Trei ONG-uri, trei metode care schimbă fața lumii noastre

Amedeea Enache este din 2011 directorul executiv al Fundației Estuar, unde a ajuns în 2003. „Imediat ce am terminat facultatea, am văzut într-un ziar un anunț – se căuta asistent la Fundația Estuar. Am trimis CV-ul pe fax și, uite așa, am fost la primul și singurul interviu pentru un job. Am terminat facultatea de Finanțe-Bănci și nici acum nu știu dacă mi-a plăcut sau nu, dacă m-a reprezentat sau nu. Chiar nu e relevant. Am ajuns acolo din întâmplare și am rămas din pasiune și din convingerea că munca într-un ONG e pentru mine”, povestește ea.

Fundația Estuar și-a început activitatea acum 22 de ani, ceea ce înseamnă o grămadă de proiecte implementate și oameni ajutați. Înființată de câțiva medici psihiatri entuziaști, cu suport financiar și sfaturi de la o fundație din Scoția, a pornit de la provocările și prejudecățile societății în raport cu sănătatea mentală, stigmatizarea persoanelor cu astfel de probleme, lipsa de personal calificat în asistența socială. „Atunci, spre deosebire de acum, nu finanțările erau problema, ci faptul că eram primii care încercam intervenții sociale alternative pentru persoanele cu probleme de sănătate mentală. S-a experimentat mult”, povestește Amedeea.

Au început cu patru locuințe protejate în București, pe care le folosesc și astăzi, menite să faciliteze integrarea în comunitate a acestor persoane. Zeci de mii de oameni au fost sprijiniți de atunci, în peste 100 de proiecte diferite, în București, Cluj, Giurgiu și Ploiești. Se merge pe finanțări nerambursabile, se scriu multe proiecte, se implementează. „Donațiile sunt relativ mici și bugetul Estuarului are sub 5% venituri din donații. Dar vă pot spune că bugetul anual se apropie de 2 milioane de euro. Sunt ani buni și ani mai puțin buni. Și da, intrarea în UE și accesul la finanțări nerambursabile oferă o altă perspectivă oricărui ONG. Dar dincolo de bani sunt oamenii. Lucrăm pentru oameni și cu oameni.”

Astăzi, Estuarul înseamnă o echipă de peste 80 de oameni și tot atâția voluntari, gravitând în jurul proiectelor și conceptului de sănătate mentală: servicii sociale, educație, advocacy, campanii șamd. Dar nu se limitează la atât. Tocmai au terminat proiectul „Alege demnitatea!”, prin care au sprijinit femeile, victime ale violenței domestice, să își ia viața în mâini. „Le-am consiliat psihologic, iar colegii mei au obținut – unde era cazul – ordine de protecție împotriva partenerilor agresori. Peste 600 de persoane ne-au călcat pragul.” Apoi, proiectul „Fii independentă!”, prin care sunt ajutate femei în situații vulnerabile și persoane cu dizabilități să își construiască afaceri. „Le-am dat și subvenție pentru start-up. Programul a fost complex, inclusiv cursuri de calificare, consiliere vocațională, chiar și psihologică, dacă aveau nevoie.” Există și servicii educaționale în licee, pentru copiii care sunt în risc de a-și întrerupe studiile: „Educați azi, valoroși mâine”.

Apoi, consiliere psihologică, socială, psihiatrică și un serviciu de tip Callcenter, în cadrul unui proiect denumit „Servicii sociale cu și pentru sănătate mentală”, și de anul acesta au pus bazele singurei Rețele Naționale de Sănătate Mentală, MindReset, care reunește 18 organizații din domeniu. „Pe lângă acestea, sunt proiectele de sprijin pentru cei din locuințele protejate și consiliere la domiciliu în București. Tocmai am deschis un Centru Educațional pentru copii și un Centru Respiro.”

Dar ceea ce ne doare acum, la doar câteva săptămâni după tragedie, este #Colectiv. „La fix o zi după accident, se constituia grupul ÎmpreunăRezistăm. Voiau un partener, cu expertiză în social, care să aibă capacitatea logistică de a strânge donații, de a lua legătura cu supraviețuitorii și familiile pentru a-i sprijini. Am experimentat emoții, temeri, sentimente extrem de intense, multă, multă muncă, dar am simțit că facem ceva pe care orice fundație cu principii și coloană vertebrală trebuie să îl facă, și anume să spună Da atunci când un grup de oameni în nevoie îi cer ajutorul. Sunt peste 250.000 de euro strânși, peste 135 de oameni ajutați real. Greul acum începe: necesarul financiar este de ordinul a zeci de milioane de euro și aici statul român are obligația de a asigura intervențiile medicale necesare. Noi dorim să dezvoltăm un program de terapie pe termen mediu și lung. Avem experiență, avem specialist, cu asta ne ocupăm. Pentru că aici intervenția psihologică este mai mult decât necesară, la momentul potrivit pentru fiecare. Bineînțeles, în plus față de suportul financiar ce vine din donații de la peste 1.200 de donatori individuali, firme sau din organizarea unor concerte caritabile”, spune Amedeea.

Dezvoltare sustenabilă prin educație

Mihaela Sandu este om de comunicare și relații publice, are propriul „boutique” de PR, și, de zece ani, face voluntariat prin propria organizație neguvernamentală, Hands Across Romania. De doi ani, este și mama unui băiețel care, ca pe orice părinte, o motivează să dea din ea tot ce este mai bun – după cum spune –, dar nevoia sa de a dărui celorlalți era cu mult mai veche. Hands Across Romania a apărut în 2005, când, după o experiență de voluntariat de șase luni în cadrul unui proiect de prevenire a traficului de persoane, a simțit că poate face ceva pentru comunitatea în care trăiește. Nu era însă și prima ocazie în care dăruia celor din jur. „De la 14 ani am început să fac voluntariat într-un ONG din Constanța, orașul meu natal, unde erau foarte mulți copii infectați cu HIV”, spune Mihaela.

Astăzi, Hands Across Romania are ca scop declarat implementarea de proiecte menite să aducă o valoare adăugată serviciilor sociale, culturale și educaționale, contribuind astfel semnificativ la dezvoltarea sustenabilă a comunităților în care activează. Iar aici implică și componenta de responsabilitate socială a companiilor. „Nu știu dacă am putea să ne clasificăm acțiunile, pentru că ele sunt toate importante pentru noi”, spune Mihaela, dar ne dă două dintre cele mai ample exemple. Primul dintre ele se referă la o luptă de patru ani pentru un demers legislativ în beneficiul sănătății copiilor: proiectul de lege privind activitatea de marketing a substituenților de lapte matern, cu sprijinul UNICEF. Mai puțin pompos, este vorba despre promovarea alăptării și furnizarea de informații relevante pentru tinerele mame și familiile nou-născuților, dar și pentru cadrele medicale, care prea des și prea ușor încurajează renunțarea la alăptare. Demersul Hands Across Romania este dovada că un ONG poate interveni și poate schimba ceva în bine nu doar de jos în sus, ci și de sus în jos, de la cadrul legislativ în care se fac lucrurile la noi.

Migrând către alt domeniu vital și păstrând legătura strânsă cu copiii, un alt proiect preluat de HAR anul acesta se referă la educarea copiilor și tinerei generaţii în privința utilizării raţionale a surselor de energie, alături de conştientizarea importanţei protecţiei mediului înconjurător. Aproape 3.000 de copii de clasa a IV-a din 40 de școli din toată țara au învățat anul acesta, prin proiectul „Întâlnire cu energia”, susținut de Engie, despre aceste lucruri, iar, după ce s-au documentat împreună cu voluntari inimoși și cu învățătorii, au construit și machete complicate, cu beculețe, case și turbine eoliene, pentru a participa la un concurs special – „Câștigă cu ‎Metano‬”.

„Când am să fiu mare” este un proiect menit să-i introducă pe tinerii din licee în tainele pieței muncii, care să îi motiveze să își aleagă calea pe care și-o doresc, având posibilitatea să se inspire din poveștile de succes ale celor care au reușit. Sunt organizate sesiuni despre dezvoltarea de abilități și conștientizarea acestora, sesiuni despre piața muncii susținute de un specialist în resurse umane și întâlniri cu oameni de afaceri sau cu profesioniști care ocupă poziții-cheie în companii de renume sau instituții publice, dar și simulări de interviu.

„În acest moment suntem trei membri activi în HAR: eu, sora mea, Laura Sandu, și Cristina Toma. Lucrăm cu mai mulți colaboratori, așa că echipa ajunge la 15 persoane. Mulți dintre colegii mei lucrează în corporații și simt nevoia să facă lucruri concrete alături de un ONG mai mic, cu mai puțin renume, dar cu aceeași energie ca a ONG-urilor corporate”, spune Mihaela. Iar scopul pe care se concentrează echipa în continuare merge în special către proiecte de educație – pentru mediu sau, mai ales, educația pentru sănătate.

Un start bun în viață și pentru orfani

Cristina Balaban a creat Asociația Benefacto după ce ea și soțul ei, Cristi, l-au adoptat în 2010 pe primul lor copil, Robert, de la Centrul de Plasament Cehu Silvaniei, județul Sălaj. Totul a pornit de la o problemă cât se poate de umană: la centru nu erau niciodată suficienți pamperși. Ce se putea cumpăra se consuma, iar în rest se foloseau scutece de pânză, cât se poate de neplăcute pentru pielea celor mici, pe care rămâneau mereu urme. „Am făcut câteva campanii în nume propriu, prin prieteni, am scris e-mailuri pentru câte un bax de pamperși… Dar, între timp, am constatat că problema nu se micșorează, ci crește: s-a accentuat criza economică, apoi numărul copiilor din Centru creștea și el, de la 25 la 45 de copii cu vârste între 0 și 2 ani”, își amintește Cristina. Doar că, în afară de ei, la Cehu mai erau alți 57 de copii de până la 18 ani, cu nevoi diverse, nu ne-am oprit la pamperși!” Așa că două cupluri Balaban se înhămau la treabă în 2010: Cristina, Cristi, fratele lui, Lucian, și soția acestuia, Anemona. Bani, haine, jucării, obiecte de mobilier pentru cei care părăsesc Centrul după majorat, de toate pentru toți.

Asociația a apărut abia acum trei ani, în 2012, când și-au dat seama că e mult mai eficient să comande pamperșii centralizat. „Producătorii ofereau discounturi semnificative; în plus, puteam primi finanțare prin cei 2% din impozitul pe venit.” Și așa puteau face și mai mult decât făceau deja. În Zalău, cel mai apropiat oraș mai mare, nu există teatru de păpuși, așa că au organizat spectacole special pentru copiii de la Cehu. Cei mari, de 12–18 ani, fac lucruri frumoase – felicitări, tablouri –, așa că au valorificat asta prin licitații pe Facebook, iar din banii câștigați s-au finanțat excursii pentru copii, la Bran, la Sighișoara, la Băile Felix sau Băile Boghiș. „Căutăm locuri în apropiere, pentru că e foarte scump transportul.”

Centrul de la Cehu este foarte bine organizat, cu personal care pune mult suflet în munca în beneficiul copiilor, așa că lucrurile care ajung acolo sunt bine gestionate. „Când nu mergem noi acolo, ne trimit poze cu copiii care folosesc ceea ce primesc; sau ni se spune ce nu ar trebui să trimitem – de exemplu, fetele mai mari au gusturi proprii, nu mai au nevoie de haine de la noi. Îi și învață să fie mai independenți, să nu fie rupți de lume, să știe cu ce se pot confrunta când părăsesc Centrul.”

Cristina, care în viața de zi cu zi se ocupă de propriul business de familie, parcul acvatic Acvamania, unde se întâmplă și activități de educație nonformală, crede că, în voluntariat, e bine să te concentrezi pe o anumită cauză, pe care o cunoști bine; așa obții rezultate vizibile și rămâi alături de niște copii care au nevoie de un start bun în viață. Pentru asta își canalizează timpul liber, eforturile și o bună parte din venituri. Benefacto a obținut chiar în timpul realizării acestui material intrarea în proiectul de responsabilitate socială al Petrom, „Țara lui Andrei”, unde vor să sprijine ateliere vocaționale pentru copiii de la Cehu și să creeze un magazin online în care oamenii să poată dona pentru ei. Iar magazinul ar urma să fie administrat chiar de copii.

„Mai avem un proiect, Micii păpușari, cu teatru de păpuși pentru copiii până în 12 ani de la Cehu, pentru că vrem să îi învățăm să comunice mai bine”, spune Cristina, care se ocupă acum și de „Lista de Crăciun” – Moșul vine de patru ani la Cehu, tot datorită cuplurilor Balaban. Au creat pentru asta o pagină pe care au centralizat toate dorințele copiilor, iar la final de noiembrie, erau bifate toate dorințele. „Urmează acum marea acțiune de ambalare și etichetare!” Nici zilele de naștere nu trec neobservate; și acolo există o listă, „Dăruim zâmbete”, unde se pregătesc cadourile pe baza informațiilor pe care îngrijitoarele le află, cât se poate de subtil, de la viitorii sărbătoriți.

Alături de Cristi, Cristina, Anemona și Lucian, vin voluntari dedicați: medicul veterinar Nicola Manuela Călin, Crina Chakour, Alina Hoza, Tina Rogojan, Elena Petre, Alma Ceacalopol, la care se adaugă voluntari din Oradea, „o echipă măricică, cu doamne foarte energice, care au adunat o mare parte din cadourile de Crăciun”. Dar absolut nimic din toate acestea, spune Cristina, nu s-ar fi putut face fără sprijinul oamenilor de la centrul din Cehu Silvaniei și al Direcției de Protecție a Copilului de acolo. „Aici sprijinul este maxim. Cei de la Cehu, angajații, au fost primii care au donat până acum cei 2% din venit numai spre asociația noastră. Și nu doar ei, ci și prietenii și familiile lor. Implicarea este maximă.”