Alexandru Tomescu – dezvăluiri în avanpremiera turneului ArTime
2 nov – Trezire la 6.30 şi iarăşi pe drum, spre aeroport şi către Bucureşti. Seara, concert la Palatul Cesianu, Galeria Artmark, cu ocazia lansării retrospectivei X20 – un proiect ambiţios dedicat artei plastice ai ultimilor 20 de ani. M-am bucurat enorm să-l reîntâlnesc pe Andrei Pleşu.
3 nov – Zi de repetiţii cu Trio Strad – am avut de pregătit primul nostru turneu naţional şi a fost foarte mult de lucru! Noroc că n-am fost şi nu suntem singuri în tot acest demers, avem alături parteneri şi prieteni adevăraţi pe care ne putem baza. După aceea, o serie de întâlniri la Radio România, apoi cu potenţiali sponsori pentru turneu. M-am revăzut cu vechi cunoştinţe, am legat prietenii noi – oamenii sunt foarte dornici să ne ajute, dar… în limita bugetelor! Deviza zilei: perseverenţă, creativitate şi iarăşi perseverenţă!
4 nov – Încă o zi de prezentări, încă de la ora 9 dimineaţa. Am trecut pe la Quartz Media pentru ultimele retuşuri ale proiectului prezentat. O întrerupere la ora 12 – ne aşteaptau copiii de la Liceul Goethe să le vorbim despre salvarea pădurilor virgine din România, printre ultimele din Europa. M-am revăzut cu prietenii dragi de la WWF: Magor Csibi, Ioana Betieanu, şi i-am cunoscut pe ceilalţi ambasadori: Mihaela Bârzilă şi Alex Găvan, proaspăt întors din Himalaya. În faţa unui asemenea alpinist redevin copil pentru câteva secunde şi nu mă pot abţine să-l întreb: „Cum e în Himalaya?” Întrebare din categoria „Cum e să cânţi pe Stradivarius?”. Copiii la rândul lor sunt foarte interesaţi de ceea ce le povestim fiecare. La urma urmei, pentru ei încercăm să facem din România un loc mai bun şi mai frumos. Seara – spectacol de excepţie la teatrul Rapsodia cu Paul Cimpoieru şi Ana Pepine. O zi foarte faină!
5 nov – Vizită la dentist la prima oră, apoi direct la următorul concert! La prânz mi-am îngăduit câteva momente de relaxare cu prietenii la Bistro Violeta’s, ocazie cu care am recuperat şi blenderul pe care-l uitasem aici, în euforia de săptămâna trecută, când cu autografele şi concursul de Capricii Culinare, prima mea experienţă de gătit în public.
6 nov – Duminică. Întâlnire cu vărul meu, care este kinetoterapeut. De ceva vreme mă ajută să-mi recapăt flexibilitatea umerilor şi a braţelor. Am nevoie de sprijinul lui, fiindcă mă aşteaptă reprize foarte intense de studiu. Încep să-mi dau seama că până la plecarea în Noua Zeelandă au rămas mai puţin de 48 de ore. Brusc am o revelaţie: ne trebuie viză sau nu? Din fericire – nu! Îmi pun ceasul să sune la 5am. Dimineaţa filmăm spotul Turneului Artime.
8 – 10 nov: Zile petrecute în diverse avioane. Senzaţie de veselie amestecată cu disperare, când văd pe ecranul avionului traiectoria zborului: cei 12 centimetri de pe ecran acoperă de fapt jumătate din emisfera nordică. Este doar prima jumătate a drumului! Dar am ajuns să apreciez lungile zboruri intercontinentale pentru momentele de linişte pe care ţi le oferă: niciun telefon, nicio întâlnire… doar muzică, filme şi somn, un pahar de vin, conversaţii cu prieteni vechi sau noi, apusuri şi răsărituri de soare la răstimp de câteva ore…
11 – 12 nov: Zile de acomodare în Noua Zeelandă, unde cânt pentru prima dată. Cele 24 de Capricii de Paganini au suscitat curiozitatea unui număr incredibil de mare de români, acum a venit timpul pentru… export!
13 nov: Ziua concertului!
14 nov: Masterclass cu studenţii Kiwi de la Universitatea din Auckland.
15 – 16 nov: Lungul drum spre casă.
17 nov: Altă zi petrecută în forţă, cu două concerte în Bucureţti. Primul la Teatrul Act, într-un festival ce-mi este din ce în ce mai drag, dedicat tinerilor. Profit de ocazie şi lansez şi cel mai recent CD al meu, de fapt, un dublu CD: „Alexandru Tomescu. 24/24”. Un al doilea concert va avea loc într-unul din celebrele palate ale Bucureştiului.
18 nov: Ziua în care afişele ArTime ies din tipografie şi pornesc spre primele oraşe ale turneului: Reşiţa şi Petrila.
19 nov: Plecare într-un alt turneu, în Olanda, alături de trei foarte buni prieteni. Am înţeles prietenia în toată frumuseţea ei atunci când i-am dat şi o dimensiune sonoră, prin muzica de cameră. Este o încântare pură, care reuşeşte să mă ducă în alte lumi, în alte spaţii.
29 nov: Întoarcerea din turneul olandez şi scurtă acomodare la Bucureşti.
30 nov: Repetiţii cu Orchestra Radio pentru concertul de Dvorak din 2 decembrie.
PS. Tocmai ce-am primit invitaţia unui prieten de a cina împreună într-un week-end. Mă uit pe calendar şi caut… un week-end liber în care să fiu în Bucureşti. Şi caut, şi caut, se termină noiembrie, se termină şi decembrie şi tot plecat voi fi! Mi se pare ciudat să-i propun să ne vedem în ianuarie, aşa că până la urmă cădem de acord asupra unei zile a săptămânii: la anul. Şi… la mulţi ani!!!
Site Alexandru Tomescu aici