Timpuri noi

Intrebarea pe care o auzim cel mai des – cat mai este pana se termina criza? – ar trebui sa nu mai fie pusa deloc. Dintr-un motiv foarte simplu. Pentru ca referinta la starea de gratie a anilor 2007 si 2008 va ramane doar o referinta istorica.

Dupa toate probabilitatile, dupa toate prognozele si estimarile – cat mai pot fi luate in seama toate aceste exercitii logice- perioada "de dupa" nu va insemna o revenire la un mod de a fi al economiei din perioada recent depasita. Noi si lumea aproape ca vom intra intr-o noua paradigma. Asta presupune noi repere si mai ales alte comportamente. Cine asteapta reluarea ciclurilor de crestere de altadata, in Romania sau aiurea, traieste intr-o lume ireala.

Pe piata romaneasca mai ales, aceasta schimbare va fi una extrem de dura. Cum va arata ea? Pentru a o intelege trebuie descrisa comparativ. Perioada care s-a incheiat in 2008 a fost una simpla: banii intrau usor in economia romaneasca si, pe seama lor, aparea un spor de productie natural. Ba mai mult, pe baza unei cereri aproape fara margini, cresterea venea de la sine. Daca un business nu facea mari greseli de management sau marketing, daca avea banii de pornire si/sau ceva garantii de oferit pentru credite, profitul venea fara mari probleme de conceptie de business. Desigur, nu a fost intotdeauna asa, dar cine se mai poate pune in starea de dinainte de 2001 -2002 cand am intrat in paradigma despre care vorbim. 2009 a insemnat un soc. Caderea a venit mai repede decat au putut reactiona multi si, ca urmare, abia acum se dezmeticesc cei care au scapat de falimente pana acum, pe baza "grasimii" acumulate in perioada de "dolce vita". Probabil ca 2010, in prima lui parte, va fi tot un an al taierilor, reasezarilor, reorganizarilor. Si apoi, vine cresterea aia simpla clara si frumoasa, de doua cifre? Cum banii nu vor mai curge cu aceeasi dezinvoltura, se poate spune ca perioada a trecut. Dar nu doar din cauza fondurilor reduse se va intampla asa. Pentru ca daca ne uitam acum la aceste fonduri, in ciuda aparentelor, nu sunt atat de mult sub nivelul celor de anii trecuti, indiferent daca vorbim despre investitii straine, remiteri sau chiar credite. Ce se schimba este apetenta pentru consum. Poate mai incet in Romania, dar ferm. Si atunci, performanta pentru o companie este profitul, indiferent de valoarea lui. Grija pentru un profit aproape marginal este cumplita si difera radical de starea de gratie a profiturilor cu doua cifre. Si presupune alte dexteritati. Simplificand, daca pana acum cheia succesului era distributia perfecta la centrul de vanzare sau la nivelul clientului, acum lucrurile se pun in cu totul alti termeni. De fapt, nu mai e o cheie unica. Uneori, poate insemna acelasi lucru, alteori optimizari fiscale sau dimensionari cat mai adecvate marginal ale costurilor. Uneori, va fi nevoie de angajari ca pana acum, alteori, de concedieri. Mereu de munca, dar tot timpul de inteligenta. Intrebarea este in ce masura managerii deprinsi cu o viata in doua cifre stiu si sa gandeasca in termeni marginali. Ii va obliga viata, desigur, sa invete sau sa dispara. Dar niciodata invatarea aceasta nu s-a facut decat cu "sange, lacrimi si sudoare". Suntem pregatiti sa plangem, sa ne ranim si sa transpiram? Suntem pregatiti pentru noile timpuri?