Diferențe de sex la nivel cognitiv și cerebral. Ce spun dovezile actuale din psihologie și neuroștiințe?
Din fericire, trăim într-o perioadă în care politicile sociale recunosc și legitimează egalitatea între sexe. Cu toate acestea, trebuie să se facă în continuare eforturi pentru a se asigura reprezentarea egală a bărbaților și femeilor în diferite domenii profesionale. În plus, stereotipurile de sex sunt încă prezente în viața de zi cu zi. Iar cărți care promovează aceste stereotipuri sunt încă la mare căutare.
De exemplu, cartea lui John Gray, Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus (1992) a fost tradusă în peste 40 de limbi și s-a vândut în peste 30 de milioane de exemplare. Cartea susține că diferențele psihologice dintre bărbați și femei sunt mari: „nu numai că cele două sexe comunică diferit, dar ele gândesc, simt, percep, reacţionează, răspund, iubesc şi apreciază în mod diferit” (Gray, 1992/2006, pag. 10).
Oare e chiar așa sau aceasta e o exagerare de care ar trebui să ne păzim? Voi trece în revistă ce se știe despre asemănările și deosebirile dintre femei și bărbați, la nivel cognitiv și cerebral[i].
Abilitățile cognitive la bărbați și femei
Mai ales din anii 1970 încoace, sute de studii de psihologie au comparat performanța cognitivă a bărbaților și femeilor în multiple domenii cum ar fi abilitățile verbale, abilitățile vizuo-spațiale, raționamentul și memoria. Din păcate, o parte din aceste studii au fost realizate pe eșantioane prea mici, iar rezultatele divergente de la un studiu la altul nu au permis formularea unui răspuns clar. Situația s-a schimbat odată cu eforturile de a integra aceste date în metaanalize, studii în care se face o medie a efectelor (de ex., diferența dintre bărbați și femei) din toate cercetările anterioare. Combinând datele din numeroase eșantioane, metaanalizele sunt într-o poziție mai bună din punct de vedere statistic pentru a identifica diferențe reale și a estima dacă aceste diferențe sunt mici, medii sau mari.
Sintetizând rezultatele din 46 de metaanalize publicate până la începutul anilor 2000, psiholoaga americană Janet Shibley Hyde a argumentat că bărbații și femeile sunt mai degrabă asemănători decât diferiți din punct de vedere psihologic (Hyde, 2005). Hyde a atras atenția că, din 128 de dimensiuni cognitive și comportamentale examinate în metaanalize (pe baza datelor din sute de studii empirice anterioare), aproape 80% fie nu prezentau diferențe de sex semnificative, fie prezentau diferențe mici (ceea ce înseamnă că scorurile bărbaților și ale femeilor se suprapuneau în proporție foarte mare). În această categorie intrau, de exemplu, inteligența generală, performanța la matematică (calcule, concepte, rezolvare de probleme), vocabular, performanța de citit (înțelegerea textelor), judecata morală. Singura diferență cognitivă de mărime mare identificată în metaanalizele trecute în revistă de Hyde a fost rotația mintală a unor forme tridimensionale, la care bărbații au performanță mai bună.
Punctul de vedere pe care l-a propus Hyde este cunoscut ca ipoteza similarității sexelor și reprezintă referința la care s-au raportat majoritatea cercetărilor din ultimele două decenii.
Ce au adus studiile recente?
Acest domeniu de cercetare s-a dezvoltat foarte mult, odată cu creșterea interesului social pentru reprezentarea mai scăzută a femeilor în anumite domenii, cum ar fi știința și ingineria. O căutare cu sintagmele „diferențe de sex” și „abilități cognitive” pe Google Academic a indicat 9.000 de articole publicate în perioada 1970-2000, și peste 20.000 publicate din 2001 până în prezent. Pe lângă studiile empirice tipice (realizate pe eșantioane „de conveniență”) și metaanalize, au apărut studii pe eșantioane reprezentative național și studii internaționale. Aceste studii susțin în continuare ipoteza similarității sexelor, în sensul că fie nu găsesc diferențe semnificative între abilitățile cognitive ale bărbaților și femeilor, fie găsesc diferențe mici.
De exemplu, un studiu realizat de profesorul Dragoș Iliescu (Universitatea din București) și colaboratorii (Iliescu, Ilie, Ispas, Dobrean, & Clinciu, 2016) a comparat performanța bărbaților și femeilor la mai multe teste de inteligență generală și specifică, în câteva eșantioane reprezentative pentru populația României. Peste 90% din comparații nu au indicat o diferență semnificativă, iar în cazurile în care s-au găsit diferențe pe anumite teste, acestea au fost mici și nu s-au replicat de la o măsurătoare la alta. Un alt exemplu este o metaanaliză (Reilly, Neumann, & Andrews, 2015) a evaluărilor naționale la matematică și științe (științele fizice, științele vieții, științele Pământului) ale elevilor din SUA, în cadrul National Assessment of Educational Progress (NAEP). Evaluările realizate în clasele a 4-a, a 8-a și a 12-a, pe un eșantion de aproape 2 milioane de elevi, au indicat diferențe de sex mici, care, ca ordin de mărime, sunt similare cu cele discutate de Hyde, în sinteza sa clasică.
Cu toate că ipoteza similarității sexelor se susține în continuare în legătură cu majoritatea abilităților cognitive, studiile recente arată că sunt și câteva excepții, adică sunt dimensiuni pe care se găsesc diferențe de sex de mărime mare sau medie. Performanța mai bună a bărbaților la sarcini de rotație mintală a unor obiecte 3D a fost replicată în metaanalize (Voyer, Voyer, & Dryden, 1995) și e singura diferență cognitivă mare cunoscută. Este interesant că, la alte sarcini spațiale similare, cum ar fi împăturirea mintală a hârtiei, femeile au performanță comparabilă cu bărbații (Harris, Hirsh-Pasek, & Newcombe, 2013). În plus, performanța la geometrie este, de asemenea, comparabilă între sexe (Else-Quest, Hyde, & Linn, 2010).
O altă excepție, identificată într-o metaanaliză a studiilor de navigare spațială în medii complexe (care trebuie studiate din mai multe perspective vizuale pentru a fi înțelese) indică o diferență de mărime medie între sexe, bărbații având performanță mai bună (Nazareth, Huang, Voyer, & Newcombe, 2019).
Un studiu NAEP recent, pe aproape 4 milioane de elevi, sugerează că abilitățile verbale implicate în înțelegerea textelor și sarcini de scris ar fi mai bune la fete (Reilly, Neumann, & Andrews, 2019). O altă metaanaliză sugerează că memoria episodică (pentru evenimente care știm când și unde ni s-au întâmplat) ar fi mai bună la femei, diferența de sex fiind, însă, mică spre medie (Asperholm, Högman, Rafi, & Herlitz, 2019).
Diferențe de sex la nivel cerebral
Accesibilitatea metodelor neuroimagistice a permis, în ultimii ani, compararea structurii și funcțiilor creierului între bărbați și femei. La nivel anatomic, unul din primele studii de imagistică de rezonanță magnetică (IRM) pe acest subiect (Gur et al., 1999) a arătat că bărbații ar avea mai multă substanță albă (partea din țesutul nervos în care predomină axonii neuronilor, mulți fiind mielinizați), iar femeile ar avea mai multă substanță cenușie (partea din țesutul nervos în care predomină corpurile celulare și dendritele neuronilor). Autorii au speculat că acest tipar ar fi o adaptare la diferența de volum intracranian, care e cu circa 15% mai mică la femei (principala explicație fiind volumul corporal mai mic). Astfel, creierul mai mic al femeilor ar implica distanțe mai mici între structurile nervoase și ar necesita mai puțină substanță albă pentru comunicarea dintre acestea.
Alte cercetări mai recente au folosit imagistica tensorului de difuziune (engl., diffusion tensor imaging, DTI), o variantă de IRM care permite măsurarea in vivo a densității substanței albe. Această metodă se bazează pe măsurarea traseului apei printr-un volum de țesut nervos, circulația mai puțin liberă (izotropică) a apei fiind o indicație a densității locale mai mari de mielină (pentru că aceasta este formată din membrane celulare hidrofobe, care limitează difuziunea apei). Cu ajutorul DTI realizată la un eșantion de aproape o mie de participanți, s-a descoperit acum câțiva ani (Ingalhalikar et al., 2014) că substanța albă ar fi organizată relativ diferit la bărbați și femei. Tracturile mielinizate care sunt mai mari la femei ar fi preponderent interemisferice, adică ar conecta structuri nervoase din emisfere diferite, pe când tracturile mielinizate care sunt mai mari la bărbați ar fi preponderent intraemisferice.
Aceste rezultate au sugerat că organizarea circuitelor nervoase din creierul bărbaților ar favoriza modularitatea, adică procesarea de informație în rețele locale, pe când cea din creierul femeilor s-ar baza mai mult pe integrare interemisferică. Studiul acesta a fost criticat, însă, pentru că nu e clar câte din tracturile din creier ar respecta acest tipar, ceea ce e foarte important pentru a ne da seama dacă descrierea de mai sus (organizare preponderent interemisferică sau intraemisferică) se aplică doar unor tracturi sau e o diferență majoră, care ar permite clasificarea sexelor (Joel, & Tarrasch, 2014). Cu alte cuvinte, nu e clar cât de mari sunt aceste diferențe. De asemenea, un alt studiu (Hänggi, Fövenyi, Liem, Meyer, & Jäncke, 2014) a arătat că organizarea preponderent intraemisferică ar fi asociată cu volumul mai mare al creierului, nu cu sexul, distingând creierele mai mari de creierele mai mici chiar și în cadrul aceluiași sex.
Creierele bărbaților și femeilor au fost comparate și din punct de vedere funcțional, cu metode cum ar fi IRM funcțional (IRMf). Această metodă permite evaluarea activității din creier pe baza unor schimbări hemodinamice (adică legate de fluxul sanguin) și, dacă este efectuată în repaus (fără ca participantul să fie implicat într-o sarcină cognitivă), aceasta arată căile de comunicare din creier. Rezultatele unor studii în care s-a folosit această abordare (de ex., Tomasi, & Vokow, 2012) au indicat că în creierul femeilor e o corelație mai mare între activitatea din diferite structuri nervoase, ceea ce sugerează o comunicare mai intensă între acestea, în repaus. Conectivitatea funcțională mai crescută din creierul femeilor ar putea favoriza funcții ca limbajul, care necesită integrarea de informație în circuite cerebrale mai extinse.
IRMf a fost folosit și pentru a compara activitatea cerebrală din timpul unor sarcini cognitive, între femei și bărbați. Una din direcții a pornit de la ipoteza că activitatea cerebrală în timpul sarcinilor verbale ar fi mai lateralizată, adică mai simetrică între emisferele cerebrale la femei. Câteva studii de IRMf au susținut această ipoteză, dar nu au fost replicate, iar o metaanaliză nu a găsit diferențe de sex în asimetria cerebrală funcțională legată de limbaj (Sommer, Aleman, Bouma, & Kahn, 2004). Multe alte studii au investigat diferențe de sex în activitatea cerebrală din timpul emoțiilor, încercând să găsească o explicație pentru frecvența mai mare a unor boli psihice de natură emoțională, cum ar fi tulburarea de stres posttraumatic și depresia majoră. Studiile psihologice nu au găsit o diferență de sex clară în experiența emoțională (Kret, & De Gelder, 2012). Cu alte cuvinte, după expunerea la stimuli emoționali, bărbații și femeile raportează, de obicei, emoții de intensitate comparabilă. O meta-analiză foarte influentă (Stevens, & Hamann, 2012) a sugerat că explicația pentru vulnerabilitatea mai mare a femeilor la tulburări legate de stres ar fi activitatea cerebrală mai mare în timpul emoțiilor negative. Pe baza rezultatelor din câteva zeci de studii de IRMf, această analiză a confirmat că, în timpul emoțiilor negative, activitatea din structuri cum ar fi amigdala și hipocampul stâng (și multe altele pe lângă acestea) ar fi mai mare la femei. În mod complementar, în timpul emoțiilor pozitive, activitatea din alte structuri nervoase, inclusiv regiuni frontale din emisfera dreaptă și insula (o regiune corticală ascunsă în șantul lateral), ar fi mai mare la bărbați.
Interpretarea acestor diferențe neurofiziologice este, deocamdată, dificilă în condițiile în care nu există un consens în privința procesării preferențiale a valenței emoționale (trăsătura care distinge emoțiile pozitive și negative) la nivel cognitiv și subiectiv. În plus, sunt indicii că activitatea cerebrală de la femei este influențată de variațiile hormonilor sexuali din timpul ciclului menstrual (Dietrich et al., 2001) și, din păcate, cea mai mare parte a studiilor de până acum nu au controlat această variabilă.
Perspectivă generală
Datele științifice susțin clar că abilitățile cognitive sunt similare la bărbați și femei. Sunt puține excepții, iar diferențele sunt relativ mici, favorizând femeile pe anumite domenii cognitive și bărbații pe altele. În plus, aceste diferențe se bazează pe compararea mediilor unor eșantioane foarte mari, ceea ce sugerează că, dacă am lua aleator doi indivizi din populație și am vrea să prezicem performanța lor cognitivă, nu ne-ar ajuta cu nimic să știm că sunt bărbați sau femei. Studiile de neuroștiințe au identificat unele diferențe la nivel cerebral, dar nu e clar, deocamdată, în ce măsură cele anatomice sunt influențate de diferențele de sex în mărimea creierului, iar cele funcționale de variabile cum ar fi ciclul menstrual. Oricum, ce e clar este că e greșit să vorbim de „creier feminin” și „creier masculin” din moment ce nu există trăsături care să fie prezente doar la un sex. Și că stereotipurile de sex nu au temei psihologic și neurofiziologic.
Bibliografie
Asperholm, M., Högman, N., Rafi, J., & Herlitz, A. (2019). What did you do yesterday? A meta-analysis of sex differences in episodic memory. Psychological Bulletin, 145(8), 785–821. https://doi.org/10.1037/bul0000197
Dietrich, T., Krings, T., Neulen, J., Willmes, K., Erberich, S., Thron, A., & Sturm, W. (2001). Effects of blood estrogen level on cortical activation patterns during cognitive activation as measured by functional MRI. Neuroimage, 13(3), 425-432. https://doi.org/10.1006/nimg.2001.0703
Else-Quest, N. M., Hyde, J. S., & Linn, M. C. (2010). Cross-national patterns of gender differences in mathematics: A meta-analysis. Psychological Bulletin, 136(1), 103–127. https://doi.org/10.1037/a0018053
Gur, R. C., Turetsky, B. I., Matsui, M., Yan, M., Bilker, W., Hughett, P., & Gur, R. E. (1999). Sex differences in brain gray and white matter in healthy young adults: Correlations with cognitive performance. The Journal of Neuroscience, 19(10), 4065–4072. https://doi.org/10.1523/JNEUROSCI.19-10-04065.1999
Hänggi, J., Fövenyi, L., Liem, F., Meyer, M., & Jäncke, L. (2014). The hypothesis of neuronal interconnectivity as a function of brain size—a general organization principle of the human connectome. Frontiers in Human Neuroscience, 8, 915. https://doi.org/10.3389/fnhum.2014.00915
Harris, J., Hirsh-Pasek, K., & Newcombe, N. S. (2013). Understanding spatial transformations: similarities and differences between mental rotation and mental folding. Cognitive Processing, 14(2), 105-115. https://doi.org/10.1007/s10339-013-0544-6
Hyde, J. S. (2005). The gender similarities hypothesis. American Psychologist, 60(6), 581-592. https://doi.org/10.1037/0003-066X.60.6.581
Iliescu, D., Ilie, A., Ispas, D., Dobrean, A., & Clinciu, A. I. (2016). Sex differences in intelligence: A multi-measure approach using nationally representative samples from Romania. Intelligence, 58, 54-61. https://doi.org/10.1016/j.intell.2016.06.007
Ingalhalikar, M., Smith, A., Parker, D., Satterthwaite, T. D., Elliott, M. A., Ruparel, K., … & Verma, R. (2014). Sex differences in the structural connectome of the human brain. Proceedings of the National Academy of Sciences, 111(2), 823-828. https://doi.org/10.1073/pnas.1316909110
Joel, D., & Tarrasch, R. (2014). On the mis-presentation and misinterpretation of gender-related data: the case of Ingalhalikar’s human connectome study. Proceedings of the National Academy of Sciences, 111(6), E637-E637. https://doi.org/10.1073/pnas.1323319111
Kret, M. E., & De Gelder, B. (2012). A review on sex differences in processing emotional signals. Neuropsychologia, 50(7), 1211-1221. https://doi.org/10.1016/j.neuropsychologia.2011.12.022
Nazareth, A., Huang, X., Voyer, D., & Newcombe, N. (2019). A meta-analysis of sex differences in human navigation skills. Psychonomic Bulletin & Review, 26(5), 1503-1528. https://doi.org/10.3758/s13423-019-01633-6
Reilly, D., Neumann, D. L., & Andrews, G. (2015). Sex differences in mathematics and science achievement: A meta-analysis of National Assessment of Educational Progress assessments. Journal of Educational Psychology, 107(3), 645–662. https://doi.org/10.1037/edu0000012
Reilly, D., Neumann, D. L., & Andrews, G. (2019). Gender differences in reading and writing achievement: Evidence from the National Assessment of Educational Progress (NAEP). American Psychologist, 74(4), 445–458. https://doi.org/10.1037/amp0000356
Sommer, I. E., Aleman, A., Bouma, A., & Kahn, R. S. (2004). Do women really have more bilateral language representation than men? A meta-analysis of functional imaging studies. Brain, 127(8), 1845-1852. https://doi.org/10.1093/brain/awh207
Stevens, J. S., & Hamann, S. (2012). Sex differences in brain activation to emotional stimuli: a meta-analysis of neuroimaging studies. Neuropsychologia, 50(7), 1578-1593. https://doi.org/10.1016/j.neuropsychologia.2012.03.011
Tomasi, D., & Volkow, N. D. (2012). Gender differences in brain functional connectivity density. Human Brain Mapping, 33(4), 849-860. https://doi.org/10.1002/hbm.21252
Voyer, D., Voyer, S., & Bryden, M. P. (1995). Magnitude of sex differences in spatial abilities: A meta-analysis and consideration of critical variables. Psychological Bulletin, 117(2), 250–270. https://doi.org/10.1037/0033-2909.117.2.250
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 276
Pentru abonare, click aici
