Cu baronul la MBA

Intr-o seara, in clasa unde un prieten de-al meu preda un curs marketing la un MBA bucurestean, a intrat un baron. A dat "Buna seara", a zambit putin, dupa care s-a asezat in ultimul rand pe un loc ce parea sa-i fi fost dinainte pregatit. In stanga si in dreapta lui stateau doi cursanti, un baiat si o fata, care aparusera la curs pentru prima data cu o saptamana in urma, cam la vreo doua luni de la inceperea anului scolar.

El, spre 35 de ani, bine imbracat, sobru si preocupat, scria intr-una, fara sa-si ridice ochii de pe foaie. Ea, putin peste 20, blonda si fermecatoare, cu un zambet extatic pe fata, imbracata cu un deux-pieces superb. Fusta stramta si cu o lungime nedefinita atragea toate privirile si-i punea in incurcatura pe toti cei care ar fi incercat sa o plaseze in vreuna dintre grupurile indeobste folosite la catalogarea femeilor frumoase. Avea un mic carnetel cu coperti din piele, in care nota, fericita, din cand in cand, conform cu ceva ce parea a fi un algoritm, pe care prietenul meu nu a reusit vreodata sa-l descifreze, desi era din cale-afara de curios daca notele respective erau in vreun fel legate de ceva ce spunea sau facea el. Baronul era imbracat in costum negru, cu dungi fine, cu cravata asortata si camasa incheiata la toti nasturii, inclusiv la cel de sus, cu butoni de aur la maneci si cu ciorapi negri, atat de lungi incat nu i se vedea nici macar un centimetru de piele de pe picior! Cat a tinut cursul, baronul s-a uitat fix in tavan, fara nici o miscare a ochilor, a mainilor sau a corpului. In pauza, s-a animat putin, fara sa se ridice insa din banca sa din ultimul rand, i-a dictat ceva in soapta blondei, care s-a apucat sa scrie in carnetel cu o mina serioasa. Dupa pauza, prietenul meu s-a hotarat sa-si invinga tracul si a intrebat curios: "Sunteti un nou student aici, la noi, la MBA?" "Da, domnul Baron s-a inscris de curand – vine un raspuns cristalin dinspre banca blondei – si noi doi la fel, suntem toti de la aceeasi firma". La alte cateva intrebari introductive, prietenul meu a primit, de fiecare data, raspunsurile cand din dreapta, cand din stanga, dar niciodata de la cel vizat. Asa a aflat ca baronul a terminat medicina, ca omul de 35 de ani are doua facultati si un alt MBA in strainatate, iar blonda tocmai a terminat o facultate particulara. A inceput seminarul si prietenul meu a impartit studentii in grupe de cate cinci, care urmau sa se infrunte. "Domnul Baron prefera sa fie in grupa cu mine si cu blonda", obiecteaza omului de 35 de ani. Dupa cateva clipe de suspans, prietenul meu cedeaza si face rocada. Se lucreaza intens, sub privirea curioasa a baronului, se comunica rezultatele, se dezbate. "Care este solutia dumneavoastra la aceasta problema?", pleaca o intrebare neasteptata de la prietenul meu direct catre baron. "Pai, asa-si-pe-dincolo…", vine raspunsul prompt din partea omul de 35. "Eu v-am rugat pe dumneavoastra sa raspundeti!", zice prietenul meu, cu un usor tremur in voce, si tragand mult aer in piept. "Domnul Baron prefera sa nu raspunda, deocamdata", intervine blonda, dupa un scurt schimb de priviri cu baronul, spre stupefactia prietenului meu. Scenariul s-a repetat si saptamana urmatoare, dupa care, in urmatoarea luna, nu l-a mai vazut nimeni pe baron, desi cei doi erau de fiecare data, punctuali, la cursuri. Prietenul meu a inceput sa citeasca mai multe ziare si sa se uite mai des la televizor, sperand sa afle ceva noutati. In a saptea saptamana, baronul a aparut din nou, ocupandu-si locul pastrat de cei doi in toata aceasta perioada. Hotarat sa-si recastige autoritatea si sa preia controlul, prietenul meu pune o intrebare clasei, uitandu-se fix in ochii baronului. Simtind aluzia, omul de 35 sare ca un arc cu raspunsul. "Ba eu cred ca raspunsul corect este cutare-si-cutare…" se aude atunci o voce grava, pornita, fara nici un dubiu, chiar din gura baronului. S-a lasat o liniste mormantala in clasa, blonda a ramas nemiscata iar omul de 35 de ani a inceput sa se uite speriat cand la baron, cand la prietenul meu, sperand ca raspunsul lui sa fi fost cel gresit. "Aveti dreptate, acesta este raspunsul corect", zice prietenul meu catre baron, spre usurarea intregii clase. Omul de 35 si-a sters o urma minuscula de sudoare, iar blonda a reinceput sa respire. Au fost si voci rautacioase care inca sustin ca omul de 35 de ani a raspuns gresit intentionat, insa prietenul meu nu le-a crezut niciodata. De atunci, baronul a mai vorbit in nenumarate randuri, ba, odata, chiar a si scris singur, cu mana lui, ceva pe o bucatica de hartie, la un seminar. Ceilalti cursanti au inceput sa-l gaseasca simpatic, multi au cazut de acord ca e si destept, iar intr-o zi l-au invitat chiar si la o bere cu clasa, dupa mai multe ezitari. A mers, cu conditia ca el sa fie cel care plateste tot, ceea ce a intrunit un larg consens. Au trecut lunile, anii, au avut o ceremonie de absolvire emotionanta, cu chipiutele pe cap, dupa care toata clasa si profesorii au plecat intr-o scurta croaziera de adio, sponsorizata de firma baronului. Cu totii au cazut de acord ca, fara nici o indoiala, nimic din ce se scrie in ziare despre baron nu poate fi adevarat, ca un om atat de gentil nu poate face asa ceva. Prietenul meu e acum director de marketing la grupul de firme al baronului. In ultimul timp, si-a schimbat masina si nevasta, care a ramas in apartamentul vechi, despre care el spune ca nu-i mai trebuie. Despre blonda a evitat intotdeauna sa vorbeasca, desi l-am intrebat de mai multe ori.