Frica de a conduce se învinge cu mâinile pe volan
Pasiunea pentru mașini, pasiunea pentru studiul psihicului și o idee antifrică și antiagresivitate în trafic creează chiar în aceste momente o nișă de business din care ar trebui să câștige toată lumea: șoferul, profesorul, pietonii și restul participanților la trafic. Psihoterapeutul Emil Răzvan Gâtej, alias Dr. Drive, a realizat o metodă de predare a conducerii auto care să elimine anxietatea și agresivitatea la volan. Și o predă la volanul mașinii sale personale și al unui simulator pe care el însuși l-a dezvoltat.
Și-a pus pe roate ideea de business în urma studiilor doctorale, teza sa aflându-se chiar la intersecția dintre psihoterapie și psihologia transporturilor. Mai exact, a încercat să optimizeze condusul unei mașini, scăzând anxietatea și agresivitatea la volan. În urma doctoratului a elaborat diverse metode pentru a atinge aceste scopuri și a creat și un simulator auto unic în domeniu. Dispozitivul, creat dintr-o jumătate de mașină, are toate comenzile electronice necesare la condus, permițând în același timp și testarea psihologică. „Seamănă foarte mult cu dispozitivele create de Titi Aur”, spune Emil Răzvan Gâtej, cu diferența că pilotul de raliu folosește astfel de dispozitive în cadrul cursurilor de conducere defensivă.
Nu poți să faci psihologie dacă nu te lovești un pic de realitate, crede Emil. „Ăsta a fost începutul: teza mea de doctorat, făcută pe 120 de persoane. În urma testării psihologice și a lucrului pe simulator, am constatat că se modifică foarte mulți parametri care țin de condus. Cu cât scad anxietatea și agresivitatea, cu atât cresc capacitățile de a conduce o mașină: atenție, coordonare, dar și cunoștințele teoretice.” Urmarea a venit firesc după doctorat: a început să predea cursuri pe mașina personală, mai ales pentru cei cu anxietate la volan.
Își amintește că unul dintre clienți a fost o doamnă care, în ciuda unei ținute impunătoare și a faptului că deținea permisul de conducere de 15 ani, „tremura de frică la volan și tremura și mașina odată cu ea…” E un lucru pe care puțini îl recunosc. Unii dau vina pe trafic, alții spun că le e frică de felul în care conduc ceilalți participanți la trafic, dar puțini sunt dispuși să își asume faptul că au o problemă, că „mor de frică la volan”, spune Emil. „Încep 41
să conducă și au tot felul de temeri: se tem de autovehiculele mai mari, deci când trece un camion pe lângă ei. Sau de serpentine… fiecare cu teama lui! Ți-e frică să nu lovești pe cineva? Asta vine dintr-un tip de comportament matern, dorința de a-i proteja pe alții, de a nu le face rău. Pentru toate există o explicație.” Iar Emil Răzvan Gâtej lucrează cu toată lumea, fie că aceştia dețin sau nu permisul de conducere.
DR. DRIVE ÎN VITEZA ÎNTÂI
Ajuns într-un moment de cotitură la începutul acestui an, când a migrat de la Universitatea București spre învățământul superior privat, Emil s-a gândit că ar fi un moment prielnic să își valorifice pasiunea pentru automobile și cea pentru psihologie pe modelul „doi în unu”. S-a mutat cu toate bagajele de la Universitatea București la Hyperion, iar în perioada de trecere, când lucrurile nu erau clare și avea ceva timp liber, și-a zis: „Hai să fac ceva ce îmi place, ceva ce mi-ar ocupa timpul în mod plăcut”. Așa că a luat permisul pentru toate categoriile, ca să știe exact cu ce are de-a face. Eforturile sale nu au trecut neobservate, pentru că patronul școlii de șoferi la care era înscris Emil l-a invitat în scurt timp să aducă trainingurile în cadrul instituției autorizate.
„Așa am luat și atestatul de instructor, iar acum, prin această metodă pe care am elaborat-o, facem pregătire de la zero.” Pachetul complet cuprinde orele de conducere standard, plus pregătirea interioară, psihologică, prin care șoferul iese pe stradă mai echilibrat, mai stăpân pe sine, cu reflexele bine setate, cu atenție, concentrare și, de ce nu, cu plăcerea de a conduce.
BURSĂ EUROPEANĂ PENTRU IDEE
Fără să o caute, Emil a identificat o nișă extrem de valoroasă. Dacă avem în țară câteva școli de conducere defensivă, și acelea generate de cererea companiilor multinaționale prezente aici, de conducătorii auto angoasați nu s-a ocupat nimeni până acum. E singur în domeniul lui, iar asta se vede, pentru că numărul de 120 de clienți-voluntari incluși în teza sa de doctorat s-a dublat în scurt timp, și chiar mai mult decât atât: până azi, au acționat volanul mașinii și al simulatorului aproape 250 de cursanţi.
„Este o conducere conștientă, condiționată, alimentată de acel concept pe care îl numim mindfulness, adică de a fi cât mai conștient de tot ceea ce ne înconjoară. Pe asta se bazează metoda pe care am elaborat-o.” Așa a câștigat renume, experiență, dar și o bursă europeană de trei ani pe perioada doctoratului, proiectul fiind inclus pe POSDRU – Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane. „Aveam numai note de 10, construisem și simulatorul, era ceva consistent pentru domeniul respectiv.” A apărut în cele din urmă și marca, Dr. Drive, care va aduna sub plafonul său mai mulți traineri, la un moment dat, pentru că cererea e tot mai diversă. „Mulți vor cursuri de conducere de la zero, iar asta presupune ședințe de trei ore. Deja nu mai fac față.”
CUM DECURGE PRIMA ȘEDINȚĂ CU UN ANXIOS
„Începem ca la psiholog. Ne așezăm la volan și stăm de vorbă. Îmi povestește când a început să resimtă fobia sau anxietatea, ce s-a întâmplat… Cu experiența de psihoterapeut, imediat prind firul și îmi dau seama cam de unde vine problema. Numai că nu putem întotdeauna să vorbim foarte deschis, pentru că omul ar ajunge să zică «Domnule, ăsta e nebun cu ce interpretează el, eu n-am venit aici la psiholog, am venit ca să mă-nvețe să scap de frica asta de a conduce!»” Experiența inițială avută cu un instructor obișnuit de școală auto este un motiv pentru această atitudine, deși aceeași experiență vine la pachet cu multe inhibiții. Nu o dată, clienții lui Emil se plâng că primii lor profesori n-au răbdare, nu explică și, uneori, au chiar o atitudine agresivă.
Așa că următorul pas e cel de conștientizare, când instructorul-psiholog Dr. Drive roagă persoana să pună mâinile pe volan, ca și cum ar conduce, și pornește ceea ce se cheamă „o ședință de vizualizare”. Șoferul își trăiește atunci toate emoțiile și le consumă, înainte de a porni efectiv vehiculul de pe loc. Încetul cu încetul, după această etapă, trebuie explicate aspectele procedurale – prea multe, se pare. „Este pur și simplu necunoaștere! Oamenii nu știu lucruri despre mașină, nu știu detalii tehnice, cum funcționează vitezele… Am auzit chiar scuza: «Nu mă complic, nu mă interesează, pentru că eu sunt fată»!… Dar tu trebuie să știi ce face pedala aia obosită de ambreiaj când apeși pe ea!”
Pe scurt, metoda sa de conducere a unui automobil creează o hartă mentală pentru ca, de exemplu, în momentul în care apeși pedala de frână de la o anumită distanță, să știi de ce faci asta – aici trăiește conceptul de mindfulness. „Să vezi celelalte autovehicule, dar și pietonul, cel mai vulnerabil factor de pe un traseu, predispus la accidente. Să știi ce ai în stânga și în dreapta, să nu te mai temi când trebuie să intri într-un spațiu foarte strâmt”, explică Emil.
Departe de a dori să alimenteze stereotipuri și bazându-se exclusiv pe studiile făcute de cinci ani încoace, Emil a făcut încă o descoperire: „De câte ori am avut ocazia s-o spun, am spus-o pe șleau. A rezultat și în timpul doctoratului, și în experiența ulterioară: femeile sunt mult mai receptive la această formă de învățare. Au această structură protectoare în relație cu ceilalți, dar și cu propria persoană, și sunt mult mai receptive la training. O femeie care vine la început și învârte volanul invers sau încrucișează picioarele pe pedale… încheie cursul știind mult mai multe decât un bărbat.” Motivul? Bărbații pleacă de la ideea că ei știu.
Nu mai au ce să învețe, vin să facă ceva ce ei n-au nevoie. Cu toate astea, până la finalul cursului, lucrurile se transformă: „La început mă văd toți ca pe un țăcănit… apoi, la sfârșit, îmi spun: «Domnule, câtă dreptate ai avut!» Trebuie să ajungi la finalul cursului și să te vezi ca din satelit, de sus”, concluzionează Emil.