Sa traiesti!

Nu durerea cauzata de pierderea matusii a fost cea mai grea incercare, ci lupta cu autoritatile. Totul a inceput de la autopsie: ghinionul a facut ca nefericita intâmplare sa se petreaca intr-o zi de sâmbata, când, bineinteles ca medicul de familie nu a vrut sa vina sa constate decesul. „Eu in weekend nu dau consultatii”, a refuzat el sec. Noroc ca societatea la care a apelat amicul meu pentru inhumare a venit cu serviciul cu valoare adaugata: „Va oferim noi serviciile medicilor nostri, nici o problema!”

In fine, sperând ca cele trei ceasuri rele ale sâmbetei au trecut, omul s-a dus sa caute o coroana de flori. La ghereta din coltul strazii, florareasa l-a masurat din cap pâna-n picioare pe amicul meu si, cu un zâmbet de compasiune care nu a reusit sa mascheze bucuria unui chilipir, i-a spus, aratând mândra spre o coroana de flori de carton si plastic: „Doua milioane, sefu’!” „Cum, asta de plastic e 2 milioane? Si una din flori naturale cât ajunge?” „Aaa, pai depinde de flori, poate fi si da 4 milioane”, s-a rastit florareasa, jignita de lipsa de apreciere a sarmanului meu amic. Omul a mai cautat si in alte parti si peste tot a remarcat aceeasi expresie de lacomie pe fata vânzatorilor, spunând parca: „Te-am prins!”

Dupa experienta cu florile, a urmat vizita la biserica si negocierea cu preotul. Intâlnirea s-a desfasurat la casa parohiala, o mega-vila, incadrata de alte doua ale preotilor „discipoli”, in fata carora luceau in soare patru „Jeepane” ultimul model, pentru a oferi confortul necesar vizitelor la enoriasi. Când a intrat in camera unde se afla sfintia sa, prietenul meu si-a amintit de umilinta la care, in stagiul militar obligatoriu, sergentii ii supuneau pe noii recruti. Stând la masa, preotul i-a aruncat o privire scurta, fara sa-l invite sa se aseze, si apoi a inceput sa recite, parca citând din Psalmi: „Groparii 3 milioane, aghezmuitul 2 milioane, praznicul vreo 15 milioane, pentru oamenii cu stergarele mai pune si matale vreo 800 de mii pentru fiecare, iar daca nu puteti veni la biserica pentru pomenire, dati vreo doua milioane la femeile de acolo si se ocupa ele…” Si lista a continuat.

Ascultând patania prietenului meu, ma intrebam cum s-au transformat in timp principiile inscrise pe tablitele lui Moise, care reprezinta fundatia morala in iudaism, crestinism si in islam. Si ma gândeam cum ramâne cu a treia porunca: „Sa nu utilizezi abuziv numele lui Dumnezeu”?

Depasind reactia doctorului preocupat de propriul confort, mizeria sufleteasca a floraresei care se bucura de necazul altuia si se plânge de propria conditie, de departe cea mai consternanta atitudine a fost cea a slujitorului Bisericii Domnului. Cu foarte putine exceptii, aceasta institutie, careia românii ii acorda in continuare o mare credibilitate, functioneaza ca un business foarte profitabil. In plus fata de o afacere normala, Biserica S.A. nu plateste taxe pe profitul realizat din productia si comercializarea produselor specifice activitatii de cult, conform propunerilor de modificari ale Codului Fiscal. Daca n-ar fi imoral, as da-o ca model de urmat in afaceri. Biserica a incetat sa mai fie un loc de refugiu si o sursa de speranta, devenind un instrument de manipulare politica si o sursa de profit pentru viata prea putin asceta a salariatilor ei.

Catalin Caia
Regional Product Manager, Xerox Wide Format Central Eastern Europe, Israel and Turkey