii ’70, cu o bursa Enescu, şi s-a stabilit la New York. Aici avusese parte de profesori severi, dar foarte buni, care i-au asigurat un bun fundament, iar odata ajuns la Bruxelles, la Salzburg sau la New York era la acelasi nivel competitiv cu cei de-acolo. Acest lucru nu se mai intampla, generatia tanara nu mai beneficiaza de acel bagaj de cunostinte de care s-au bucurat el si colegii sai. Cand a ajuns la Julliard School din New York, una dintre universitaţile de profil la care este cel mai dificil de intrat, a simţit nevoia ca, dupa doua saptamani de interactiune si discutii cu ceilalti studenti, sa le spuna acestora: „Sunteti competitivi, dar nu ca la Bucuresti”.

Astazi, tinerii muzicieni romani pleaca pentru studii masterale sau licenta si incearca sa ramana in strainatate, pentru ca aici nu au pentru ce sa se intoarca. Nivelul artistic nu este unul foarte bun, iar nivelul economic e jalnic. „Pentru orice gen de serviciu de care avem nevoie din partea unui profesionist platim la un nivel comparabil celui din tarile europene.

Cand vine vorba insa despre onorariul muzicienilor de muzica clasica, automat din suma se taie un zero. Iar conceptul de pro bono este foarte raspandit. E un fel de a li se spune: «Tu esti tanar, iti dam ocazia sa fii pe scena, faci ceea ce-ti place, mai vrei si bani»?!” Probabil ca si in cazul medicilor, al oamenilor de stiinta si matematicienilor, fenomenul e acelasi: „Este o pierdere din punct de vedere economic, in primul rand, pentru ca s-au cheltuit niste bani pentru educatia lor, si nu mai beneficiem de serviciile lor. In al doilea rand, pierdem oameni cu o minte formata pentru succes, pentru a realiza lucruri, si care isi dau seama ca aici nu se poate.”

Christian Badea semnaleaza aceste lucruri inca din 2006, de cand s-a intors in Romania, dupa 32 de ani de absenta. Pentru ca s-a nascut aici si pentru ca e roman cu o gandire americana, intelege ce se intampla si are si viziunea de-afara. „Procentajul din PIB acordat culturii este de 0,29%, ceea ce ne asaza in coada listei, in spatele Bulgariei si a altor tari. Dincolo de alte lucruri care ar putea fi benefice Romaniei – cultura, traditia culturala – ar putea fi un motor extraordinar. Daca e de calitate, daca e facuta bine, renteaza. Nu e nevoie doar de proiecte de anvergura, de concerte de gala, de concerte extraordinare, lucruri hiperbolice. E de facut zi de zi ceea ce trebuie. Si trebuie construit, ca sa existe o baza solida.”

Maestrul Badea a infiintat Fundatia Romana pentru Excelenta in Muzica prin care creeaza proiecte muzicale dupa un model cladit pe experienta sa. Fundatia, daca vreti, e un fel de start-up nonprofit. „Nu conteaza daca stai intr-un loc doi sau patru ani, nu conteaza diplomele sau doctoratul, doar in masura in care vrei sa fii profesor.

Ca sa fii muzician, ca sa fii interpret, ca sa ajungi pe scena si ca sa stii cum sa transformi talentul interior, sa il scoti in afara, sa il oferi publicului, ei bine, acest lucru nu se poate realiza decat prin practica si prin contactul cu marii muzicieni.” Fundatia pe care a infiintat-o isi propune sa-i ajute pe tinerii muzicieni romani, printr-un schimb de experienta de nivel foarte inalt. „Aducem impreuna cei mai buni tineri muzicieni, selectati in urma unor auditii nationale, cu tineri din alte tari, colegii lor de generatie. Incercam sa-i aducem si pe romanii faimosi din diaspora, cei care au facut cariera si care vor sa vina sa contribuie.

In completarea formulei, ii invitam si pe cei mai importanti artisti ai lumii si ii punem in serviciul tinerilor romani. Timp de o saptamana, acestia vor urca pe scena la Sibiu si vor interpreta cot la cot cu tinerii.” Iar pentru ca un tanar sa beneficieze de sprijinul Fundatiei, are nevoie de talent. „Nu inseamna sa iei vioara si sa canti bine la ea. Inseamna sa canti bine, dar sa ai si o flexibilitate, si o dispozitie, si un feeling artistic, mai mult decat manualitatea pentru instrument.”

Dar de unde iei banii ca sa pornesti un proiect, ca sa platesti niste oameni pentru a-l realiza, ca sa ai garantia ca poti, la randul tau, sa semnezi niste contracte?! „Daca sponsorul Festivalului Hermannstadt 2014 de la Sibiu n-ar fi existat, Festivalul nu s-ar fi putut face. Daca vezi doar suprafata, rezultatul, si nu vezi baza, cum a fost conceput evenimentul, cum a fost organizat, si nu vezi detaliile, poate ca nu iti dai seama ca este un business.” In aceasta vara, Sibiul a gazduit, in timpul Festivalului International de Muzica din luna mai, tinere talente remarcabile, care au cantat impreuna cu muzicieni consacrati, la cel mai inalt nivel artistic.

Cum s-au armonizat acesti muzicieni, proveniti din scoli si culturi diferite, sub bagheta maestrului Badea? „Muzica e un limbaj universal, spune maestrul, care depaseste cuvintele. Daca suntem toti muzicieni dedicati, atenti la sunete, avem deja o comunicare rapida. In momentul cand ai oameni buni, talentati, cu dorinta de a lucra cu seriozitate si profesionalism si o atitudine colaborativa, daca toata lumea vrea acelasi lucru, autoritatea dirijorului nu mai e necesara.”

Si, pentru ca Festivalul trebuia sa aiba un caracter al sau, maestrul Badea si-a dorit sa dea startul primei editii cu ceva ce tine de traditia Sibiului. Astfel, a ales ca punct focal muzica lui Mozart. „In timpul vietii lui Mozart a existat un contact foarte strans intre Viena si Sibiu. Guvernatorul Samuel von Bruckental era, in acelasi timp, consilier al imparatesei Maria Tereza la Viena. Exact in aceeasi perioada se construia Catedrala Sfanta Treime. Dintre toti compozitorii, Mozart este cel care a ramas foarte tanar, proaspat si actual. Ti-l poti imagina foarte usor pe Amadeus ca pe unul dintre tinerii muzicieni care vin acolo; varsta lui este mai mult sau mai putin, varsta lor.”

„E tara aparentelor, se vorbeste foarte mult si nu se intampla nimic”

Desi se declara suta la suta muzician, hobby-urile sale sunt finantele, pietele financiare si geopolitica. Tatal sau era de profesie economist, si fiii sai lucreaza amandoi in Finante. Dupa ce se suie in avion, o sa-l surprindeti citind Wall Street Journal sau Financial Times.

Nu are nicidecum o viziune romantata asupra realitatii si vede Fundatia ca pe orice start-up. Cultura si initiativele private ar trebui sa fie salvate, spune el, pentru ca sistemul, asa cum e acum, nu functioneaza si nu se poate reforma. „Daca vrei sa faci un lucru de calitate, intampini doua probleme: decontarile se fac ulterior realizarii oricarui proiect, ceea ce e un risc prea mare, pe care multi nu si-l pot permite. Apoi nu exista componenta de «venituri».” I se spune ca puterea de cumparare e scazuta si ca biletul la concert nu poate fi foarte scump, dar el stie ca la Richard Clayderman, de exemplu, sala e plina; vin 4.000 de persoane.

„Muzica trebuie sa fie un business, altfel nu poate sa continuie. Nu avem finantarea – care se face dupa eveniment –, nu avem sponsorii – care sunt foarte foarte rari si contribuie cu sume foarte mici – si nu avem componenta de «venit». Legislatia finantarii, a sponsorizarii trebuie schimbata, pentru ca oamenii sa aiba interes si o participare directa la ceea ce se intampla in societate.” Multinationalele i s-au plans ca nu sunt bani, ca asteapta dispozitii din afara, ca fac foarte putine sponsorizari si ca acelea sunt indreptate catre proiectele de CSR. Or, maestrul, crescut si scolit in societatea occidentala, judeca in alti termeni: „Ati venit aici, aveti monopol, faceti profit, automat aveti o responsabilitate fata de societatea romana, care include socialul, dar si cultura. Nu veniti doar ca sa faceti business si sa repatriati profitul catre sediul central. Aveti o obligatie fata de societatea care contribuie la profitul vostru.”

Intre repetitii si o sedinta de lucru cu sunetistii, cu doar o saptamana inaintea Festivalului, maestrul marturisea ca a fost dezmagit de oamenii cu putere de decizie pe care i-a intalnit si care, dupa patru sau cinci luni de la primele discutii, inca se plang ca nu au bani pentru Festival. „Vor anvergura, lucruri extraordinare, dar pro bono. In SUA, banii pentru cultura nu vin de la guvern, iar daca se intampla totuşi, atunci e o contributie simbolica. Exista insa participare civica: ai luat ceva de la societate, trebuie sa dai inapoi. Eu am luat din Romania educatia, m-am intors sa dau ceva inapoi. Si dau inapoi: timpul, competenta si banii mei. Ce fac eu ar putea sa faca toata lumea. Cand nu ai si nu poti, e OK, dar cand ai avut succes, ai experienta, faci lucruri importante, şi iti merge bine, ai si o anumita datorie fata de societatea in care traiesti.”

Christian Badea spera ca lucrurile sa se indrepte. A cunoscut oameni care fac voluntariat, care au fundatii, care fac lucruri fantastice, si e incurajator, spune el, sa-i cunosti. „Incerc sa dau un exemplu in domeniul meu, dar nu sunt singurul. Mai sunt oameni eroici, care fac o treaba exceptional de buna.”