Bursa de impresii a FITS 2004

• Hamlet-ul intolerabil al Ancai Bradu, piesa a companiei de teatru Spleen d’Or, jucata in franceza, maghiara si romana in spatiul neconventional al catacombelor Muzeului de Istorie, avandu-i printre protagonisti pe Olivier Comte si Ioana Craciunescu. Un Hamlet de stana (sic!) – in care personajele shakespeariene sunt invesmantate mioritic, un Hamlet guvernat de legea firescului, de razbunarea instinctuala a sangelui si de memoria nealterata a pamantului.
• Persii lui Eschil, inca o mostra a voluptatii lui Mihai Maniutiu pentru registrul dramatic. Regizorul declara, printre altele, la conferinta de presa ca va sta oricand in genunchi in fata dramei. Daca orice mare arta este lamentatie, dupa cum spunea candva Thomas Mann, si tragedia marelui dramaturg grec poate fi considerata o tanguire pe marginea mortii unui imperiu, a unei civilizatii si a imparatului sau, Xerxes, coborator din Darius.
• Teatrul descompus al lui Matei Visniec, prezent pe scena in varianta theatre de papier, tehnica teatrala ce isi are originile in secolul al XIX-lea si care a fost perpetuata cu succes in Franta de Alain Lecucq.
• Noul locatar al lui Ionesco, intr-o cheie insolit romantica pentru dramaturgia ionesciana, in regia lui Tompa Gabor si in compania actorilor de la intrepida trupa britanica de teatru Norhern Stage Ensemble.
• Satyricon-ul lui Petronius, regizat de McRanin si jucat atat in Piata Mare, cat si pe o scena amplasata pe unul din lacurile de la Ocna Sibiului, intr-un cadru magnific, cu nu mai putin de 140 de actori. Un spectacol despre frivolitatile unor eroi care supravietuiesc din expediente sau, altfel spus, despre imaginea unei Rome galante. Satyricon sau o impletire a dansului, circului si a muzicii de fanfara, toate acestea pentru o clipa de comuniune artist-spectatori.
• Requiem-ul lui Hanoch Levin, in montarea Teatrului Cameri din Tel Aviv, o poveste cutremuratoare, deprimanta si amuzanta, asa cum este viata insasi, ce are ca punct de plecare trei povestiri ale lui Cehov. Spectacolul a marcat totodata revenirea in Romania, dupa mai bine de 30 de ani a actritei de origine romana, Gitta Munte.
• Eu, Rodin de Patrick Rogiers, cu Constantin Chiriac in rolul lui Auguste. O piesa despre putere si dragoste, despre creatie si distrugere, intr-o ingemanare a textului cu dansul. Momentele coregrafice realizate de Marc Bogaerts sunt transpuse pe scena gratie balerinei flamande Ester Cloet. Solo-ul coregrafic este reprezentat si in Spania, la Muzeul Guggenheim din Bilbao, in cadrul Festivalului de Dans Contemporan. Un alt spectacol marca Maniutiu.
• Visul unui nebun, o productie a companiei teatrale Green Theatre din Camerun, o radiografie a realitatilor continentului negru, vazute prin fanta unui vis si a unei pubele.
  4.48 PSYCHOSIS de Sarah Kane, coproductie romano-franceza, in regia lui Christian Benedetti este scrisoarea autoarei despre suicid, gest la care va fi recurs la putin timp dupa scrierea acestei piese.
• Corpuri de expozitie, un interesant recital coregrafic al austriecei Saskia H”olbling, o explorare a posibilitatilor de expresie a corpului uman; o trecere de la ipostaza inerta, expozitiva a corpului la o identitate insufletita sau chiar la o expresie a elanului vital al lui Henri Bergson.

Teatrul underground a fost si el prezent pe parcursul FITS, in spatiul de la Venetia sau de la Stage Club, prin Teatrul LUNI de la Green Hours, Theatre Le Cafe din Belgia sau Noggin Theatre Company din Irlanda.

Pitorescul festivalului din acest an a fost intregit de prezentele exotice din Abhazia, Armenia, Coasta de Fildes, Kazahstan, Mali sau Pakistan. Dintre lansarile de carte au retinut atentia Asteptand-o pe Godette de Alexandru Uiuiu, cartea Doinei Papp despre Dan Micu, Attention aux vieilles dames rongees par la solitude de Matei Visniec, Regele scamator, un interviu cu Stefan Iordache realizat de Ludmila Patlanjoglu.