Zmeuriș pe acoperișul blocului? Da, chiar în cartierul tău!
Grădina de pe acoperișul Direcției Generale de Asistență Socială a Municipiului București a ajuns în cel de-al treilea an de înverzire și conține deja 133 de specii de plante, de la tomate, busuioc și zmeur la vișin, smochin și măceș. Are sistem de irigare, straturi înălțate, solarii, o mică zonă cu iaz și bănci pentru odihnă și relaxare. De primăvară până în toamnă e populată de oameni, fluturi și insecte. Totul pe o suprafață de 100 de metri pătrați, terasa unei clădiri cu cinci etaje dintr-o zonă de blocuri din Vitan. Am ajuns acolo într-o după-amiază ploioasă de martie, în timpul unui atelier de repicat busuioc (operațiune migăloasă prin care semințele încolțite ale plantei au fost puse, cu scobitoarea, în tăvile alveolare, umplute anterior cu pământ preparat astfel încât să fie cât mai fertil). Laurențiu Cernat, coordonatorul proiectului Grădini Urbane Comunitare din cadrul Asociației România în Tranziție, spăla tăvile ce urmau să fie folosite, împreună cu una dintre participantele la atelier. Grădina era un șantier, iar din blocurile învecinate se auzea enervantul zgomot de bormașină.
În zonele înverzite ale acoperișului înfloriseră câteva lalele și mai mulți căpșuni, iar într-un strat erau deja crescute fire tinere de ceapă și usturoi. Am fost invitată să gust creson dintr-o ladă acoperită cu folie pentru protejarea de îngheț și cimbrișor sălbatic dintr-un strat descoperit. „Am vrut să fie o varietate mare de plante în grădina de pe terasă și cât mai multe dintre ele să fie comestibile. Primul scop a fost să ajungem la peste 100 de plante. Acum sunt 133 de specii şi vom aduce şi altele. Putem ajunge la 200, în funcție de cum reușim să le ţinem sub control. Este importantă etajarea: copaci înalţi, arbuşti şi apoi plantele mai mici. Avem plante anuale, plante bianuale și perene, plante companion… Se ţine cont de fiecare plantă în parte când se plantează şi unde se plantează. Trebuie să se susţină unele pe altele, să fie compatibile”, îmi explică Laurențiu.
MULȚI IUBITORI DE GRĂDINI, PUȚINI GRĂDINARI
Grădinăritul nu e treabă ușoară și nici curată. Trebuie să știi ce plante să alegi, unde să le cultivi și cum să le îngrijești, trebuie să ai răbdare să pui cu scobitoarea semințele în alveole, plus perseverență și dedicare ca să mergi zilnic sau de câteva ori pe săptămână, după job, să faci răsaduri, să uzi plantele sau să te asiguri că dăunătorii nu îți strică munca, având în vedere că nu poți folosi insecticide sau alte substanțe chimice. Trebuie „să-ți bagi mâinile în pământ”, cum spune Laurențiu, să faci muncă fizică, și nu din când în când, ci în mod constant. Deși perspectiva grădinii îi atrage pe mulți, până la realizarea ei e drum lung. E probabil motivul pentru care Laurențiu spune că a fost contactat de mulți oameni care voiau să știe cum să facă o grădină pe acoperiș, dar n-a mai auzit apoi nimic despre realizarea proiectelor. Un alt motiv ar putea fi faptul că în cazul blocurilor de apartamente e nevoie de acordul a două treimi dintre locatari, de cel al asociației și de cel al unui inginer structurist, înainte de a te apuca de treabă. „Sper să apară şi alte grădini comunitare pe acoperiș, dar depinde foarte mult de existența unei persoane dedicate care să se ocupe de ea. Pentru că îţi ia foarte mult timp. Nu e un job pe care să-l practici o dată pe săptămână. Ca să fii coordonatorul unui proiect de genul acesta trebuie să fii mult timp acolo. Înainte de a instala sistemul de irigare veneam la două zile pentru udare, acum vin și la o săptămână”.
Că e mult de muncă, puțini voluntari care să meargă în mod constant la grădinărit, dar mulți oameni dornici să se relaxeze în mijlocul naturii, o spune și Roxana Pencea, preşedintele Asociaţiei Efectul Fluture, cea care din 2013 are grijă de grădina urbană comunitară de pe acoperișul unui spațiu colectiv de artă contemporană din Cluj-Napoca – Fabrica de Pensule, un exemplu de conversie a unei clădiri industriale într-un spațiu cultural independent. „În anii trecuți în Grădina Fluture am cultivat mai ales legume – roșii, ardei, plante aromatice –, dar anul acesta am hotărât să luăm o pauză și să plantăm mai mult flori, pentru că la legume e mult de lucru și totul este întreținut pe bază de voluntariat. Vrem să alternăm puțin.” Spațiul de 220 mp este deschis tuturor, dar e folosit mai ales de artiștii care au galerii în clădire și de vizitatorii lor. Ideea inițiatorilor grădinii de pe acoperișul Fabricii de Pensule a fost să transforme acest spațiu, care vara se încingea foarte tare, fiind acoperit cu bitum, într-un spațiu verde, plin de viață, cu legume, iarbă și flori. Mai ales că zona întreagă era una gri, de blocuri. „Când ai mai mult verde în jurul tău, îți crește standardul de viață, ești mai relaxat și respiri aer curat, iar activitățile de grădinărit sunt o modalitate de a face mișcare, exercițiu fizic”, spun reprezentanții Asociației Efectul Fluture, accentuând și rolul educativ al proiectului.
FILME PE ACOPERIȘ, ÎN MIJLOCUL NATURII
Grădina Direcției Generale de Asistență Socială a Municipiului București a fost construită pentru a fi o dovadă că se poate realiza un spațiu verde complex chiar și atunci când stai într-un oraș aglomerat, unde terenul e puțin și scump. Mai mult, ea reprezintă un model care poate fi copiat de oricine sau, mai bine zis, oricine este invitat să vină, să vadă, să întrebe, să exerseze și apoi să înverzească un colțișor din locul unde trăiește, fie și doar un ghiveci în care crește roșii cherry, dacă nu mai mult. La atelierele pe care Laurențiu le organizează frecvent (săptămânal sau chiar mai des, în funcție de lucrările care trebuie făcute), voluntarii pot pune întrebări sau pot pune mâna să lucreze, pot vedea grădina în detaliu și în fotografiile care surprind diversele etape ale proiectului și pot face donații pentru ca acest proiect și altele asemănătoare să poată exista. Unii dintre voluntari sunt tentați de ideea grădinilor pe acoperiș, alții vor să își cultive roșii proaspete și gustoase pe balcon, la fereastră sau în curte. Sunt și dintre cei care au moștenit pământ de la bunici și, deși au locuri de muncă bine plătite la București, visează la viața la țară, pe care și-o amintesc din copilărie.
„Una dintre ideile principale cu care a pornit proiectul în 2014 a fost accentul pe partea comunitară: să nu fie doar o grădină a mea, ci şi o grădină a comunităţii. Să fie deschisă astfel încât oamenii să participe atât în partea de implementare a designului, cât și la îngrijire, la recoltare, în toate stadiile. Atelierele au loc aproximativ săptămânal sau chiar de două–trei ori pe săptămână, în funcție de perioadă. Sunt zile în care ai nevoie – cum se întâmplă acum, în martie – să fii tot timpul prezent, foarte multe ore, pentru că altfel nu poţi să ai o varietate de plante, cum este în prezent pe terasă. În anii trecuți am avut şi sărbători pentru recolta cartofului sau a tomatelor, de exemplu. Au fost peste 100 de voluntari implicaţi în proiecte, dar doar câțiva vin frecvent.”
Grădina de pe acoperiș e aproape gata, dacă un astfel de proiect poate fi vreodată gata. În afară de înmulțirea speciilor, fertilizarea suplimentară a pământului (doar cu produse naturale), înălțarea unor straturi și finalizarea paravântului și a sistemului de susţinere a plantelor anuale, grădina va primi în acest an o alee terapeutică și va găzdui apoi vizionări de filme. „Vom face o aleea terapeutică, senzorială, cu diferite texturi, pe toată terasa. Am făcut ceva asemănător și la început: cu piatră, bucăţi de lemn de diferite forme şi apoi tocătură, metal, inclusiv zonă de gazon pe care poţi să calci cu picioarele goale. Plus plante aromatice în ghivece, din care se poate şi degusta și care pot fi mirosite, pipăite. După ce terminăm aleea terapeutică, vom face vizionări de filme, cu teme din agricultură sau ecologie. Viziunea mişcării de tranziţie se leagă de sustenabilitate, de permacultură. Dar nu va fi ceva închis, oricine vrea să proiecteze şi să facă evenimente aici o va putea face”, mai spune Laurențiu Cernat.
MIȘCAREA GLOBALĂ DE ÎNVERZIRE
Grădinile comunitare sunt oaze de verdeaţă în oraş sau la periferia acestuia, care oferă un mediu plăcut pentru petrecerea timpului alături de membri ai comunităţii, dar sunt și surse de legume proaspete, potrivit manualului de activități de protecție și regenerare a mediului „Permacultură urbană”, publicat online de Asociația Română de Permacultură. „Terenurile pot fi în proprietatea consiliului local, a asociațiilor nonprofit sau a persoanelor. Deseori sunt percepute taxe modice sau se fac strângeri de fonduri, care ajută la menținerea grădinilor, plata chiriei sau acoperirea altor cheltuieli.”
Cei care se implică în cultivare nu trebuie să utilizeze chimicale sau hibrizi F1 și nici să culeagă roadele vecinului fără aprobarea acestuia. În unele spaţii se desfăşoară activităţi culturale, în altele – activități educative, dar toate duc la întărirea comunității și la creșterea grijii pentru mediu.
În San Diego, SUA, de exemplu, sunt 30 de grădini comunitare grație implicării administrației locale, care a fost de acord ca în locul taxelor pe proprietate pe care ar fi trebuit să le încaseze să obțină permisiunea realizării de astfel de grădini comunitare. O lege din 2014 permite acest lucru, încurajând agricultura urbană și consumul de produse crescute pe plan local, scrie Los Angeles Times. Astfel sunt folosite proprietăți neglijate, membrii comunității sunt aduși împreună, iar tinerii află care sunt beneficiile grădinăritului. Și în Europa grădinile exploatate în comun au depășit stadiul de lucru neobișnuit. Culpeper Community Garden din Londra este o oază verde în mijlocul zonelor comerciale din Islington. Ceva între parc și proiect comunitar ecologic, care a câștigat numeroase premii locale.
În București mai sunt câteva grădini urbane comunitare care funcționează, la sol, de câțiva ani. Grădina de la Casa Tranzit, de exemplu, amplasată în zona Parcului Carol, a ajuns la al treilea sezon. Acolo au loc ateliere de permacultură urbană și se cultivă, în comun, salată, roșii, căpșuni și vinete. Un alt exemplu este Grădina din Gura Şiriului, din cartierul Titan, unde sunt organizate și alte activități, precum atelierele de preparare a săpunului, din ulei alimentar uzat, care este astfel reciclat.
Acest material a fost publicat în numărul 226 al Revistei CARIERE