Andrei Pleşu: „Povestea vieţii lui Neagu Djuvara are verva sălbatică a unui peisaj luxuriant”

Octogenar sprinten şi entuziast ca un adolescent, Neagu Djuvara este azi una dintre cele mai fascinante figuri ale vieţii intelectuale din România. Iar cartea sa de memorii – o bijuterie a genului. De pus alături de fabuloasele Amintiri din pribegia după 1848 de Ion Ghica, al căror titlu este, cu fină intenţie, reluat.
„Povestea vieţii lui Neagu Djuvara are verva sălbatică a unui peisaj luxuriant. Nu e suficient să spui că a trecut prin multe. A trecut prin tot. Război şi Universitate, aventură şi savantlâc, exil şi repatriere, Europa şi Africa, diplomaţie, filozofia istoriei, spionaj, jurnalistică, Sorbona, Niamey şi Bucureşti, boierie şi sărăcie, profesorat, politică, explozie creatoare după vârsta de 80 de ani, anonimat şi glorie, acţiune, contemplativitate, radicalitate, cordialitate, hazard. Recunoaşte singur că a fost mereu însoţit, în momentele decisive, de un «noroc» salutar. A prins ultimul tren spre Helsinki după marea revoluţie rusească din octombrie şi a fost trimis la Stockholm pe 23 august 1944, anume, parcă, pentru a supravieţui tăvălugului bolşevic. Trecut de 95 de ani, are încă mari proiecte, speră să-şi afle sfârşitul pe un vapor, e ubicuu, tonic, şarmant, distins, fără fasoane, bucuros de glumă şi de tacla. De câte ori îl văd, mă contaminez de buna lui dispoziţie, savurez bunele lui maniere şi admir curajul opiniilor sale, adeseori în afara convenţiilor curente.“, a spus Andrei Pleşu, despre reputatul istoric.
Neagu Djuvara a spus că nu este un adept al genului memorii. „De aceea nu m-am pregătit câtuşi de puţin pentru un asemenea exerciţiu – de n-ar fi decât fiindcă eram conştient că participarea mea ocazională la evenimentele din veacul meu se situa la un nivel atât de modest, încât nu prezenta interes pentru istorici şi, şi mai puţin, pentru marele public Originea acestei scrieri e, aşadar, accidentală.”.
Amintiri din pribegie nu sunt memorii construite, chibzuite, cizelate, logic organizate, ci doar amintiri răzleţe, impresii fugare, mărturii şi mărturisiri.

La preluarea definitivă a puterii de către comunişti în toamna lui 1947, Djuvara hotărăşte să nu se întoarcă în ţară

Neagu Djuvara şi-a făcut studiile la Paris: Licenţa în litere (istoric), 1937; Doctorat în drept, 1940; Doctorat de stat în litere (filozofie a istoriei), 1972; diplomă a Institutului de Limbi şi Civilizaţii Orientale, 1988.
În 1941 participa cu Regimentul 6 Dorobanţi de Gardă "Mihai Viteazul" la campania din Basarabia şi Transnistria. În 1943 intra prin concurs la Ministerul de Externe. La 23 august 1944 e trimis de Mihai Antonescu curier diplomalic la Stockholm pentru reluarea negocierilor de pace cu URSS. Guvernul de după 23 august 1944 îl numeşte Secretar de Legaţie în Suedia, unde stă până la preluarea definitivă a puterii de către comunişti în toamna lui 1947, când hotărăşte să nu se întoarcă în ţară. Din 1948 până în 1961 şi din 1984 în 1989 a activat în sânul exilului românesc -Comitelul de asistenţă pentru românii refugiaţi, Radio Europa Liberă, Fundaţia Carol I, Casa Românească.
Între 1961 şi 1984 Neagu Djuvara a stat în Africa subsahariană, în calitate de consilier diplomatic şi juridic la Ministerul de Exteme al Republicii Niger. În virtutea acestei funcţii a călătorit mult în Africa, Europa şi America.
În 1990 s-a întors în ţară, fiind, din 1991 în 1997, profesor-asociat la Universitatea din Bucureşti. E membru de onoare al Institutului de Istorie "A.D. Xenopol" din Iaşi şi al Institutului de Istorie "Nicolae Iorga" din Bucureşti.