VALENTINA VESLER: Viziunea holistică a femeilor lider
Valentina Vesler, Head of PR&Communication, Valvis Holding, și-a început cariera imediat după terminarea facultății în cadrul companiei în care ocupă acum o poziție de top. A ajuns, astfel, să cunoască fiecare departament, fiecare proces și să își imprime stilul de leadership, atât de important mai ales în perioade de criză.
Ultimii doi ani au adus multe schimbări în companii, de la modul în care lucrăm, la structura businessurilor în ansamblu. Ce influență credeți că a avut pandemia asupra felului în care este perceput leadershipul feminin în companie?
Pandemia a reconfigurat major dinamica de lucru din multe organizații, relaționarea dintre oameni în general și percepția acestora asupra anumitor calități umane. Mai simplu spus, anumite caracteristici umane au intrat în scenă pentru a compensa lipsurile aduse de lucrul la distanță, lipsa de interacțiune socială și barierele noi de lucru. Aș putea numi câteva: empatia, înțelegerea, celeritatea. De ce le-am numit? Pentru că se potrivesc foarte mult cu leadeshipul feminin, fac parte din arsenalul de unelte cu care e dotată o femeie leader. În vremuri de criză astfel de apanaje ale personalității umane sunt binevenite pentru a menține o stare de normalitate și pentru a preîntâmpina eventualele blocaje.
Cum ați privit, ca femeie cu o poziție cheie în companie, aceasta perioadă? Cum s-au făcut simțite în deciziile dvs. de business grija, empatia, răbdarea, compasiunea – atribute feminine prin excelență?
Deciziile de business într-o companie mare sunt parte dintr-un lanț de decizii care uneori pot avea efect de domino și atunci orice decizie trebuie privită într-un ansamblu, în cadrul ecosistemului în care urmează să producă efecte. Pe de altă parte, trebuie să luăm în considerare cine a fost cel mai afectat de această perioadă prin care trecem: omul, individul. I-au fost limitate posibilitățile, a trăit zi de zi o stare de nesiguranță, nivelul lui de stres a fost extrem de ridicat. În aceste condiții, fiecare mică decizie trebuia să îl aibă în centru pe el, indiferent dacă era vorba de o acțiune internă (reorganizarea departamentului și a modului de lucru) sau externă a companiei (lucrul cu partenerii, acțiuni de responsabilitate socială, poziție publică etc.). De fiecare dată, am încercat să luăm deciziile din acest spațiu, judecând consecințele acțiunilor noastre.
Cum ați influențat dvs. echipa pe care o conduceți? Dar businessul în sine?
E o întrebare la care aș putea răspunde poate peste câțiva ani! Efectele unei „influențe” se simt după o perioadă mai lungă. Iar fiecare acțiune și decizie pe care le iau se bazează pe conlucrare, schimb de idei și conștiența faptului că rezultatul trebuie să fie sinteza lucrului sinergic din echipă și nu impunerea unei singure dorințe sau idei. Eu consider că un asemenea model de lucru încurajează responsabilitatea, crește stima de sine a fiecărui membru al echipei și pregătește alți leaderi pentru viitor.
Care sunt, de fapt, ”articolele” de bază, nelipsite din acel bagaj profesional, emoțional și comportamental al oricărei femei care pornește în provocatoarea călătorie spre zona de top management?
Pentru a putea răspunde la această întrebare, ar trebui să facem o mică incursiune în timp, o comparație între ce însemna leadershipul în anii 2000 și ce înseamnă acum, în general. Trebuie să observăm înainte de toate o constanță, leaderul, indiferent de perioadă trebuie să fie înzestrat cu viziune, o viziune clară pe care să o comunice cu integritate, onestitate și trasparență pentru a putea genera schimbare. Această axă principală nu se schimbă indiferent de contextul istoric, social sau cultural. Dar în funcție de vremurile pe care le trăim, de dinamica socială și interumană, metodele de lucru se schimbă. În anii 2000 trăiam într-o lume mult mai stabilă, mai predictibilă, iar schimbările se produceau într-un ritm mai lent. Era loc pentru un leadership autocratic, orientat pe rezolvarea de probleme în mod linear, secvențial. 2020 și această perioadă de restricții sociale a reconfigurat întreg universul de lucru presărat de tot soiul de scindări sociale, comerciale, susținute de o tehnologie la fel de disruptivă.
În acest context și leaderul este nevoit să apeleze la alte valențe personale pentru a-și îndeplini viziunea, iar calitățile feminine par să fie cele care ies la lumină din ce în ce mai mult (relaționare interumană, empatie, înțelegere, condescendență). De aceea, vedem din ce în ce mai multe femei leader în poziții cheie, pentru că ele reușesc să aibă o viziune holistică asupra proceselor și mai ales asupra actorilor responsabili de procese și să le găsească locul potrivit în scenă.
Cum a fost primul dvs. interviu? Care sunt pașii concreți făcuți până la poziția actuală?
Fiecare moment asupra căruia ne aplecăm are rolul lui crucial în viață. Întotdeauna ne aflăm la intersecția dintre două drumuri și trebuie să facem o alegere…încotro. Iar primul meu interviu a fost un moment care mi-a determinat cariera. A fost o experiență excepțională, care pe tânăra de atunci, proaspăt absolventă de facultate a marcat-o teribil. Terminasem o facultate pe care am făcut-o din pasiune, eram prinsă în mrejele postmodernismului american și nu m-aș fi gândit o clipă că un interviu la o corporație poate să aibă ca subiect exact ce îmi plăcea mie cel mai mult. Știam din auzite că totul decurge programat, întrebările sunt standard, un fel de completare de formular, urmat de bife date pe competențe. Eu nu aveam niciun soi de competențe pentru mediul de business, nu știam nimic despre mediul de afaceri, despre cum funcționează această lume. Și cu toate acestea, ceva din discursul meu a trezit interesul și am ajuns să fiu angajată și mai mult, să rămân la aceeași companie pentru tot restul carierei.
Drumul a fost presărat cu de toate, iar experiențele trăite m-au modelat ca om și ca profesionist. Am ajuns să cunosc toate departamentele, de la administrativ la producție și, în cele din urmă, toate aceste experiențe s-au sintetizat în poziția pe care o ocup acum în departamentul de comunicare. Uitându-mă retrospectiv, cred că dacă nu aș fi trecut prin acele experiențe, fundația mea profesională ar fi fost mai șubredă.
Cum gestionați echilibrul dintre viața de familie și viața profesională?
Echilibrul este marea provocare a omului contemporan. Uneori îl pierzi, alteori ai doar impresia că îl ai. Și dacă natura ta personală îți dictează să dai 100% din tine în tot ceea ce faci devine și mai complicat. În concluzie, am încercat să le îmbin și să fac loc pentru ambele.
Astfel, au fost perioade în care mi-am luat copiii cu mine la birou, alteori am „exersat” cu ei tot ce învățasem. Îi consultam în privința celor mai inedite teme. Le-am „prezentat”campanii de comunicare, i-am luat cu mine la filmări de spoturi, i-am implicat în proiectele pe care le făceam. De foarte multe ori erau primii mei „clienți”.
Timpul este cea mai importantă resursă și cum faci să încapă cât mai multe într-un slot limitat poate uneori să trezească în tine o creativitate de care poate nu erai conștient. Important este cum găsești nestemata îngropată într-un morman aparent de gunoi (grijile noastre zilnice), pentru că fiecare clipă ascunde în ea o astfel de nestemată.
VALENTINA VESLER, Head of PR&Communication, Valvis Holding
Valentina Vesler este licențiată în litere și limbi străine, Facultatea de Litere a Universității București, iar de curând doctorand în Studii Culturale la aceeași universitate.
De ce Studii Culturale? ”Pentru că zestrea pe care oamenii o transmit mai departe în mod explicit (artă, muzică, literatură etc.) sau implicit (modele culturale, comportament social) este cea mai importantă zestre pe care o putem lăsa în urmă. Și mă consider în parte responsabilă să îmi aduc tributul, în felul meu”.
Pentru Valentina Vesler, bunica ei reprezintă un model, un munte de înțelepciune și tenacitate, după cum spune. Amintirile ei din vremea celui de-al doilea război mondial când era refugiată cu copiii în pădure îi sunt la fel de vii și robuste ca atunci când i le-a povestit. De fiecare dată când simte că viața o încearcă, ochii bunicii, verzi, blânzi și fermi în același timp, îi apar în minte și simte că totul are o rezolvare.
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 276
Pentru abonare, click aici
