A fost “odată” ca niciodată
A fost “odată” ca niciodată, că dacă nu m-ar fi întrebat nimeni nici “o dată”, nici de mai multe ori, atunci nu v-aş fi povestit; a fost, deci, odată un om care ştia cum se scrie odată/o dată fără să numere.
Dar asta era într-un basm – pentru noi, ceilalţi muritori, regula e simplă: dacă poţi spune “o dată”, “două dăţi” etc. (răspunde la întrebarea “de câte ori?”), atunci scrii despărţit; dacă nu, atunci scrii împreună (răspunde la întrebarea “când?”): “hai odată!”, “odată, aveam plete” şi “odată ce”, “odată cu”, “odată şi odată”.
Tot despărţit e când scriem despre “o dată calendaristică”.
Citeşte şi „n” și „nn”