A aplica replica potrivită, la momentul potrivit

Când le conjugăm, însă, accentele lor nu mai merg umăr la umăr. Iată, de exemplu, ce se întâmplă la indicativ prezent:

– eu aplic / eu replic (nu „replic”, nici „replichez”)

– tu aplici / tu replici

– el aplică / el replică – până aici, la „a aplica” accentul e pe a doua silabă, în timp ce la „a replica” e pe prima (punem degetul pe această deosebire pentru că urechile ne-au auzit pe ici-colo accentul pus pe a doua silabă și la a „replica”, ceea ce este greșit).

– noi aplicăm / noi replicăm, voi aplicați / voi replicați – accentele sunt în același loc la ambele verbe, și anume pe ultima silabă.

– el aplică / ei replică – iarăși apare deosebirea.

(Aceleași deosebiri și asemănări se găsesc și la conjunctiv prezent.)

Cel puțin la fel de important pe cât este să conjugăm bine aceste verbe este să le folosim cu sensurile corecte. Observăm, studiind DEX-ul, că nu poți aplica la un job și că „a replica” poate fi un corespondent bun pentru englezescul „to reply”, dar nu mai bun decât viteazul „a răspunde”.