Angelli radiosi ai vinului
Cine nu si-ar dori sa lucreze intr-o echipa prietenoasa, cu spirit tanar! La Angelli, angajatii se considera o adevarata familie. Asta pentru ca majoritatea se cunosc de 10 ani, de cand s-a infiintat compania.
Angelli a aparut in Romania in 1994, ca urmare a colaborarii unor investitori italieni si romani. Ovidiu Petre, seful sectiei productie, isi aminteste de vara in care s-a instalat prima linie de productie la Craiova, intr-un spatiu inchiriat la statiunea Banu Maracine. “Conditiile erau improprii. imi aduc aminte si acum prima sarja, cand ita-lienii aveau mari emotii, intrebandu-se daca vindem sau nu vindem, daca o sa mearga sau nu. in 1996 deja era instalata a doua linie, veneau incontinuu utilaje, tancuri si colegii de acolo nu puteau face fata. Se ajunsese ca de cateva ori sa se lucreze in trei schimburi. Pe vremea aceea se muncea si duminica. Dar si capacitatile de productie erau mult mai mici”.
In momentul de fata, Angelli este parte a grupului german Henkell & S”ohnlein Wiesbaden, fiind preluata de acesta la sfarsitul anului 2003. Sediul se afla in Bucuresti. Numarul angajatilor este redus. Doar 80 cu totii, dintre care cam 40 de persoane sunt la fabrica in productie si la administrativ. Restul de 40 inseamna forta de vanzari: directori de vanzari, merchandiseri.
Organizarea firmei este ceva mai deosebita. Astfel, nu exista un director ge-neral, ci exista o echipa de conducere formata din patru persoane: director financiar, director marketing, director de vanzari si director productie. “Fiecare persoana este responsabila pentru departamentul in care activeaza, si deciziile la nivel de firma se discuta intre aceste persoane”, spune Marius Obritenschi, Marketing Manager. “Avan-tajul este ca orice decizie este vazuta de mai multi ochi, este analizata de mai multe persoane, deci posibilitatea de a gresi este mai mica”.
S-a ajuns la solutia aceasta pentru ca in toate filialele din grupul Henkell & S”ohnlein exista aceeasi structura de condu-cere. “in felul acesta, se discuta mai usor problemele: intai in interiorul departamentului si apoi, la nivel de societate. Se poate vedea care este solutia cea mai oportuna. Acest sistem ajuta foarte mult la comunicarea intre departamente”, mai spune Obritenschi.
Comunicarea este facilitata si de faptul ca personalul este de varste apropiate, in jur de 30 de ani. Ba chiar in echipa de vanzari, mai toti sunt studenti sau studenti in ani terminali. Delciza Naghiu, Asistent Marketing, implineste in august un an de cand face parte din echipa Angelli. “Chiar din prima zi in care am venit, seful meu direct, Marius Obritenschi, mi-a facut o prezentare scurta a firmei: date generale, lucruri care m-ar putea interesa, mi-a aratat portofoliul firmei si apoi am facut un tur al fabricii, desi a-tunci era oprita productia, pentru a putea vedea exact toate facilitatile noastre de productie. Mi s-a parut o integrare completa, am luat contact cu toate departamentele, mi-au fost prezentati toti colegii. Este o atmosfera relaxata, se fac glume, ascultam muzica in birou, este chiar OK”.
Datorita faptului ca nu este o echipa mare, nici nu este nevoie de un regulament strict. Exista un regulament de ordine interioara pe care il respecta cu totii. Dar, in primul rand, se respecta intre ei. “Nu exista formalitati foarte mari. Mai important este rezultatul muncii, decat formalizarea ex-cesiva”, spune Marius Obritenschi. “Suntem o echipa de patru oameni care luam deciziile. intotdeauna, cand avem de rezolvat o problema care nu este o banalitate, ne adunam in sedinta de management, vedem care ar fi solutia din punctul nostru de vedere. Facem acest lucru dupa consultarea celor din productie si aflarea problemei in amanunt. in final, se stabileste o strategie, dupa care informam partea germana”.
Cei patru sefi de departament mai au la dispozitie si cate un consultant german caruia ii pot cere sfatul.
Relatiile cu partenerii germani sunt la fel de directe. “Am avut de curand o intalnire la Viena unde a venit partea tehnica din toate tarile grupului. Daca ei au o problema punctuala, simpla, ne dau un telefon. Daca este ceva care implica mai multe informa-tii, date tehnice, grafice, ne transmitem un email la care se raspunde pana a doua zi, in general”, afirma Cristina Veith, director tehnic al Astese Production.
Oamenii companiei sunt incurajati sa fie creativi daca pot aduce imbuna-tatiri intregului proces de lucru. “Pana sa fim convinsi ca ele functioneaza, pu-tem face o perioada de proba, si apoi aplicam din ideile angajatilor. De multe ori, aceste idei sunt premiate cu bonusuri, cu prime, avem grija de ei”, mai spune Obritenschi.
Grija fata de angajati se manifesta si in momentul in care apar posturi noi. De aceea, nu sunt adusi oameni in echipa fara a verifica mai intai daca nu exista cineva in interior compatibil cu acel post. Chiar si Marius Obritenschi a fost initial angajat ca responsabil de marketing. “La inceput, ma ocupam mai mult de partea operativa, nu faceam strategii, nu ma ocupam de toata imaginea firmei. in timp, mi-au fost date si aceste responsabilitati. Eu consider ca am avansat”. De asemenea, angajatii sunt instruiti permanent la Bucuresti sau la firma-mama din Germania. Cu ocazia sedintelor trimestriale pe care le au, sunt aduse firme de training pentru vanzari si merchandising, sa explice cum se asaza marfa in raft, cum se vorbeste cu clientii. Aceste sesiuni sunt organizate in primul rand pe partea de vanzari, mai ales ca majoritatea personalului face parte din aceasta categorie.
in Germania sunt trimise persoane incepand de la responsabili de materii prime, pana la laboranti, directori de productie. Aceste vizite mai fac parte si din strategia de stimulare a performantelor. De exemplu, in luna ianuarie au plecat cu totii in Germania, la firma-mama, in Wiesbaden. De altfel, incepand cu 2003, toate departamentele au mers pe rand acolo. “Faptul ca am prezentat colegilor toate facilitatile de productie si pozitia firmei Astese in cadrul Henkell a insemnat foarte mult pentru ei. I-a motivat faptul ca lucreaza la o firma puternica, le-a dat o si mai mare incredere de sine”, spune Obritenschi.
Mai sunt si ocazii in care se re-unesc colegii din toate companiile grupului Henkell. Delciza Naghiu a fost foarte incantata de seminarul la care a participat. “Am avut sansa sa-i cunosc pe cei de la compania Dr. Oetker, grupul din care face parte firma Henkell & S”ohnlein, si de care doar auzisem, iar pe parte profesionala, de la prezentare pana la organizare, am avut numai de invatat”.
Se mai acorda si premii pentru stimularea performantelor. La sfarsitul fiecarui an se acorda premiul pentru Cel mai bun vanzator de vodca sau pentru Cel mai bun vanzator de spumant. Premiile sunt fie cadouri, fie excursii. Poate sa fie premiata si o solutie tehnica adusa de un coleg pe partea de inovatie.
In partea de productie exista aceeasi atmosfera prieteneasca. Ovidiu Petre nu-si prea petrece timpul in biroul de sus, ci sta in cutiuta de sticla din sectie, in mijlocul oamenilor. “Per total, oamenii au inteles cam ce relatii de munca vreau sa avem. Pot sa spun ca acolo eu am impus relatiile de munca. Sunt de sase ani aici si, daca pana acum nu mi-a pus nimeni sacul in cap, inseamna ca toata lumea ma iubeste”, spune Petre. “Se lucreaza bine. in afara de doua-trei <
Ovidiu Petre spune ca relatia sa cu angajatii nu este ca in alte firme, unde nu se prea sta la discutie cu sefii. “Mie mi-a placut sa stiu si cati copii are fiecare, si ce-l doare, si unde-l doare, si de ce. Poate ca am si gresit cu cativa dintre ei, care au inteles prost apropierea aceasta”.
In general, atunci cand cineva greseste, se atentioneaza unul pe altul iar, daca se persista in greseala, se trag la raspundere, dar faptul ca cineva a facut o gresela nu este o tragedie. Pentru Ovidiu Petre, cele mai frumoase mo-mente sunt cele in care isi vede oamenii stand. “O sa sune comunist, dar eu sunt fericit atunci cand vad ca iese sticla de pe banda cum vreau eu, cata vreau eu, in timpul in care-l vreau eu si cand ii vad pe oameni ca stau, pentru ca lucrul acesta inseamna ca totul este perfect”.
Relatia cu clientii este intretinuta atat la birou, cat si in afara acestuia, cu ocazia petrecerilor de peste an, cand se intalnesc si povestesc mai mult despre anul care tocmai a trecut sau despre ce planuri au. Acest lucru se intampla deoarece se doreste mentinerea unor relatii cat mai stranse cu cei peste 100 de clienti, distribuitori directi sau lanturi comerciale, spune Marius Obritenschi. “Aceste intalniri au loc in fiecare departament in parte, cu colaboratorii pe care acesta ii are. Departamentul de vanzari mentine o relatie directa cu clientii, cu distribuitorii, cu marketingul, cu agentiile de creatie cu care lucram, cu tot ceea ce intra in componenta unui produs”.
Faptul ca firma Astese a trecut prin doua sisteme de conducere cu nationalitati di-ferite a insemnat si experiente diferite, si abordari diferite ale metodelor de lucru.
O mare schimbare la pre-luarea de catre germani este modul in care se percep relatiile interumane. “Sunt mult mai reci, dar romanul este tare si o sa-i schimbam noi si pe nemti, nu-i nici o problema”, glumeste Ovidiu Petre. “Poate cu italienii eram mai directi, in sensul ca, fiind un grup mai mic de investitori, deciziile se luau la o viteza mai mare”.
In schimb, grupul german fiind mai mare, o decizie trebuie discutata de mai multe persoane si exista o oarecare in-tarziere. Cu toate acestea, germanii nu au o atitudine autoritara fata de echipa din Bucuresti. Vin in tara o data pe luna, dar se tine legatura si prin telefon si email. Avantajele de a face parte dintr-un concern international se rasfrang pe toate planurile. Astfel, acum au credibilitate mai mare in cazul imprumuturilor bancare, experienta si larga raspandire ii ajuta sa-si gandeasca strategiile de marketing in modul cel mai profitabil. Pana si la capitolul utilaje stau mai bine de cand au venit nemtii. “O sa aducem acum niste utilaje de acolo, care pentru ei sunt mici, dar pentru noi sunt tocmai bune”, spune Petre. “Pe atunci nici nu exista departamentul de ma-nagement al ca-litatii. Italienii erau multumiti daca dopul sta-tea in sticla, daca avea cu-loarea cam asa, daca nu se inmuia cutia. Acum, nici nu se pune problema. Se opreste productia. Oricum, italienii nu ar mai fi rezistat, pentru ca a aparut si concurenta”.
In ceea ce priveste relatiile interumane, italienii puteau sa vorbeasca orice, puteau sa le pro-mita orice, si se tineau sau nu de cuvant. Cu nemtii, in schimb, treaba este mai stricta, nu se arunca atatea vorbe in vant. “Nu este vorba de eficacitate, ci de coerenta, o respectare mai stricta a deciziilor. Pana acum doi ani de zile, daca se lua decizia sa zugravim biroul in albastru, de exemplu, maine puteam sa spunem ca nu-l mai zu-gravim. Acum, daca o sa cada cladirea, biroul trebuie sa ramana in picioare ca sa-l zugravim in albastru pentru ca asa s-a decis”, spune Ovidiu Petre.
Dupa cum spune Marius Obritenschi, angajatii de la Angelli “se joaca de 10 ani impreuna”, atat de bine se inteleg. Ba chiar se mai intalnesc si in timpul liber uneori. De exemplu, in curand vor merge la Mamaia, unde vor face o sedinta, dupa care timpul liber ramas si-l vor petrece impreuna.
De curand, firma a oferit bilete la teatru angajatilor sai, ocazie cu care acestia au venit insotiti de parteneri. “Dupa piesa, am mers la o terasa si a fost altfel decat la serviciu, am vorbit alte lucruri decat cele profesionale. Mi-a placut foarte mult”, spune Delciza Naghiu. Nu lipsesc nici petrecerile de Craciun sau de Pasti, precum si cele de 1 martie si 8 martie. De Craciun e mai greu, pentru ca este perioada agitata cand productia se afla in plina desfasurare. Planul de viitor al echipei Angelli, care ar duce la o identitate si mai puternica, este sa se organizeze o sarbatoare interna a firmei, dedicata tuturor angajatilor, cu jocuri in echipa si cu sampanie. Evident, de productie interna.