Confesiunile managerilor: Internshipurile și viitoarea generație de specialiști
Companiile se plâng de faptul că tinerii care vin să se angajeze nu ştiu să lucreze. Însă acest lucru pare a începe să se remedieze. Pe de o parte sunt propuse din ce în ce mai multe stagii sau internshipuri pentru studenţi sau tinerii absolvenţi, iar pe de altă parte tinerii sunt cei care bat la poarta comapniilor, ca să înveţe să lucreze. Acest lucru cere eforturi de ambele părţi. Compania investeşte resurse în a pregăti internii. Şi deşi nu toate stagiile au drept finalitate un loc de muncă, ceea ce înveţi în internship nu poţi învăţa la şcoală, iar experienţa dobândită este una valoroasă.
Multe companii au început să recruteze prin intermediul internshipului. De aceea, pentru fi admişi, candidaţii trebuie să treacă un interviu care nu e deloc uşor.
„În procesul de recrutare, încercăm să ne dăm seama de motivația internilor și de potențialul lor. Pentru că noi considerăm că internii sunt ca și colegii noștri, ne interesează să își dorească să lucreze la noi și să învețe. După selecția CV-urilor, procesul include un interviu și o probă de lucru. Desigur, nu este la fel de dur ca interviul de angajare, dar este destul de complex și îl luăm în serios, pentru că vrem să avem cei mai potriviți oameni aproape de noi. În procesul de recrutare vrem să-i ajutăm și pe ei să-și dea seama cum arată mediul de lucru la noi, dacă le-ar plăcea sau nu să lucreze într-o agenție și dacă îi entuziasmează lucrurile pe care urmează să le învețe și să le facă”, a declarat pentru Revista Cariere Dana Nae Popa, Realistic Managing Partner&Business Developer în cadrul pastel.
Internshipul sau stagiul în companie nu mai seamănă cu perioada de practică obligatorie, în cadrul căreia studenţii nu făceau mai nimic sau voiau doar o ştampilă pe adeverinţă. Ei sunt puşi efectiv la lucru şi responsabilizaţi.
“Aspectul responsabilizării este unul cât se poate de dificil, pentru că el nu depinde numai de angajator, ci şi de cât de responsabil este internul în general, cât de mult îşi doreşte să obţina un job sau să câştige bani. Responsabilizarea vine în timp. Personal am început cu cele mai simple sarcini posibile pentru interni, de la actualizarea bazelor de date la documentări pentru diferite articole. Sarcinile au devenit mai complicate pe măsura ce ei învăţau să facă bine aceste lucruri simple. Cred că mai mult decât responsabilizarea, este importantă motivarea. Internii trebuie să ştie că sarcinile lor, chiar dacă par simple şi plictisitoare sunt foarte importante pentru bunul mers al întregii companii. De exemplu: ce ar face un PR, manager de cont, fără o bază de date cu jurnalişti actualizată sau ce ar face un jurnalist fără o documentare foarte bună pe subiectul pe care vrea sa dea o ştire. Nimic. De aceea internii trebuie mai întâi să înveţe cum se fac lucrurile de bază ca să poată mai apoi sa treacă la nivelul următor. Dar ei trebuie să ştie întotdeauna că ceea ce fac ei este foarte important pentru companie. Trebuie să fie incluşi în colectiv şi să li se mulţumească de câte ori fac câte ceva”, ne-a spus Diana Şerban, Founder&CEO Social Responsibility Magazine.
Adriana Record, directorul Camerei Franceze de Comerţ şi Industrie în România a explicat pentru Revista Cariere care este drumul pe care un stagiar îl face în istituţia pe care o conduce: "Un intern trebuie să fie implicat într-un proiect real în companie, pentru a fi confruntat cu diferite moduri de funcţionare şi a fi expus la practici de lucru, la procesul de luare al deciziei, la etapele unui proiect. Pe de altă parte, sarcinile trebuie adaptate competenţelor, pentru a nu-l descuraja şi a-i da reale oportunităţi de învăţare. Cred că unui intern i se poate propune orice fel de task, dacă i se explică cum contribuie la proiectul mai mare. Este un proces de integrare, mai degrabă decât de responsabilizare. În general, oamenilor nu le place să se simtă instrumentalizaţi – pentru interni este important să nu aibă impresia că sunt mână de lucru ieftină, ci participanţi într-un dialog în care primesc educaţie şi oferă responsabilitate".
Adriana Record ne-a vorbit şi despre eforturile pe care companiile le fac pentru a integra internii în echipă: Internul are nevoie de o încadrare susţinută. "Managerul general sau departament trebuie să aloce un moment de prezentare iniţială şi debriefing final – tinerii se simt valorizaţi şi încurajaţi, chiar dacă asta cere timp şi răbdare. De asemenea, este important ca încă din această etapă, tinerii să înţeleagă că o slujbă înseamnă taskuri, proceduri, obiective, dar mai ales relaţii interumane şi respect pentru munca celor din jur. Dacă simt că aportul lor este valorizat, vor fi dispuşi pe viitor să replice un model similar şi vor deveni colegi mai responsabili şi solidari. Sunt de preferat stagii mai lungi de 3 săptămâni pentru ca internul să nu fie doar un spectator şi să integreze şi o dinamică de echipă".
Şi la pastel internii lucrează între una şi trei luni şi au un program flexibil, pentru a putea merge la cursuri şi examene. Stagiarii lucrează cot la cot cu angajaţii cu experienţă. Şi, deşi la început, taskurile pe care le primesc sunt mai mult în zona de entry-level, ei înțeleg că orice task este foarte important pentru mersul general al proiectelor și că fac parte dintr-o echipă.
„În același timp, e important să aibă imaginea de ansamblu și să învețe, așa că îi încurajăm să se implice în proiecte, să participe la brainstorminguri și, nu de puține ori, am observat că vin cu perspective utile. În funcție de persoană, ei pot ajunge să acceseze taskuri ceva mai complexe, bineînțeles, cu implicarea unui senior”, ne-a spus Dana Nae Popa.
Mulţi studenţi sau proaspăt absolvenţi se plâng de faptul că sunt "folosiţi", fără a fi plătiţi şi fără a fi angajaţi la finalul internshipului. Nu este cea mai fericită alegere pentru companii, mai ales dacă este vorba despre un stagiu mai lung. Un salariu, chiar şi entry level, reprezintă un important factor de motivare a stagiarilor.
„Următorul nivel al motivaţiei îl reprezintă banii. Eu le-am explicat internilor mei că intenţia mea nu este să îi exploatez gratuit, ci că banii vor veni pe măsură ce eu voi petrece mai puţin timp ca să corectez ce au făcut ei. Asta înseamnă că pe măsură ce ei vor învăţa să facă lucruri bine cap-coadă fără ajutorul nimănui, vor primi şi recompense financiare. Consider că internshipul ar trebui să fie plătit, dar nu din prima lună, ci pe măsură ce internul îşi poate asuma singur anumite sarcini şi le poate duce singur la bun sfârşit. Acest raţionament îl va motiva să facă lucrurile bine şi să se adapteze cât mai repede la stilul companiei şi atunci când va primi bani va avea satisfacţia propriei munci şi a propriei evoluţii la început de carieră”, a mai spus Diana Şerban.
De părere că internii ar trebui să fie plătiţi este şi Dana Nae Popa: "În ultimul an, internshipurile la noi sunt plătite la nivel de entry-level, deoarece vrem să le mulțumim pentru timpul petrecut la noi și pentru ajutor. Mulți dintre ei au rămas surprinși de acest lucru. Ei căutau în primul rând un loc în care să stea aproape de profesioniști și să fie implicați în proiecte care să-i entuziasmeze și din care să învețe cât mai multe, iar partea financiară a venit ca un bonus".
Un internship este un avantaj nu doar pentru tânărul care face primii paşi pe piaţa muncii, ci şi pentru companii. De aceea, stagiarul trebuie tratat cu seriozitate şi atenţie.
„Internii ne păstrează conectaţi la o realitate extra corporate, la o dinamică a generaţiei tinere – este important pentru mediul de afaceri să rămână deschis în permanenţă şi să nu se închidă într-o imagine serioasă şi rigidă. Un intern este un viitor ambasador al unei companii sau un viitor angajat, de aceea trebuie să plece cu cele mai bune impresii după un stagiu”, a concluzionat Adriana Record.
La fel cum companiile au înţeles că internshipul este cea mai bună modalitate de a-şi pregăti viitorii profesionişti şi tinerii au devenit conştineţi că doar cunoştinţele teoretice nu sunt dea juns pe piaţa muncii. Mai mult, o serie de internshipuri pe perioada studiilor sau imediat după absolvire reprezintă un atu în CV. Mai mult chiar, tinerii folosesc internshipurile şi pentru a se ghida în carieră. De exemplu, la pastel sunt chiar şi liceeni care îşi depun CV-urile, ca să vadă dacă le-ar plăcea o carieră în domeniul comunicării.