Exodul inteligentei romanesti episodul: absolventii romani de universitati straine

Deficitul de specialisti

Nu mai este o noutate deficitul de specia-listi din foarte multe industrii. Nu este doar o problema a pietei romanesti, insa in alte tari s-a inteles mai devreme ca solutia vine dinspre sistemul educational.

Ceea ce trebuie facut in primul rand este realizarea unui echilibru intre oferta educationala si cerintele pietei. Din pacate, nevoile curente si prospective ale fortei de munca pe piata romaneasca nu sunt analizate in mod serios. In lipsa unor estimari concrete, orice reforma a invatamantului superior romanesc actioneaza “in orb".

O solutie complementara – care ar trebui permanent avuta in vedere – este aceea de a impulsiona accesul romanilor la institutele straine de invatamant superior si de a valorifica aceasta pregatire prin reabsorbtia lor in tara.

Lucrurile stau insa tocmai pe dos in prezent. Romanii nu se prea inghesuie sa studieze in strainatate, cu toate ca diferentele calitative dintre sistemele de invatamant superior sunt foarte mari. In plus, o mare parte dintre cei care aleg varianta studiului in afara nu se mai intorc acasa. Explicatia este foarte simpla: salariile sunt inca mult mai mari in tarile occidentale, conditiile de viata mai bune, oportunitatile mai multe.

Intr-un studiu realizat in ianuarie 2007, Andreea Vass, consilier in Departamentul de Politici Economice si Sociale al Administratiei Prezidentiale, atrage atentia asupra lipsei de interes pe care institutiile publice abilitate de la noi o manifesta cu privire la fenomenul “migratiei creierelor romanesti": “Soarta studentilor romani plecati sa studieze intr-o universitate straina nu intereseaza pe nimeni: ce grade de calificare au, in ce domenii, cati se intorc sau in ce masura sunt ei integrati in societatea romaneasca".

Timiditatea studentilor romani de a invata in strainatate

Raportat la mia de locuitori, numarul studentilor romani care aleg sa studieze intr-o universitate straina este de trei ori mai mic decat cel al vecinilor bulgari, de exemplu. Daca in urma cu zece ani eram superiori bulgarilor la acest capitol, in prezent numarul tinerilor bulgari aflati intr-o universitate europeana este mai mare cu 4.500, cu toate ca avem o populatie de peste doua ori mai numeroasa. Dintre cei aproape 23.000 de studenti romani plecati in strainatate in anul 2004, circa 20% isi urmau cursurile in Franta, 18% in Germania, 14% in SUA, 13% in Ungaria, 7% in Canada si sub 5% in Italia, Marea Britanie, Spania, Belgia etc.

Unul dintre principalele motive ale slabei mobilitati din prezent este lipsa de transparenta cu privire la ofertele educationale existente. Potrivit consilierului Andreea Vass, dreptul romanilor la libertatea de miscare poate fi garantat doar prin oferirea informatiilor necesare: “Campaniile de informare sunt prea putine. PLOTEUS este un portal realizat cu sprijinul Comisiei Europene, dar chiar si aici informatiile sunt precare. ONBSS este alternativa oferita de catre MEC. Suntem deficitari insa la capitolul descrieri, explicatii si analize ale diferitelor sisteme de educatie europene. In pofida derularii deja de ani de zile a programelor europene de schimb, burse si sprijin institutional – Erasmus, Socrates, Tempus, GRUNDTVIG, Transversal, Jean Monet etc. -, inca nu exista brosuri clare cu privire la conditiile de calatorie in tarile Europei, la costurile pentru subzistenta, taxele de studii, cazare, cadrul legal si alte informatii utile aplicantilor".

Cati se mai intorc din cati pleaca?

Cati dintre absolventii romani cu diplome universitare si post-universitare obtinute in strainatate se intorc in tara? Este o intrebare fara raspuns ferm, putem doar sa-l intuim, altfel nici MEC si nici Institutul National de Statistica nu ne pot oferi informatii precise. “Ce sa mai vorbim despre distributia lor tematica sau pe nivele de pregatire", afirma Andreea Vass. “Dar ne plangem fara incetare de exodul creierelor. Ne plangem necontenit de lipsa acuta a profesionistilor in varii domenii. In realitate insa, ii ignoram cu obstinenta si suficienta tocmai pe cei care ar putea face diferenta".

Din pacate, nu exista o baza de date centralizata cu privire la numarul celor care pleaca sa studieze in afara si a celor care aleg sa se intoarca. Se pare ca nu intereseaza pe nimeni ce se alege de elitele noastre care prefera sa se perfectioneze in cele mai bune centre universitare ale lumii. “Te cuprinde amarul", spune Andreea Vass, “la gandul ca studentul roman bursier devine o particula din teoria haosului, fara un cadru de sprijin institutionalizat". Indiferenta este in primul rand a autoritatilor, dar nici societatea civila sau opinia publica nu par sa aiba vreo reactie la aceasta situatie.

Pansamente si antidoturi

Potrivit Andreei Vass, tema ar trebui sa faca obiectul unui punct separat in cadrul strategiei post-aderare a Romaniei. Migratia studentilor romani in strainatate va fi puternic facilitata de catre programele de mobilitate europene, insa reinsertia lor pe piata romanesca ramane strict apanajul eforturilor nationale.

Aici ar trebui sa se regaseasca un sistem concret de stimulente clare si cuantificabile. “Partea cea mai grea este cum sa-i convingem sa se intoarca", spune consilierul de la Administratia Prezidentiala. “O solutie este conditionarea acordarii de burse de o clauza de integrare pe piata romaneasca a fortei de munca (nu doar publica – cazul actual al burselor guvernamentale -, ci si privata). Alte solutii: acordarea de stimulente fiscale pentru cei care angajeaza tinerii romani intorsi in tara, sisteme de creditare pentru achizitionarea unei case etc. Sa nu uitam ca putem valorifica tendinta subiectiva de a te intoarce acasa si ca nu e nevoie de stimulente financiare la nivelul celor occidentale".

Potrivit consilierului prezidential, simpla punere a problemei este un pas inainte. El trebuie neaparat urmat de efortul de a realiza o baza integrata de date cu privire la studentii plecati afara, pe stagii de pregatire si calificare (cursuri universitare, master, doctorat, post-doctorat), dar si pe domenii de activitate. In lipsa unei inventarieri serioase, este greu de estimat cati dintre studentii romani se intorc cu adevarat in tara si, mai ales, cum sunt ei integrati pe piata romaneasca a muncii. Asta inseamna, insa, sa nu ai nici un control asupra celor mai bine pregatiti profesionisti romani. Tocmai elita care ar putea face diferenta, nu doar in zona cercetarii sau a invatamantului, ci si in activitatea corporatista, este neglijata cu desavarsire.

Una dintre consecinte: inovatie zero

Suntem departe de momentul in care sistemul nostru educational ar putea atrage studenti straini, interesati eventual si sa ramana pe piata romaneasca a muncii. Dintre cei aproximativ 9.500 de straini care studiaza la noi, cam jumatate sunt veniti din Republica Moldova, in jur de 1.500 din tarile UE-25, iar restul din tari precum Israel, Tunisia, Grecia, Ucraina, India sau Albania.

In schimb, unele dintre tarile vecine noua au performante remarcabile cand vine vorba de calitatea invatamantului superior. Cehia importa de doua ori mai multa inteligenta decat exporta anual, iar Ungaria cu 60% mai mult. Cehia are o pondere a studentilor straini de 4% din totalul celor incadrati in invatamantul superior, iar Ungaria de 3%, mult peste cifrele noastre. Bulgaria, apoi Polonia, constituie urmatoarele atractii in regiu-nea central si est-europeana.

Aceste tari au institutii de invatamant superior care se regasesc in topul Shanghai al celor mai performante 500 de universitati ale lumii, in timp ce Romania ramane complet exclusa din acest clasament. O problema este si faptul ca avem prea putin studenti si absolventi cu studii superioare: ne aflam la jumatatea mediei europene si cam la o treime din procentul echivalent american.

Toate aceste deficiente la nivelul elitelor profesionale se vad in capacitatea redusa a companiilor romanesti de a inova: potrivit unui studiu din 2005, 83% dintre firmele noastre nu dezvolta nici un fel de activitate de inovare, 8% sunt inovatori ocazionali, 4% adopta tehnologii pe care le prelucreaza si 3% sunt inovatori-strategici, iar numai 2% dintre firme implementeaza noi tehnologii. Performantele Romaniei in domeniul inovarii se situeaza in urma tuturor tarilor europene. Cam asa stam, adica foarte prost.