A da sau a nu da credite

Functia de sef de serviciu credite este una dintre cele mai complexe dintr-o banca. Ce o face atat de complexa?

O fac complexa specificul activitatii si interconexiunile cu alte departamente din banca. Responsabilitatile mele pornesc de la elaborarea si propunerea bugetelor pe un an. Inaintea unui an, sub raspunderea mea, departamentul de credite din Centrala elaboreaza o prima propunere a bugetului pentru acel an, care este prezentata conducerii bancii si apoi supusa aprobarii consiliului de administratie al bancii.

Supravegherea operatiunilor de creditare ale bancii, pentru a fi in conformitate cu normele si procedurile interne de creditare, este o alta responsabilitate. Toate aceste norme si proceduri sunt facute de noi, departamentul de credite, sub directa mea supraveghere. De asemenea, se implementeaza produse noi – noi le propunem, conducerea bancii le aproba. Cand elaborez produse noi, pastrez legatura si cu alte departamente, de IT, de marketing, de contabilitate, de retail etc. In general, e nevoie de o stransa legatura cu departamentele de marketing si PR, pentru promovarea produselor. Pentru mine, foarte important e sa cer mereu un feed-back din partea celor care lucreaza direct cu clientii, fiindca ei stiu cel mai bine mersul pietei. Poti sa stai cu doi colegi intr-un birou, sa creezi un produs si sa ti se para ca e OK, dar, pierzand contactul cu piata, poti sa nu vezi lucruri evidente. Decizia tot noi o luam, dar informatiile pe care ni le trimit cei care au contact direct cu piata sunt esentiale, de cele mai multe ori.

Cum gestionati riscurile asociate acordarii unui credit?

Avem o politica generala de risc de creditare, care iti da anumite directii pe care poti merge, anumite restrictii generale. Dau numai un exemplu: nu trebuie sa ai intr-un anumit sector mai mult de 20% din totalul creditelor acordate de banca. Mai mult: excluzi anumite domenii de la finantare – armament, industrii poluante etc. Mai intervine un factor: cu cat perioada pe care este acordat creditul este mai lunga (maturitatea creditului), cu atat riscul este mai mare. Daca acorzi un credit pe un an, este mai putin riscant decat daca ai acorda un credit pe sase ani. De aceea, bancile au anumite targeturi privind maturitatea medie a creditelor.

Daca expunerea de credit – creditele deja existente, plus creditul actual – are un anumit nivel, este nevoie de un anumit nivel al comitetului de credit. Incepi de la un nivel mic, din sucursala, si ajungi pana la niveluri care includ obligatoriu si unul dintre conducatorii bancii. Ofiterul de credit propune sa se aprobe sau sa se respinga creditul, prezinta elementele dosarului, punctele tari si cele slabe, iar comitetul de credit ia o decizie. Uneori aproba cu unele amendamente, iar alteori, poate respinge acea propunere. Comitetul de credit se uita in primul rand la capacitatea de plata a clientului. De aici deriva intreaga analiza economica, financiara si non-financiara, a afacerii. Se mai analizeaza cand are clientul acea afacere, cum e managementul afacerii, daca e bun sau, dimpotriva, e unul pagubos, are pierderi si furturi din stoc in fiecare an sau pierde angajati in favoarea competitiei; daca isi cunoaste competitorii, daca produsele lui au ceva special sau e doar una dintre multele firme cu acelasi gen de activitate si care vor disparea mai devreme sau mai tarziu. Comitetul de credit mai e interesat de bilanturi, de cifra de afaceri, daca a acumulat capital in timp sau are datorii foarte mari, daca afacerea e profitabila. La creditele foarte mici, conteaza si dorinta de plata a clientului. E un fel de evaluare psihologica. Cei carora li se face aceasta "evaluare" sunt mici intreprinzatori: vanzatori in piata, taximetristi, cei care au un mic atelier de reparatii etc.

O alta masura de prevenire a riscului este nivelul dobanzii: teoretic, cu cat un credit este mai riscant, cu atat dobanda este mai mare. Termenul creditului, garantiile, destinatia lui sunt elementele care ne ajuta la evaluarea riscului pe care il presupune un client. Daca acel client are o destinatie vaga si tu banuiesti ca pleaca cu banii in Hawaii, e altceva decat unul care vrea sa-si cumpere un echipament, nu?

Sa inteleg ca tot ce mi-ati spus aici reprezinta procedura de acordare a unui credit. Dv., ca Director Executiv de Credite, unde apareti, in tot acest proces?

Peste o anumita valoare a creditului, eu sunt parte, a comitetului de credit. In general, cu cat nivelul creditului creste, cu atat creste si nivelul comitetului de credit. Uneori, se poate ajunge chiar si la banca-mama, din alta tara. Teoretic, se intampla in felul urmator: vine un client si cere o suma foarte mare. Cei din sucursala proceseaza dosarul de credit si, daca este cazul, trag o concluzie favorabila. Ei sunt primul filtru. Dupa aceea, dosarul intra "pe mana" unui comitet superior, din care face parte si unul dintre conducatorii bancii. Daca se aproba, dar totusi suma este foarte mare, atunci noi facem o scurta prezentare in Consiliul de Administratie al bancii. Cei de aici iau o decizie finala.

Ce se intampla in cazul acordarii unui credit neperformant?

Repercusiuni directe nu poate avea decat o frauda. In cazurile in care clientul respectiv da faliment, de exemplu, si nu mai poate inapoia creditul, sucursala este prima care reactioneaza. Contacteaza clientul, il viziteaza – pentru a verifica care este situatia cu el – ii da somatie, notificari, verifica daca nu exista alte metode de recuperare a banilor, vede tipul de problema – pentru ca pot fi mai multe tipuri, temporare sau permanente, cazuri in care clientul nu vrea sa plateasca sau in care nu poate sa plateasca etc. In functie de tipul de problema, ai mai multe parghii la indemana: poti sa-i anulezi penalitati, sa-l mai amani sau sa incepi executarea. Sunt diferiti pasi pentru diferite probleme.

Ce ar trebui sa aiba un bun sef de credite?

Sa aiba abilitati de comunicare, fiindca va avea foarte mult de a face cu oamenii – atat cu subordonati, cat si cu clienti, uneori-, sa aiba calitati analitice, deoarece va avea foarte mult de analizat si de gestionat un portofoliu de credite. Sa aiba creativitate, sa fie receptiv la lucruri noi, pentru ca, in munca de creare a unui produs bancar, daca esti reticent si conservator, uneori vei ignora lucruri evidente. Cand elaborezi niste produse si proceduri, nu trebuie sa uiti de cei din sucursale le vor vinde sau le vor pune in practica. Stand numai in birou, uneori pierzi contactul cu realitatea de la ghiseu. Un sef de credite trebuie sa-si asume responsabilitati, fiindca fiecare pas pe care il face implica riscuri. Daca nu vrei sa-ti asumi decizii, nu ai ce cauta aici, poti sa fii un simplu executant care muta hartii.

Razvan Filcescu

Nascut la Ploiesti, la 7 mai 1976.

Necasatorit.

Studii:

• 1994-1998: Facultatea de Finante, Asigurari, Banci si Burse de Valori din cadrul ASE.
• Februarie 2003-Iunie 2004: MBA la Universitatea din Seattle, in colaborare cu IBR Bucuresti.

Alte cursuri:

• Octombrie, 1999: Credit Technology, training organizat de German Romanian Fund.
• Martie, 2003: "Managementul portofoliului de credite", training organizat de Bankakademie International & Microfinance Centre for Central and Eastern Europe, Varsovia.
• Noiembrie, 2003: Seminar de Risk Management, organizat de BRM Consulting.

Experienta profesionala:

• Octombrie 1999-Martie 2000: Ofiter de credit, Microenterprise Credit Romania SA, Sucursala Bucuresti.
• Aprilie 2000-Ianuarie 2002, Coordonator de credite, Microenterprise Credit Romania SA, Sucursala Bucuresti.
• Ianuarie 2002-Iunie 2002: Director Sucursala, Microenterprise Credit Romania SA, Sucursala Bucuresti.
• Iunie 2002-Ianuarie 2003: Coordonator Sucursala, Miro Bank, Sucursala Bucuresti;
• Februarie 2003-Decembrie 2003: Director Executiv Adjunct Credite, Miro Bank, Centrala.
• Ianuarie 2004-prezent: Director Executiv Credite, Miro Bank, Centrala.