„Maxim” sau „maximum”
Diferența dintre „maxim” și „maximum” este reală, nu ne aflăm în situația în care a mai fost inventat un cuvânt care înseamnă exact același lucru, dar pe care nu îl știe (folosi) toată lumea.
Astfel, vom spune „maxim” când apare ca adjectiv, lângă un substantiv: „preţ maxim”, „frecvență maximă” etc.
Vom spune „maximum” atunci când este adverb, deci apare legat logic de un verb: „are maximum 21 de ani”, „citeşte maximum trei cărți pe zi” etc., sau în locuţiunea adverbială „la maximum”: „ascultă muzică simfonică la maximum”.
Pentru că substantive sunt amândouă, alegem să folosim cu precădere varianta „maxim”: „maximul intervalului”, „va lua maximul de puncte” etc., pentru că „maximum” articulat nu sună elegant.
Regula se păstrează întocmai la „minim”/ „minimum”.
Citește și: Gramatica Academiei bate tradiția snobilor