Mentorul – un ghid prin labirintul carierei

Cecilia are 13 ani de experiență profesională, a lucrat în multinaționale și companii locale, în România și Irlanda. Este manager cu experiență, specializat în finanțe, managementul performanței și cel de proiecte, trainer, consultant și membru al Business Angels România. Pentru că se pregătea să lanseze un proiect de antreprenoriat și simțea nevoia să-și perfecţioneze cunoștințele de marketing, din toamna trecută a intrat în programul de mentorat de șase luni al PWN România, o organizație nonprofit care le susține pe femei să-și atingă obiectivele profesionale. „Relația cu mentorul este un parteneriat de învățare și dezvoltare personală și profesională. Mentorul are competențele complementare de care am nevoie. Scopul e să transfere din cunoștințele ei către mine”, spune Cecilia Băsu.

În ediția actuală a programului de mentorat PWN România sunt implicate peste 100 de persoane, dintre care 42 de mentori și 62 de persoane mentorate. La prima ediție erau doar 14 mentori și 23 de mentees. Cele mai multe dintre participantele la programul actual sunt tinere de aproximativ 30 de ani, aflate în poziție de middle management în corporații, cu experiență de 5–7 sau 10 ani.

Programul a ajuns la a treia ediție, iar numărul celor care își doresc să se dezvolte profesional și personal cu ajutorul unui mentor a crescut de la un an la altul. Magda Niculescu, vicepreședintele PWN România, responsabil de programul de mentorat spune că multe dintre obiectivele cu care tinerele intră în program sunt legate de pasul următor de carieră sau de provocările legate de leadership: „Vor să afle ce ar trebui să facă, de la un om care a văzut și știe ce presupune genul acesta de poziție. Sunt antreprenoare care își propun ceva concret sau doamne din corporate care vor ghidare pe proiecte specifice.” O altă temă e legată de încrederea în sine: „Cum să mă poziționez, cum să fiu mai îndrăzneață?”

Luiza Muller, care e Accounting & Tax Director la Orange, mentorează o tânără de 27 de ani cu specializare tehnică, din Timișoara. Pentru că distanța e mare și agendele lor sunt încărcate, cele două doamne au decis să se vadă lunar, așa cum recomandă organizatorul programului, dar nu pentru o oră–două, ci pentru o zi întreagă. În plus, dacă la prima întâlnire tânăra era project manager, până la a doua, primise deja un alt rol în compania în care lucrează – cel de manager – și avea alte întrebări. „A vrut să știe cum poți să te impui ca femeie foarte tânără. Există percepția asta greșită că, dacă ești tânăr, nu știi lucruri, pentru că n-ai experiență. Am discutat despre structura echipei pe care ar urma să o aibă. Despre cât de diferiți sunt oamenii din echipă, și ca vârstă, și ca experiență, și ca mod în care se comportă. Oameni care lucrează foarte mult de acasă, ceea ce îngreunează jobul unui manager. Am discutat concret despre ce ar trebui să facă. Am sfătuit-o ca o bună perioadă de timp, la început, să nu facă decât să asculte. Să-i întrebe ce le-ar plăcea să facă, ce nu le-a plăcut la fostul manager, la modul în care erau organizați, dacă au idei. Idei pe care nu trebuie neapărat să le implementeze așa cum le aude, dar măcar să le asculte. Și apoi să își facă un plan de lucru și să-l comunice. Pentru că oamenii vor să fie ascultați, la orice vârstă și la orice nivel. I-am spus că sunt momente în care decizia e a ei, trebuie doar comunicată, și oamenii trebuie să o execute. Și altele când decizia poate fi supusă votului. Dar, oricum, cel mai bine e întâi să asculți.”

Oana Năstase, antreprenor și consultant în comunicare și CSR, e mentor de la înființarea programului și a avut câte doi mentees la edițiile anterioare, pentru ca anul acesta să aibă trei. Spune că autenticitatea și conștientizarea sunt cele două valori pe care își bazează relațiile. „După multe cursuri, mult leadership, multe joburi și multe experiențe, am atins un grad destul de mare de autenticitate, și asta e un lucru esențial ca să poți să te conectezi la altă ființă umană. Îi spun care au fost soluțiile la provocările pe care le-am întâlnit, în funcție de zonele de interes: cum am depășit o problemă când am vrut să fiu promovată, când era să-mi pierd jobul sau am vrut o mărire de salariu, când s-a restructurat compania sau mi s-a schimbat șeful. În toate situațiile din viața de companie îi spun ce am făcut și cum s-a rezolvat”, explică Oana Năstase. Un mentor bun te poate face să îți schimbi ideile și să prinzi curaj, crede și una dintre tinerele mentorate, Roxana. „Te ajută să îți schimbi anumite convingeri pe care le-ai putea avea, pentru că îți oferă o altă perspectivă. Acesta mi se pare cel mai important lucru, pentru că de multe ori convingerile limitative stau în calea evoluției noastre”.

Cecilia Băsu a ajuns în programul de mentorat întâmplător. O întâmplare „fericită”, spune acum. A aflat despre el de la Magda Niculescu, căreia îi povestise despre proiectul ei de antreprenoriat. Cecilia este acum consultant și trainer în management și finanțe. A ajuns la antreprenoriat după ce a muncit din facultate la McDonalds și la aeroport, apoi și-a început propriu-zis cariera în consultanța internațională, a revenit în țară și a lucrat într-o multinațională, tot în consultanță. A trecut apoi într-o firmă românească unde a implementat un plan de restructurare, alături de antreprenor. În prezent e implicată în dezvoltarea primei rețele de Business Angels din România și se pregătește să lanseze un proiect educațional de finanțe personale. „Scopul e să ajut cât mai mulți oameni să aibă în primul rând siguranța financiară și, ulterior, să aspire la libertate financiară.” În ceea ce privește cifrele, e expert, iar partea de marketing și networking o dezvoltă în prezent cu ajutorul mentorului din programul PWN România, care este și coach. „Ne întâlnim cel puțin o dată pe lună să stăm de vorbă, măcar două ore, pe temele stabilite. Ne-am propus de la început niște obiective de marketing, de dezvoltare a unor competențe de networking. Avem și un plan de acțiune. Dana are competențele complementare de care am nevoie și ea propune temele de discuție. Scopul e să transfere din cunoștințele ei către mine.”

Trendul descendent al reprezentării româncelor în board

Studiile realizate la nivel global arată că, pe măsură ce urci pe scara ierarhică, numărul femeilor scade. Există femei-șef de stat sau șef de guvern, femei care conduc unele dintre cele mai mari companii din lume și femei premiate cu Nobel, dar mai e drum lung până la egalitatea de gen. Un recent raport al companiei de consultanță în resurse umane Mercer – When Women Thrive – arată că, la nivel mondial, femeile reprezintă până la 40% din forța de muncă a unei companii. Procentul scade la 33% în cazul managerilor, 26% în cazul senior managerilor și 20% la executivi. Și asta, deși se consideră că femeile au, în măsură mai mare ca bărbații, abilitățile și competențele necesare în prezent: flexibilitate și adaptabilitate, stil de management inclusiv, inteligență emoțională. Iar disparitatea se va menține și în următorii zece ani, dacă metodele folosite în prezent pentru susținerea egalității de gen nu vor fi schimbate, avertizează realizatorii raportului.

În Europa, situația este mai dezechilibrată decât în SUA (37% din forța de muncă e reprezentată de femei), iar în România e mai rău decât în alte țări europene. Mai mult, în ciuda percepției pe care am putea-o avea, există un trend descendent privind prezența femeilor pe piața muncii și în cele mai înalte funcții de conducere. „Deşi avem semnificativ mai multe fete care termină universitatea, la 100 de joburi deţinute de un bărbat, procentul a scăzut de la 80% la 75% în cazul femeilor în ultimii zece ani. În anii ’90, procentele erau aproximativ egale”, declara Oana Petrescu, partener Deloitte România, la conferința PWN România 2015 Gender Diversity in the Boardrooms – Key Driver to Company Performance. Tot atunci erau date publicității concluziile unui studiu care arăta că ţara noastră a înregistrat cea mai dramatică scădere din UE a reprezentării femeilor în consiliile de administrație și de supraveghere ale companiilor listate pe BVB: la 14%, de la 19% în 2011, o tendință opusă celei europene unde procentul mediu a urcat la 20%. E drept, în unele țări europene paritatea de gen în companiile listate este stabilită prin lege.

„Femeile îşi întemeiază mai repede o familie, a cărei responsabilitate o preiau, de cele mai multe ori, integral. La aceasta se adaugă lipsa sistemelor de suport instituţionale (de îngrijire a copiilor, program de lucru flexibil sau part-time etc.), discriminarea datorată prejudecăţilor privind capabilităţile şi disponibilitatea femeilor sau faptul că femeile tind să aibă mai puţină încredere în ele însele şi se evaluează mult mai exigent decât bărbaţii”, declară Sorana Baciu, președintele PWN România.

O EXPERIENȚĂ MOTIVANTĂ

Până să se schimbe instituțiile și mentalitatea celorlalți, femeile pot încerca să se schimbe ele însele, prin exemplul și susținerea altor femei. Pe acest principiu funcționează programele de mentorat din organizațiile naționale ale PWN, organizate din 2013 și în România. Roxana Chiriloi, Marketing Communication Coordinator la Samsung Electronics Romania, s-a înscris în program toamna trecută după ce a auzit despre el de la o colegă, care fusese la rândul ei mentee. „I-a plăcut atât de mult, încât m-a făcut și pe mine curioasă și am decis să mă înscriu. Cred că un mod foarte bun de a te inspira, de a te energiza este de la alți oameni pe care îi admiri și care au trecut și ei printr-o experiență similară. Sincer, este uimitor să vezi niște femei care au ajuns la un nivel profesional ridicat, care au un program extrem de aglomerat, dar care își iau din timp și energie pentru a da ceva înapoi, atât prin programul de mentorat, cât și participând constant la evenimente. Discuțiile cu mentorul meu, Mioara Olteanu, m-au ajutat să-mi limpezesc partea de strategie de business, de analiză a pieței, m-au ajutat să înțeleg cum abordezi un business. În același timp, mentorul îmi dă încredere, mă ajută să îmi schimb perspectiva asupra unor lucruri. După o astfel de întâlnire, pleci mai motivat, pentru că vezi că se poate, așa că poți și tu…dacă vrei”, spune Roxana. Cam la fel gândește și Cristina Rusu, avocat în Baroul București din anul 2011 și deținătoare a unui master pe dreptul european al concurenței la Facultatea de Drept din cadrul Universității din Amsterdam. „Din punctul meu de vedere, interacțiunea mentee–mentor nu poate duce decât la acumulare de cunoștințe și de experiențe utile atât în profesie, cât și în plan personal. Așteptările de la mentorul meu pot fi sumarizate într-un singur cuvânt: cooperare”.

LECȚIA DESPRE ECHILIBRUL MUNCĂ–VIAȚĂ

Discuțiile cu mentorul nu se limitează la chestiuni profesionale, ci pot atinge și probleme care țin de obținerea acelui dorit echilibru între carieră și viața de familie, mărturisește Carmen Anastasescu, HR Business Partner la o companie de telecomunicații. „Cred că provocările în carieră ale unei femei nu mai sunt legate de accesul la diverse poziții manageriale care erau cumva în trecut «rezervate» bărbaților. În ceea ce mă privește, îmi doresc un echilibru între viața personală și carieră și-asta uneori poate fi destul de dificil. În poziția de HR BP pe care o ocup de câteva luni, sunt într-un proces de învățare care necesită efort și alocarea de timp și energie în plus pentru asta. Și-atunci, pentru mine poate deveni o provocare să mă deconcentrez de la activitățile de job și să fiu atentă, să zicem, la exercițiile de matematică ale fiicei mele. Un lucru de «aur» pe care l-am învățat de la mentorul meu a fost legat de a-mi seta prioritățile, de a-mi stabili niște obiective pe termen scurt, mediu și lung, de a le urmări, de a găsi singură chei de verificare că am atins succesul în ceea ce mi-am promis. Și poate cel mai important lucru pe care mi l-a dăruit mentorul meu este sfatul de a fi bun și cald, iar asta m-a ajutat chiar și în cele mai dificile momente.”

Tot programul se bazează pe voluntariat, mentori și mentees au ales de bunăvoie să intre în această relație, nu pentru că vreun superior le-a cerut-o, ceea ce asigură onestitatea și succesul interacțiunii, cred cele implicate. „Odată ce îți extinzi responsabilitatea asupra altor ființe, treci de propria ta persoană și de interesul și nevoile tale, propriile preocupări și probleme devin mai nesemnificative, mai ușor de rezolvat și mai clare. Pe de altă parte, și eu vreau să mă dezvolt, să învăț din experiențele mentee-lor”, spune Oana Năstase. Și Luiza Muller invocă motive similare: „Mi-aș fi dorit ca acum 30 și ceva de ani când am început eu să muncesc să fie cineva acolo care să mă îndrume sau să mă sfătuiască fără niciun interes ascuns, să fie doar o împărtășire de experiență. Mi-ar plăcea ca fiica mea, la o adică, să aibă parte de un tratament asemănător”.

Condiția este ca între cele două persoane să se stabilească o relație de încredere și simpatie. Și Luiza, și Cecilia au folosit termenul de „chimie”. Dacă totul funcționează cum trebuie, cele două doamne pot ajunge să se împrietenească și să mențină relația și după încheierea celor șase luni de mentorat și chiar să colaboreze pe plan profesional. Sunt șanse mari ca experiențele pozitive trăite de femeile care află acum de la un mentor cum să obțină o viață profesională mai productivă și o viață personală împlinită să ducă mai departe binele primit: să devină la rândul lor mentor sau măcar să își susțină cu o vorbă bună și un sfat colegele mai tinere. „Ne trebuie modele, inspirație și aspirație ca să ne dezvoltăm încontinuu. Pentru un mentor e o investiție de timp și, până la urmă, o contribuție la dezvoltarea țării. Categoric mă gândesc să devin mentor”, declară Cecilia Băsu.

1. LUIZA MULLER – mentor

Cred că împărțirea între bărbați și femei e un pic demodată: poți să fii un foarte bun profesionist și dacă ești femeie, și dacă ești bărbat. Singurul impediment în avansarea în carieră pentru o femeie este perioada în care naște și trebuie să stea acasă și să-și dedice timpul și energia copilului. Dar bine ar fi să stea atâta timp cât are nevoie. Nu ar trebui niciodată să punem cariera înaintea familiei.

Cariera o sa vină dacă tragi „cu dinții”, apoi te agiți și demonstrezi. Pe când anii pe care îi pierzi cu copilul tău nu-i mai poți recupera. Un copil te blochează pentru o perioadă și trebuie să îți regândești prioritățile. Dar faptul că nașterea e împinsă spre o vârstă mai târzie mi se pare un lucru negativ.

Ce mi se pare dureros e faptul că în goana aceasta nebună după egalitatea cu bărbații am pierdut foarte multă feminitate, delicatețe. Tindem să împrumutăm gesturi sau acțiuni de la bărbați. Și în stilul de a conduce, și în modul în care ne adresăm oamenilor – mai impersonal –, și în stilul în care ne îmbrăcăm: foarte office și sobru.

2. OANA NĂSTASE – mentor

Numitor comun al problemelor doamnelor este o lipsă de încredere în sine destul de mare. Unele dintre noi par a avea încrederea aceasta, dar în interior există întotdeauna un semn de întrebare: sunt destul de bună? mă ridic la înălțimea așteptărilor? poate am greșit eu cu ceva? De obicei avem propriile bariere mentale și comportamentale. Tindem să reluăm un comportament greșit de câte ori o circumstanță ni se pare că se așază într-un tipar deja trăit.

Eu vorbesc cu multă lume și foarte puțini sunt conștienți de misiunea lor în viață: ce ți-ai propus? care e rolul tău pe pământ? ce vrei tu de la viața ta? Dacă îți răspunzi la întrebările acestea și consideri că scopul tău este să conduci o companie, sunt sigură ca vei reuși, dacă vei depune toate eforturile în acea direcție. Dar e nevoie de mult efort și dăruire.

Poate nu atât de multe femei își doresc să ajungă CEO pe cât credem noi. Din experiența mea, inclusiv ca mentor, vine o vreme în care îmi doresc, ca femeie, să am timp și pentru familie, vreau să am și viață privată. Iar dacă vrei să fii CEO, acea poziție trebuie să fie pe primul loc.
Sunt mai multe femei în board în țările occidentale decât la noi, pentru că acolo sunt legi care impun acest lucru, de exemplu politica de Gender diversification. Dar, ca orice lucru impus, nu are doar efecte pozitive, pentru că ajung în funcții de conducere și persoane care nu sunt neapărat cele mai potrivite. Dacă te uiți la middle management – în România – stăm destul de bine.

3. CECILIA BĂSU – mentee

În Irlanda, unde am lucrat timp de patru ani, am simțit, ca femeie, o limitare de dezvoltare profesională, simțeam că mai sus de un anumit nivel era greu să ajung. Nu ți se spunea nimic direct, ci ți se sugera. Firma avea câteva mii de angajați, 20 de senior directori și doar o singură femeie. În mediul profesional o femeie accede mult mai greu ca un bărbat la o poziție înaltă. Nu e imposibil, dar e greu.

În Romania, în multinaționale „lupta de clasă” era foarte ascuțită și permanent trebuia să ai „scutul” ridicat. Dar loviturile cele mai frecvente le-am primit de la femei aflate în poziții superioare. Chiar și când am lucrat, în timpul facultății, la aeroport tot o femeie mi-a pus „bețe în roate”. Experiența mea din firme românești și multinaționale este că femeile nu prea se ajută una pe alta când lucrează împreună, când sunt din aceeași firmă. Dar ajută persoane din alte firme.

Cred că teama de competiție este încă mare în România. Oamenii se tem să nu le ia celălalt locul sau să nu-și deschidă o firmă care să le devină competitor.

Acest articol a apărut în numărul 225 al Revistei CARIERE.