Cuba sau cum s-a oprit timpul în 1960 (partea I)

Farmecul Cubei vine în special din ceea ce reprezintă această țară în zilele noastre, respectiv este printre ultimile bastioane ale comunismului și ”posedă” o conducere unică care știe ea întotdeauna ce e mai bine pentru popor. Acesta a fost un alt motiv pentru care am vrut să revăd ceea ce am trăit câțiva ani înainte de 1989 în Romania. A fost o lecție bună și pentru copil. Chiar foarte educativă zic eu.

Chiar dacă în ultimii ani relațiile cu exteriorul s-au mai relaxat în sensul că acum cubanezii pot ieși din țară dar trebuie pentru viză să dovedească ca au o anumită sumă de bani (vă sună cunoscut, nu?), a început timid să existe un sector privat (pensiuni turistice și restaurante) și pot să dețină valută, viața de zi cu zi este prinsă într-o mașină a timpului care o ține pe loc în anii ”60, atunci când de fapt s-a oprit totul.
În Cuba exista un sistem monetar dualist – pessos convertibili pentru turiști si pessos pentru localnici cu rata de schimb 1:20. Acest lucru face viața un coșmar atât turiștilor cât și localnicilor: sunt magazine care vând doar pe pessos convertibili, magazine care functionează doar cu pessos iar prețurile variază enorm în funcție de cu ce monedă cumperi sau locație. De exemplu, o cafea într-un magazin unde se vinde pe pessos convertibili (PC) costă 2 PC, deci 40 de pessos ”normali”, iar aceeași cafea într-un magazin frecventat mai mult de cubanezi costă 5 pessos ”normali”.

De la început ne-am propus să vedem și să simțim Cuba așa cum trebuie: fără grupuri de turiști, fără ghizi din Romania ci cu localnici, în mașini cubaneze care încă circulă din anii ”60, dormind la localnici si luând masa cu ei. Și am reușit cu succes în cele 17 zile petrecute acolo.

Biletele de avion le-am luat, cum altfel decât de pe internet, iar pentru tur, după o selecție a orașelor pe care am decis că trebuie să le vedem, am contactat (via tot internet) un ghid local (Darien) care avea un prieten (Arnoldo) cu o mașina Buick de prin 1954 și care, culmea, încă mai mergea … și la drum. 1300 km. Băieții ne-au așteptat pe aeroportul din Varadero, noi am rămas un pic șocați când am văzut mașina și modul cum a fost transformată (avea montat aer condiționat într-un mod foarte vizibil, CD player, scaunele erau de autocar, motorul de la alta mașina Ford), am pus valizele pe mașină deasupra, băieții le-au acoperit cu o prelată pentru ploaie, le-au legat și la drum.

Drumul de la Varadero până la Santa Clara a fost bunișor, drum de câmpie, mărginit de arbori de mango și bananieri. Trebuie să vă spun ca pe șoselele din Cuba traficul nu prea există, iar acolo unde mai apar mașini sentimentul este extraordinar: doar mașini din anii ”50 – ”60. Parcă ești actor într-un film de epocă, iar peisajul ce te înconjoară este decorul filmului.

Prima oprire a fost în Santa Clara orașul de suflet al lui Che Guevara care a dus aici bătălia finală și de succes împotriva lui Batista. Orașul-centru universitar si industrial important, este plin de obiective ce ne amintesc de Che Guevara. De fapt, trebuie să spun că majoritatea lozincilor ”de mai bine”, a portretelor, a îndemnurilor la muncă si la construirea socialismului, aparțin lui Che Guevara și nu lui Castro. Cazarea am avut-o într-o pensiune din oras, ocazie cu care am luat primul contact cu viața de zi cu zi a cubanezilor. Aș mai adăuga că în Cuba este mai bine să dormi la pensiuni private decât la cele câteva hoteluri de stat de 2-3 stele mucegăite. Cel puțin ai un loc curat,civilizat, o masă delicioasă și cunoști oamenii.

Santa Clara a fost primul loc în care am revăzut: magazinele alimentare cu vânzare pe cartelă, pionierii, străzile care păreau că au stat în loc în ultimii 60 de ani și oameni foarte relaxați.

Aici am reușit să vedem: trenul deraiat de Che Guevara – acțiune ce a avut un rol hotărâtor în victorie; Parque Vidal cu numeroase efigii istorice și Plaza de la Revolucion cu statuia lui Che.
Următorul oraș a în care am stat a fost Cienfuegos. Orasul este o bijuterie: împregnat cu influențe franceze numele lui în traducere liberă înseamnă ”100 de focuri”. În ultimii ani s-a reușit o restaurare masivă a centrului orașului, devenind un minunat loc de plimbare pe promenadele largi, pietruite și mărginite de case coloniale.

Orașul este străbătut de la nord la sud de bulevardul Paseo del Prado, la sfârșit de săptămână strada fiind plină de oameni în căutare de distracție. În Cuba distracție înseamnă să ieși cu familia sau prietenii la cofetărie (da, ați citit bine, acele cofetării cum erau la noi pe vremuri, cu rafturi goale, citronadă și înghețată. Atât. Un alt obiectiv care nu trebuie ratat în oraș este centrul colonial, cunoscut sub numele de Pueblo Nuevo cu vestitul parc Parque Marti.

Alte locuri care merită văzute sunt: Palacio de Valle (foto jos), o clădire superbă, cu decorațiuni interioare si exterioare de mare finețe, acum devenită restaurant; Stadionul de baseball; Malecon – în Cuba, Malecon înseamna promendă, zonă de relaxare și plimbare.

Am plecat din Cienfuegos a-3-a zi dimineața către Trinidad. Încercuit între munți și marea caraibelor, Trinidad este comoara colonială a Cubei, și veți vedea de ce. Trinidad împreună cu Valle de los Ingenios au fost declarate situri aparținând Patrimoniului Mondial începând cu anul 1988.

Orașul este un „total wow” oriunde întorci capul: clădiri coloniale de toate culorile dar cu un singură constantă – acoperișurile roșii; Plaza Mayor, piața centrală a orașului, este dominată de o catedrală și cinci case coloniale desăvârșite, vopsite în toate culorile; Museo Romantico plin cu mobilă de epocă evocând bogăția secolului al 18-lea; Palacio Brunet, considerată a fi cea mai frumoasă clădire din Trinidad.

Istoria și comorile turistice pot fi văzute și în afara orașului. Astfel, doar la 25-30 km, poți vedea: peninsula Ancon, o zonă de plajă idilică cu câteva hoteluri socialiste (am evitat cuvântul comuniste) în zonă; Valle de san Luis, o vale superbă împădurită cu palmieri regali și a cărei piesă de rezistență este Turnul cu 7 niveluri din hacienda Iznaga și Topes de Collantes, o stațiune turistică situată în creierii munților și unde dacă faci o drumeție de 2-3 ore vezi peisaje uimitoare (cascade, poteci la umbra palmierilor).

Pe noi personal, zona ne-a impresionat foarte mult meritând tot efortul drumului până în acea parte îndepărtată a țării. Cuba deține un patrimoniul cultural foarte bogat și încă la tot pasul mai pot fi văzute urme vizibile ale vieții prospere pe care o aveau cubanezii până la căderea cortinei de fier. Încet, încet deoarece relațiile cu lumea exterioară s-au mai relaxat în ultimii ani, au început să se deruleze programe de restaurare a monumentelor și clădirilor istorice. Acest lucru este din ce în ce mai vizibil și cred că peste 5 ani lucrările de restaurare ne vor prezenta o Cuba așa cum a fost odată.

Mihai Luca are o experiență de peste 16 ani în consultanța de afaceri și management financiar în companii de top ca BIG 4, General Electric și fonduri de investiții și a călătorit intens în ultimii 15 ani în peste 70 de țări. Experiențele câștigate în aceste călătorii sunt parte din proiectul www.travelsmartinfo.ro. Site-ul se dorește un liant între furnizorii de turism și cei care doresc ceva diferit. Oamenii încep să înteleagă din ce în ce mai mulți că dacă ”travel smart” orice este posibil iar destinații considerate ”de neatins” pot deveni realitate.