Homeschooling în România. Soluție reală sau extravaganță de moment?

Anual, aproximativ 200 de familii din România aleg să-și retragă copiii de la școală și să-i educe singuri, conform datelor Asociației Home Schooling România, organizație înființată în 2002. Ca distribuție geografică, cei mai deschiși români la ideea de homeschooling sunt cei din Transilvania și București, în timp ce la polul opus se situează familiile din Oltenia și Moldova, remarcă Gabriel Curcubet, președintele asociației.

Numărul este însă foarte mic, în comparație cu state europene în care homeschooling-ul este legal. „Educația de acasă nu este foarte populară în România și nici n-o să fie prea curând. În general, românii vor să scape de copii, ca să aibă timp să câștige cât mai mulți bani”, adaugă Gabriel Curcubet.

Homeschooling-ul în România, legal sau nu?

Dacă în țări precum Luxemburg, Norvegia, Finlanda, Slovenia, Portugalia sau Marea Britanie homeschooling-ul este permis de legile existente, în România acest sistem este legal numai în anumite condiții. Astfel, conform unei excepții din Legea Educației, doar copiii cu dizabilități sau nevoi speciale și nedeplasabili din motive medicale pot să fie școliți la domiciliu.

CITEȘTE ȘI: O provocare structurală a României, care ar trebui să pună presiune pe sistemul de educație (II)

De altfel, Daniel Funeriu, fost ministru al Educației între 2009 și 2012, subliniază că, din punct de vedere legal, discuția despre educația de acasă în România este închisă înainte de a începe. „Homeschooling-ul este, pur și simplu, neconstituțional, pentru că în Constituția României scrie clar că învățământul este obligatoriu și se organizează în instituții de învățământ. Dacă cineva vrea neapărat să-și educe copiii în acest sistem, trebuie să facă lobby ca să schimbe Constituția”, precizează fostul ministru.

El explică și diferența între România și SUA, țară în care în jur de 1,5 milioane de copii sunt educați în sistem home­schooling. „În modelul constituțional american, individul primează asupra a orice altceva, inclusiv a statului. Așa a fost clădită SUA. Însă România e stat social, iar societatea are un cuvânt de spus asupra vieții individului, la fel ca în țări ca Franța sau Germania. Asta înseamnă că, deși copilul e al tău, tu nu ai drepturi exclusive asupra lui. Acesta e conceptul de stat social.”

Funeriu mai spune că homeschooling-ul nu e o alternativă educațională, ci o inginerie socială. În plus, nu trebuie făcută confuzie între homeschooling-ul în care copilul stă acasă și vin profesorii să țină orele cu el și cel în care copilul e educat de părinți. „Acesta din urmă înseamnă deșcolarizare”, completează Funeriu.

Totuși, cum procedează românii care își educă acasă copiii și de ce?

În condițiile în care legea din România nu e tocmai permisivă cu educația de acasă, alternativa pe care o au părinții este să-și înscrie copilul la „școli-umbrelă”, numeroase în străinătate. Practic, copilul apare în acte la o școală particulară care oferă diplome recunoscute în anumite
state, echivalente cu cele din școlile „la zi”. Astfel, cei care au absolvit o asemenea „școală-umbrelă” pot să susțină, spre exemplu, examenul de bacalaureat, apoi să-și continue studiile. Costurile nu sunt exorbitante. „Taxele pentru un an la o școală-umbrelă încep de la aproximativ 300 de euro”, zice președintele Asociației Home Schooling România.

CITEȘTE ȘI: Oamenii sunt măsura schimbării din sala de clasă! (III)

Dar ce îi determină pe părinți să renunțe la învățământul convențional și să-și educe singuri, de acasă, copiii? Gabriel Curcubet spune că motivele românilor care își retrag copiii din sistemul de educație convențional sunt, în ordine: „Succesul învățământului personalizat, dorința de a-i învăța pe copii să gândească, libertatea în utilizarea timpului, posibilitatea de a călători frecvent și batjocura din școlile de stat.” El consideră că homeschooling-ul le permite copiilor să utilizeze mai bine timpul, să desfășoare tot felul de activități extracurriculare și să interacționeze cu persoane de vârste diferite, deci să socializeze mai ușor decât cei din școlile instituționalizate.

Pe de altă parte, cei care nu sunt de acord cu homeschooling-ul susțin că românii care apelează la această formă alternativă de educație o fac numai și numai din cauza religiei. „În vremea în care eram ministru, cei care insistau pe la toate ușile pentru introducerea homeschooling-ului în Legea Educației erau sectanți ciudați care aveau ca unic scop îndoctrinarea religioasă a copiilor prin acest mijloc”, scria Daniel Funeriu pe blogul personal, cu nici un an în urmă. Pe deasupra, fostul ministru al Educației mi-a spus că „în țările în care se face homeschooling, singurul motiv este distanța față de școală. Sunt familii care trăiesc la 200 de kilometri depărtare de orice, așa că n-au de ales.”

E bine sau nu pentru copil să fie scos din sistemul clasic de învățământ?

Chit că e la limita legii, există câteva sute de părinți români care aleg totuși varianta homeschooling-ului. Cu siguranță, în condițiile în care ar fi legală, mai mulți părinți nemulțumiți de calitatea sistemului de învățământ instituționalizat ar înclina spre această formă de educație. Ce câștigă și ce pierde un copil care e scos din școala clasică și învață acasă? Mirela Horumba, psiholog și psihoterapeut, spune că lista cu dezavantaje este mai lungă decât cea a avantajelor. „Un plus ar fi că timpul petrecut în drum spre și de la școală poate fi folosit în beneficiul copilului. Apoi, că se poate alege un conținut de predare în concordanță cu interesele copilului, iar acesta e protejat de eventuale agresiuni din exterior”, precizează psihologul.

Principalul dezavantaj este, conform aceluiași specialist, interacțiunea doar cu părintele. „Acesta nu are (de obicei) pregătire psihologică sau pedagogică, deci copilul nu învață să facă față oamenilor din societatea cu care va intra în contact. Este privat de experiența copiilor de vârsta lui, poate deveni victima abuzurilor propriului părinte (știm prea bine cât de prezentă e violența domestică în România) și este posibil ca trecerea la vârste mai mari să nu se facă într-o manieră potrivită”, explică psihologul.

Renata Macoveanu, psiholog, trainer JuKaVa și fondator The Recharge Box, consideră că cei educați în homeschooling „o iau înainte” când vine vorba despre performanță educațională. „Acești copii sunt observați cu atenție de cel care oferă informația – e vorba despre o interacțiune unu la unu. Sunt susținuți să-și urmărească și să-și dezvolte pasiunile sau curiozitățile și așa ajung să exploreze mai adânc anumite domenii.” În schimb, ca minus, Renata remarcă „lipsa ocaziilor de a-și exersa abilitățile de adaptare la grup”, care sunt de folos pentru viitorul adult și contribuie la o viață socială și profesională sănătoasă.

Cum arată o zi de homeschooling pentru un copil român din Marea Britanie?

Anca Maria Bliț, o româncă stabilită în Marea Britanie, își educă de doi ani copilul acasă. Nu are nevoie de o „școală-umbrelă”, pentru că homeschooling-ul e legal în Marea Britanie. Folosește platforme online, unde se fac evaluări permanente, iar copilul nu poate trece la o altă lecție dacă nu și-a însușit tot ce a învățat. „Am decis să ne retragem fata de la școala de stat – unde a învățat doi ani de zile –, pentru că nu mai era fericită, își pierduse din creativitate și începuse să se îndoiască de ea. În felul acesta, copilul poate învăța ce-și dorește, în ritmul în care dorește și cu multă atenție oferită de mine. Dacă decidem să se întoarcă la școală, poate s-o facă oricând, pentru că sistemul de aici permite reintegrarea pe locurile disponibile în școli”, povestește românca.

Anca Maria, care a studiat psihologia, spune că a observat schimbări în cei doi ani de homeschooling. „Fata e mai fericită, mai încrezătoare și și-a regăsit plăcerea de a se exprima artistic. Învață mai bine, avansează mai repede cu lecțiile – mai ales la matematică, deși nu-i plăcea în școala de stat – și nu mai trebuie să stea după ceilalți copii. Au fost și materii pe care le-am rărit, ca istoria, de care ea nu e interesată. Facem în special engleză și matematică, dar și o formă de științe care implică un amalgam din mai multe materii clasice”, spune Anca Maria.

Pentru fata ei, o zi de homeschooling presupune participarea la câte un „club”, unde socializează cu alți copii. „Comunitatea de home education e destul de mare aici, așa că avem multe cluburi specializate. Copilul meu, spre exemplu, merge la arte, karate sau trambuline. Apoi, de două–trei ori pe săptămână facem matematică după o platformă online, aceeași de pe care studiem gramatică, fizică sau chimie”, explică românca. Ea susține că fata ei are o viață activă, nu are probleme de integrare și socializează cu cine vrea, dacă vrea. „E alegerea ei, e mai natural așa. Într-adevăr, uneori nu găsește legături cu copiii. Însă are curaj să socializeze și cu oameni mai mari decât ea. Nu are frică de adulți, așa cum ajung să aibă copiii educați în școală, din cauza autorității impuse de profesori.”

CITEȘTE ȘI: Mi-am scăpat fata din capcana sistemului de educație!

Anca Maria spune că cel mai mare dezavantaj al ei este că nu are îndeajuns de mult timp să-și școlească fata. Înțelege reticența față de homeschooling, pentru că e ceva nou și diferit. În plus, recunoaște că în educația de acasă există riscul ca cei mici să aibă anumite lipsuri, dar acesta e combătut prin faptul că „îi învățăm să învețe, așa că pot învăța oricând au nevoie”, susține ea. „Copilul care face homeschooling nu se consideră mai puțin inteligent dacă nu știe. Nu e ușor de manevrat, nu-l pui într-un loc și tace. O să-și spună mereu părerea”, încheie Anca Maria.

Cum se dezvoltă emoțional un copil educat acasă?

Renata Macoveanu a lucrat cu copii educați acasă și a observat că aceștia sunt securizați emoțional și au o stimă de sine mai mare, datorită conexiunii mai puternice cu părinții lor. În plus, au o poftă mai mare de socializare. „Pentru că petrec timpul de învățare în doi, acasă, le lipsește grupul. Într-una dintre taberele de vara aceasta, am avut un copil educat în sistem homeschooling și am observat cât își dorea să fie împreună cu copiii. Ba, mai mult, deși voia să fie liderul lor, atunci când pe ceilalți îi deranja această dorință a lui, alegea să renunțe rapid la ea. Așa se făcea mai ușor acceptat în grup”, rememorează psihologul.

În schimb, o altă caracteristică remarcată de Renata este problema integrării emoțiilor. „Acești copii au mai multe șanse să primească atenție și își permit alinturi. Când ajung într-un grup de copii, transferă aceste așteptări, așa că au nevoie de un adult ca să diferențieze mediul de acasă de unul mai puțin familiar. Odată ce descoperă această diferență, oarecum subtilă, obosesc și ajung să se simtă copleșiți. Au nevoie, deci, de susținere și reasigurare, de un adult care să le arate că pot fi în siguranță și cu altcineva, nu numai cu părinții lor.”

La rândul ei, Mirela Horumba spune că un copil educat în homeschooling nu dezvoltă o rețea socială de relații la fel ca unul instituționalizat, care interacționează zilnic cu mai multe persoane. „Alt aspect, neluat în seamă de multă lume, este că, începând cu perioada pubertății, copiii au nevoie de covârstnici cu care să intre în contact și să se implice în activități specifice vârstei. Până la urmă, un copil educat într-un sistem în care trăiește zilnic lângă alți copii, cu alte feluri de a gândi și de a se comporta, devine mai bine echipat cu abilități de viață”, concluzionează psihologul.

Articol preluat din numărul 240/septembrie 2017 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.