Pentru o femeie, promovarea la nivelul de manager îi aduce mai multe probleme decât satisfacții

La prima vedere, studiile confirmă ceea ce bănuim cu toții: de obicei, promovarea într-un rol de management înseamnă o creștere a satisfacției la locul de muncă.

În fapt, cercetătorii susțin că oamenii care ajung în astfel de poziții nu apreciază doar banii în plus, ci și faptul că noul statut la oferă mai multă autoritate, jobul lor e mult mai important și astfel munca lor poate avea un impact mai mare.

Numai ca femeile simt lucrurile într-un alt mod. Și asta ține de inegalitățile dintre sexe, respectiv de modul în care sunt tratate la job.

Destul de multe doamne susțin că promovarea într-un rol de management vine ”la pachet” cu dificultăți precum insubordonarea angajaților care le contestă rolul de lider, munca lor nu e apreciată, respectiv excluderea din cercurile influente.

Bărbați versus femei

Un studiu realizat de Harvard Business Review și-a propus să cerceteze mai în profunzime această situație, pentru a afla dacă e vorba doar de niște cazuri izolate sau dacă promovarea într-un rol de management are un impact diferit pentru bărbați și femei.

Daniela Lup, autorul studiului, a analizat informațiile regăsite într-un panel care conține părerile a mii de bărbați și femei din Marea Britanie care au ajuns manageri, fie în aceeași companie, fie prin plecarea la alta.

Au fost luați în calcul factori precum pachetul salarial, percepția asupra oportunităților la job, programul flexibil, situației industriei în care activează, numărul de ore petrecute la birou și cele petrecute acasă.

Analizarea acestor date arată că nu există o diferență între femei și bărbați în ceea ce privește satisfacția muncii în perioada de dinainte de promovare, însă aceasta apare în momentul promovării și se accentuează în timp.

De asemenea, studiul mai arată că gradul de satisfacție la locul de muncă crește atăt în cazul bărbaților promovați la un nivel de middle-management, cât și în cazul celor ajunși într-o poziție de top-management.

Pentru femei, rezultatul a fost diferit. Doamnele promovate la un nivel de middle-management nu au simțit nicio schimbare în ceea ce privește satisfacția la job, iar cele promovate într-o poziție de top-management simt o scădere în această privință.

Motivul? Femeile au în general o viață mai grea la job și se confruntă cu diverse preconcepții, iar aceste lucruri se amplifică atunci când ocupă roluri de lider.

Este o veste proastă, căci poate fi o cauză pentru care doamnele nu vor să își asume o carieră în management.

Dar cum poate fi echilibrată balanța între sexe când vine vorba de poziții de management?

Ei bine, organizațiile ar trebui să fie la curent cu problemele întâmpinate de fiecare în parte pentru a putea lua măsurile necesare.

Însă mai sunt câteva lucruri de făcut. În primul rând, femeile manager ar trebui să analizeze într-un mod realist problemele cu care se confruntă, pentru a se putea pregăti din punct de vedere emoțional. Oamenii au tendința de a subestima incidența lucrurilor neplăcute, tocmai de aceea e bine să cunoască cât mai bine potențialele probleme, ca să se poată pregăti mai bine pentru a le înfrunta.

În al doilea rând, un mentor dispus să vorbească și să împărtășească experiențele sale negative într-un mod onest poate ajuta femeile lider să urce pe scara ierarhică, fără a fi demotivate.

Pe hârtie, România stă bine la capitolul femei-manager

Când vine vorba de lefuri, țara nostră recompensează aproape în mod egal femeile și bărbații din poziții înalte.

Statisticile Eurostat arată că cel mai redus decalaj de salarizare între bărbații și femeile care ocupă funcții de conducere se înregistrează în România (5%). Ţara noastră e urmată de Slovenia (12,4%), Belgia (13,6%) și Bulgaria (15%).

La polul opus, o femeie director câștigă cu aproximativ o treime mai puțin decât omologul ei bărbat în Ungaria (33,7%), Italia (33,5%), Cehia (29,7%) și cu aproape un sfert mai puțin în Slovacia (28,3%), Polonia (27,7%), Austria (26,9%), Germania (26,8%), Portugalia (25,9%), Estonia (25,6%) și Marea Britanie (25,1%).

Pe de altă parte, cel mai ridicat procentaj de femei aflate în funcții de conducere se înregistra în Letonia, singurul stat membru al UE unde femeile director sunt majoritare (53%).

Urmează Bulgaria și Polonia (ambele cu 44%), Irlanda (43%), Estonia (42%), Lituania, Ungaria și România (toate cu 41%), Franța și Suedia (ambele cu 40%). În schimb, femeile reprezintă mai puțin de un sfert din directori în Germania, Italia și Cipru (toate cu 22%), Belgia și Austria (ambele cu 23%) și Luxemburg (24%).

Citește și: De la curaj, la atitudine – Provocările unei femei lider în România

Motivul pentru care la noi există acest echilibru e mai degrabă de ordin economic.

„În România, conform studiilor Mercer, numărul femeilor din poziţiile de top este unul mai bun comparativ cu cel înregistrat la nivelul Europei, iar numărul acestora continuă să crească. Un factor care a susţinut această tendinţă poate fi și faptul că puține femei au ales să rămână acasă să îngrijească copiii la finalul perioadei de maternitate, în comparație cu alte țări din Europa de Vest.

Condițiile economice și financiare nu sunt un suport în acest sens: nu există reduceri de taxe la nivel de familie, iar indemnizația de creștere a copilului și alocațiile nu sunt stimulatoare.

Angajatorii români au acceptat această «nouă categorie» de manageri şi din ce în ce mai mulţi au început să implementeze condiţii specifice de suport pentru femei, precum beneficiile medicale speciale sau condiţiile de muncă adaptate“, a explicat Daniela Bărbieru, manager al Mercer Marsh Benefits România.