Tradiții de Crăciun în România
La data de 20 decembrie, oamenii sărbătoresc "Ziua lui Ignat". În acea zi, nu au voie să faci nici o treaba, ci trebuie să se pregătească carnea de porc. Conform tradiţiei, cei care sunt săraci şi nu-şi permit un porc (care de obicei este sacrificat şi pregătit la domiciliul gospodarului) trebuie să sacrifice un alt animal.
O credinţă veche este că în noaptea dinaintea zilei lui Ignat, porcul îşi visează tăierea. Cei care sunt slabi de inimă şi li se face rău la taierea porcului nu le este permis să participe la această ceremonie, cu excepţia cazului în care porcul moare încet şi carnea nu este bună mult timp. Bunicii obişnuiesc să facă semnul Sfintei Cruci pe frunţile nepoţilor, pentru ca aceştia să fie sănătoşi.
Bărbaţii şi femeile sunt însărcinaţi cu tăierea şi pregătirea slăninei, cârnaţilor şi altor specialităţi tradiţionale. Şi astfel, încep pregătirile pentru sfânta sărbătoare de Crăciun. Gospodinele pregătesc carnea pentru sarmalele delicioase, pentru fripturi, precum şi unsoarea pentru coacerea prăjiturilor.
În trecut, copiii primeau de Crăciun covrigi, nuci şi mere. Astăzi, acestea au fost înlocuite cu bani, bomboane şi prăjituri. Ambii părinţi şi copiii merg la colindat în Ajunul Crăciunului. Casele sunt frumos decorate, curate şi gata de a primi colindători. Colindatul este un ritual reprezentat de texte ceremoniale (colinde), dansuri şi gesturi specifice. Colindele transmit mesaje şi urări de sănătate, prosperitate, recolte bogate şi îndeplinirea tuturor dorinţelor. Colindatul este cea mai răspândită tradiţie românească.
În Transilvania, sunt prevăzute tabele de aşteptare pentru colindători. Colindatul începe ziua în zori şi se încheie la asfinţit. După ce cântă două sau trei colinde în curte, tinerii sunt invitaţi înăuntru, pentru a fi primiţi corespunzător şi serviţi cu mâncăruri şi băuturi tradiţionale. Ajunul Crăciunului este o mare oportunitate pentru români de a-şi vizita prietenii, vecinii şi rudele.
În unele zone ale României, există un obicei numit "îngrijirea icoanei", care simbolizează naşterea lui Iisus Hristos. În partea de nord a Moldovei, Ajunul Crăciunului se sărbătoreşte cu mâncare de post. Şi nimeni nu are voie să descopere masa, până când preotul intră pe uşă.
Preotul binecuvantează sărbătoarea, el este primul care gustă bucăţele, şi numai după aceea pot începe şi ceilalţi să mănânce. Sacrificarea porcului în ziua de Ignat este un obicei pur românesc, care a fost, de fapt, "creştinat" la sfârşitul vârstei mijlocii. Ca întotdeauna, există o legendă în spatele acestui obicei. Legenda spune că un om numit Ignat, încercând să sacrifice porcul, şi-a lovit accidental tatăl în cap cu un topor.
În tradiţiile româneşti de Crăciun, în cadrul familiei româneşti tipice, există multă dragoste şi respect, se recită poezii şi se povestesc basme. Oricine vrea să cunoască spiritul românesc trebuie să intre într-o casă de români, mai ales în timpul iernii. Se va vedea salutul românului, cum face el semnul crucii înainte de a mânca sau înainte de tăierea pâinii. Femeia româncă face semnul crucii de trei ori.
Există multe tradiţii frumoase şi obiceiuri specifice celor două sărbători de iarnă mari: Crăciunul, care semnifică naşterea Domnului Hristos, şi Ajunul Anului Nou. Obiceiurile şi tradiţiile sunt comune pentru toate locurile din lume … însă inimile oamenilor sunt cele mai importante în timpul unei sărbători. Sărbătoare sau nu … fără Isus Hristos Însuşi, Crăciunul nu este altceva decât o altă tradiţie.