De la Herta Muller la Bogdan Olteanu
In ziua in care Parlamentul valida noua conducere a Bancii Nationale a Romaniei, Herta M"uller, scriitoare nascuta in ’53 la tara, in Banat, castiga Premiul Nobel pentru Literatura. Herta M"uller a emigrat in Germania, in 1987, si de atunci locuieste in aceasta tara, are carti traduse in peste 20 de limbi. Nobelul pentru literatura – premiul-simbol, dar si circa 1,4 milioane de dolari – il primeste pentru opera scrisa in limba germana, pentru "densitatea poeziei si sinceritatea prozei cu care a descris plastic universul dezmostenitilor". Pe Herta M"uller Romania nu a vrut-o. Romania dinainte de ’89 a respins-o, a interzis-o si a facut-o sa fuga. Nu i-a permis sa-si exprime talentul in scris, in limba romana, trimitand-o in schimb la "sapa", la reeducare muncitoreasca. Dar nici Romania de dupa ’89 nu a vrut-o pe Herta M"uller. Cu exceptia eruditilor, societatea romaneasca nu a facut nici un gest reparatoriu incercand s-o faca pe Herta M"uller sa revina. Macar si in manualele scolare, daca nu in constiinta vie a intregii natiuni. "Numai cand ma gandesc la contactul zilnic cu realitatea romaneasca, imi dau seama ca as innebuni a doua oara daca ar trebui sa traiesc in Romania de azi. Este atata indiferenta in tara asta! Sunt aceiasi oameni ca inainte sau care au aceeasi mentalitate. Practic, nu s-a schimbat nimic. Romania nu este o tara libera", declara scriitoarea anul trecut. Statul roman nu a chemat-o "acasa", acordandu-i si in Romania recunostinta talentului ei pentru care astazi primeste, la propunerea Germaniei, Nobelul pentru literatura. In schimb, Romania da fuga la televizor sa-si atribuie rapid merite care nu i se cuvin si succesul dat de recunoasterea mondiala a talentului individual, de parca realizarea personala a Hertei M"uller ar fi o mare realizare nationala la care am contribuit cu totii. Romania care i-a dat un sut in fund Hertei vrea sa-si treaca la CV Nobelul pentru Literatura, fara sa o merite deloc. Dar acest lucru nu ma mai surprinde deloc. Este aceeasi Romanie care nu pretuieste talentul si experienta profesionala a unui om care a primit "aurul" mondial in urbanism: arhitectul Dan Hanganu a facut Canada sa renasca, remodeland orase precum Quebec si Montreal. Este aceeasi Romanie pentru care probitatea profesionala a individului paleste in fata carnetului de partid. Profesionalismul, talentul si daruirea nu exista decat daca sunt validate de birourile executive ale partidelor. De aceea, astazi avem ca vicepresedinte de Banca Nationala un politician 100% (Bogdan Olteanu). Noul Consiliu de Administratie are in majoritate covarsitoare profesionisti in componenta sa. Guvernatorul Mugur Isarescu va avea alaturi experti precum Florin Georgescu, Cristian Popa, Nicolae Danila, Virgil Stoenescu, Marin Dinu sau Napoleon Pop. Dar pe fata lui Isarescu mahnirea a fost evidenta. Ceruse clasei politice sa valideze o conducere de experti, pentru ca tara trebuie scoasa din criza. Clasa politica a votat: interesul personal e mai presus decat interesul tarii. Bogdan trebuia sa fie vicepresedinte. A ajuns. Inca o data, in Romania, castiga cei care fac politica in fata celor care fac treaba. Primii dau fuga sa-si atribuie public munca celor din urma: "Vrem Nobelul Hertei, e al nostru!".