ROMANUL LEGAT DE GLIE

Studiul Manpower releva faptul ca, la nivel global, 78% dintre persoanele intervievate s-ar muta in interiorul tarii sau in strainatate pentru un job mai bun. Din acelasi studiu aflam ca 41% sunt tentati sa se mute definitiv, ca barbatii sunt cei mai dispusi in ceea ce priveste relocarea pentru perioade mai lungi de timp (patru-sase ani), in timp ce femeile prefera misiunile de la unul la trei ani sau de doar sase luni. De asemenea, 82% s-ar reloca pentru un salariu mai mare, 74% pentru a avansa in cariera si 47% pentru a invata o limba straina.

Relocarea la oras

Manuela Gute, Head of Human Resources la Boom este de parere ca aceasta tendinta incepe sa se manifeste si in Romania, mai ales in randul tinerilor cu pozitii in domeniul tehnic si IT, atat de atractive din punct de vedere salarial si al dezvoltarii profesionale. Referitor la faptul ca 82% dintre intervievati s-ar reloca pentru un salariu mai mare, Manuela Gute sustine ca acest procent poate fi valabil si pentru Romania, facand referire la relocarea din provincie catre Bucuresti sau din orasele mai mici catre cele mai mari. "74% sunt dispusi sa se relocheze pentru a avansa in cariera… Si acesta este un procent probabil si pentru Romania, in conditiile in care angajatii incep sa constientizeze importanta construirii unei cariere solide, alcatuita din pasi mai mici care sa le confere o experienta valoroasa pentru viitor. Noua pozitie presupune, de cele mai multe ori, un salt ierarhic, cumulat cu un pachet salarial motivant. Dupa perioada de relocare, angajatii se intorc, in general, la sediul central al companiilor, pe o pozitie superioara. Astfel, in circa doi-trei ani, angajatul avanseaza cu doua trepte ierarhice in compania respectiva", declara specialistul de la Boom. Pentru Maria Ene-Munteanu, Human Resources Manager la Bravo Group, aceasta situatie reflecta o tendinta de crestere la nivel global a nevoilor de personal, angajatii relocandu-se pentru obtinerea unui pachet salarial mai atractiv. "Un risc care planeaza permanent este depersonalizarea individului in cadrul grupului de munca si vorbim aici despre un risc major si foarte dificil de gestionat. La primul impuls, angajatii decid sa plece pentru ca nu ii leaga nimic de actualul loc de munca", spune ea.

Romanul este traditionalist

Maria Ene-Munteanu sustine ca aceasta tendinta de relocare este in crestere si in Romania si ca, pe masura ce asteptarile privind nivelul de viata cresc, creste si importanta gesturilor facute de angajati pentru a atinge standardul de viata dorit, printre acestea numarandu-se desigur, si relocarea. "Oricum, cultura traditionalista romaneasca va impiedica accelerarea acestei tendinte in ritmul alert cu care se confrunta piata globala", conchide Human Resources Managerul de la Bravo Group. In continuarea ideii, Manuela Sfirschi, Director de Resurse Umane la OTP Bank Romania, face referire la cutuma "legatului de glie", atat de specifica zonei noastre, unde oamenii nu s-au miscat atat de mult. "Pentru angajatii romani, sa lucrezi la 300 de km departare reprezinta o relocare serioasa care implica decizii personale, legate nu doar de viata lor. Pentru un american de exemplu, cei 300 de km pe care-i face zilnic cu avionul intr-o jumatate de ora reprezinta un drum mai usor decat cel pe care-l are de facut un bucurestean din Drumul Taberei pana in Piata Victoriei…", declara specialistul de la OTP Bank. Chiar si asa, Manuela Sfirschi a observat ca relocarea este din ce in ce mai prezenta, mai ales la nivelul specialistilor – cel mai mult pe categoria de varsta de pana in 30 de ani – si pentru segmentul senior si top management. "Aici ne intalnim cu diverse situatii: sunt acei tineri cu potential, care isi cunosc limitele, au incredere in capacitatile lor si sunt dornici sa faca o diferenta. Sunt cei care pleaca foarte devreme in afara tarii cu burse sau sunt cei care au o oportunitate de cariera si se dezvolta foarte repede in organizatiile in care au de unde invata si care, de regula, sunt cei mai dispusi la relocare", declara ea. Pe de alta parte, Manuela Sfirschi ii aduce in discutie si pe cei care, iesiti de pe bancile facultatii intr-o realitate a pietei muncii care are o mica legatura cu ceea ce stiu, se supraevalueaza si, desi fara experienta, ajunsi in fata unei oportunitati de angajare, solicita un nivel salarial mult prea avansat in raport cu cunostintele.

Migratia dictata de diferentele culturale

Radu Panait, Vicepresedinte Resurse Umane la Ursus Breweries spune ca, in primul rand, trebuie identificate influenta diferentelor culturale asupra migratiei fortei de munca si, nu in ultimul rand, categoriile profesionale care sunt mai dispuse la relocare. "Migratia fortei de munca nu este determinata numai de conditiile economice din tarile respective, ci si de o serie de norme culturale. De exemplu, multi muncitori polonezi au emigrat mai ales in Marea Britanie. In schimb, nu aceeasi dimensiune a avut fenomenul in Cehia si Ungaria, in ciuda conditiilor economice asemanatoare. Similar, portughezii au plecat masiv la munca in tari mai dezvoltate din Uniune, dar nu acelasi lucru s-a intamplat cu grecii in momentul aderarii desi, inca o data, conditiile erau comparabile intre cele doua tari". Situatia se schimba radical cand vorbim despre romani. Radu Panait sustine ca nu suntem atat de mobili si dispusi la relocari pe cat am crede. Motivatiile sunt multiple: nivelul salarial in Romania s-a imbunatatit, iar dinamica pietei locale este extrem de atractiva pentru dezvoltarea unor abilitati profesionale superioare. Structura familiei din Romania – in care ambii parteneri au locuri de munca atractive si ambitii de cariera proprii – creeaza si ea multe potentiale tensiuni in cadrul cuplului.

De asemenea, Radu Panait analizeaza si categoria celor care au plecat peste hotare si precizeaza ca exodul majoritar s-a produs in zona de muncitori necalificati si calificati. De aceea, nu au fost afectate paturile specializate sau nivelurile manageriale, in mod semnificativ. "Mai mult de atat, cred ca trebuie sa facem o diferenta intre intentie si concretizare. La prima vedere, in cadrul procesului nostru intern de discutii de dezvoltare a carierei, majoritatea angajatilor din segmentul managerial declara ca este dispusa la relocare atat in interiorul tarii, cat si in strainatate. Numai ca atunci cand discutia devine mai concreta, situatia se schimba si brusc te trezesti confruntat cu multe constrangeri de ordin familial sau chiar pretentii salariale exagerate", concluzioneaza Radu Panait.

Migratie sezoniera vs libertate de miscare

Vorbind despre relocare, aducem in prim plan opozitia dintre: libertatea de miscare, constientizata de tot mai multi angajati si migrarea lipsita de strategie, care poate da nastere unor crize de personal in anumite zone. In acest sens, Raluca Vilason, HR Manager la Danone Romania, considera ca in functie de particularitatile contextului national, ambele fenomene pot coexista. "Motivatia migratiei poate fi diferita in functie de nivelul profesional al angajatilor. Daca in randul muncitorilor calificati si necalificati apare tentatia oportunitatilor sezoniere in domeniul agriculturii si al constructiilor, migratia specialistilor si a managerilor este mai mult determinata de libertatea de miscare si de beneficiile unei experiente internationale". Ea sustine ca in Romania nu putem vorbi inca despre o tendinta generala de relocare, multi angajati romani fiind reticenti in a se muta chiar si intr-un alt oras pentru o slujba mai buna, cu un salariu mai mare. Manuela Sfirschi spune ca asistam la o manifestare a deschiderii "frontierelor", nu neaparat fizice. Este vorba, mai degraba, de o deblocare de mentalitati. Potrivit specialistului de la OTP Bank, libertatea de miscare descoperita de tot mai multi angajati nu este neaparat si o miscare strategica. Ea poate determina in unele tari crize de personal in diverse domenii, cum sunt constructiile si IT-ul, in cazul tarii noastre.

Dupa cum spune si Manuela Sfirschi, ca metoda de atractie, angajatorii pot utiliza salariile si beneficiile. Insa acestea, asociate, pot ajunge pana la o limita, dincolo de care nu se mai poate plusa, economic vorbind. In concluzie, portile s-au deschis, oportunitati exista berechet pentru majoritatea categoriilor de angajati. Nu ne ramane decat sa observam ce fac angajatorii castigatori in lupta pentru fidelizare, motivare si pastrare a oamenilor in companii.