Filmul de weekend – Contagion: Pericol nevăzut
În fiecare clipă ne ameninţă un cutremur major, o cometă, o explozie solară, un meteorit imens, un satelit care o ia razna. Sau, dacă este să ne luăm după filmul “Contagion: Pericol nevăzut”, un virus mortal născut din încrucişarea unui liliac, care a consumat la micul dejun o banană, iar jumătate din ea a ajuns în stomacul unui porc ce trecea prin zonă. Nu vorbi cu nimeni! Nu atinge pe nimeni! Stai departe de oameni! Oare la asta se va ajunge în viitorul mult prea apropiat? Oare vom privi neputincioşi cum semenii noştri mor la o respiraţie distanţă? Mesajul filmului lui Steven Sonderbergh, sincer vorbind, nu este deloc unul îmbucurător.
O nouă epidemie se extinde cu o viteză fulminantă şi ameninţă să decimeze populaţia în doar câteva zile. Misiunea autorităţilor de a ţine situaţia sub control e una aproape imposibilă, în condiţiile în care panica iscată între oameni devine la fel de puternică ca însuşi virusul, iar paranoia pune stăpânire pe întreaga populaţie. Medicii încearcă în disperare de cauză să găsească un antidot, fiecare secundă scursă aducându-i cu un pas mai aproape de sfârşitul tragic. Indiferent cât încearcă aceia care ţin frâiele puterii să ascundă anumite lucruri, printre rânduri poţi citi cât de dură este lupta companiilor farmaceutice de a cuceri o piaţă şi aşa sastisită de medicamente. După atâtea filme despre atâtea posibile boli sau virusuri, nenumărate întrebări încep să se agite în mintea oricui. Cum ar începe? Cum s-ar transmite? Şi cum am face faţă?
Inspiraţia pentru filmul “Contagion: Pericol nevăzut” a venit în timpul unei simple conversaţii. În timp ce lucrau pentru Informatorul, Soderbergh şi scenaristul Scott Z. Burns au călătorit destul de mult. Burns îşi aminteşte: „Ne-am petrecut mult timp prin avioane şi am discutat despre cât de des se îmbolnăvesc oamenii, atunci când călătoresc. Ideea explorează vulnerabilitatea oamenilor în locurile publice. Sunt de părere că noi toţi, atunci când ne îmbolnăvim suntem tentaţi să ne gândim cu cine am vorbit, lângă cine am stat sau pe cine am atins, în ultimele zile. E normal“. A respira acelaşi aer cu un pasager care are o boală contagioasă sau simpla atingere a obiectelor uzuale infectate cu bacterii, cum ar fi dacă aceste interacţiuni obişnuite, nevinovate ar transmite ceva letal? Şi dacă s-ar răspândi rapid, în lumea întreagă. Oamenii ar fi morţi înainte să-şi dea seama ce i-a lovit. În decursul orelor dintre contact şi apariţia simptomelor, e imposibil să-ţi dai seama cine a fost infectat… sau cine s-ar putea îmbolnăvi după aceea.
Incredibilă este însă atracţia celor care au acceptat să facă parte din distribuţie chiar dacă rolurile lor au fost de mică întindere. Printre ei se numără Matt Damon, Gwyneth Paltrow, Jude Law sau Kate Winslet, dar şi Laurence Fishburne, Marion Cotillard, Sanna Lathan, Armin Rohde, Damian Leopold, Jennifer Ehle, Chin Han, Anna Jacoby-Heron, în rolul său de debut. Filmele lui Steven Sonderbergh nu iartă nimic. Sunt puternice şi rapide. Un astfel de subiect, care urmăreşte paşii evoluţiei infecţiei însăşi şi felul în care lucrurile scapă rapid de sub control, te face să-ţi doreşti ca acţiunea să se deruleze mai repede. Regizorul ştie exact cum să lase deschise mai multe fire ale poveştii şi să revină asupra fiecăruia la momentul potrivit.
Filmul lui rezonează cu fiecare dintre noi şi este un thriller interesant. Nu poţi intra în lumea aceasta fără să te schimbe total şi să te facă să devii mai precaut. Şocant, dramatic şi un pic deranjant, spun cei care au realizat filmul. Deloc surprinzător, spunem noi, românii, care am depăşit gripa aviară şi nu numai. Tot ceea ce se întâmplă în film se poate întâmpla, sau deja se întâmplă, ceea ce reprezintă partea cu adevărat înfricoşătoare. Întrebarea principală îţi rămâne pe buze când ieşi de la vizionarea filmului Pericol nevăzut este simplă: Ce ai face să-ţi protejezi familia şi să supravieţuieşti?