Băutura gentlemanilor. Când whiskey-ul devine carieră

„Apoi, în 1998, m-am mutat la William Grant & Sons”. Înainte de asta, a fost manager de distilerie pentru mai multe businessuri precum Bladnoch, Mortlach, Blair Athol, Dalwhinnie, Linkwood și Glen Elgin Distilleries. Acum ocupă același post la distileriile Glenfiddich și The Balvenie. Îi place să spună despre el că a fost un pic cam „hoinar” pentru că a lucrat la atâtea distilerii, dar este mulțumit că soția lui l-a urmat peste tot unde l-au purtat aceste joburi.

Șapte ani mai târziu, a avut nevoie de o nouă provocare și s-a mutat în marketing, unde a devenit Global Brand Ambassador of Glenfiddich, iar acum conduce o echipă de 20 de ambasadori Glenfiddich. Îi recrutează, îi antrenează și îi dezvoltă, iar pe lângă această activitate, călătorește în lume pentru a oferi suport din punct de vedere educațional pentru diferite piețe.

Dacă vreodată ajungeți în Scoția sau vă întâlniți cu vreun scoțian, nu le criticați whiskey-ul și jocul de golf. Asta dacă țineți la propriile vieți! Cum probabil știți cum să beți berea sau vinul, nu strică să vă aventurați papilele gustative într-o degustare profesionistă de whiskey. Cu siguranță aveți multe curiozități legate de această băutură, de la prețuri până la diferențele dintre tipurile de whiskey la nivel mondial și miturile legate de ele.

Cum se bea, cu adevărat, whiskey-ul

„Prima regulă pe care o învățam de la bunicii noștri era că singurul lucru pe care îl poți turna peste whiskey este mai mult whiskey. Așa se bea această băutură: seacă. Eu am o problemă cu acest mod de a bea whiskey-ul pentru că îi sperie pe tineri, cărora le este frică să-l savureze așa și, din acest motiv, nici nu sunt interesați să aibă o carieră în acest domeniu. Pe de altă parte, acum, în Scoția, noi luăm un păhărel mai mic, în care turnăm whiskey și, peste el, punem două picături de apă”, spune oficialul Glenfiddich.

Pentru el, în momentul de față regulile acestea nu prea contează pentru că, dacă tu ești cel care cumpără sticla de băutură, ești liber să o bei cum vrei și cum îți face plăcere. „Poate să fie cu gheață, apă sau suc. Eu am început să învăț despre whiskey în SUA, unde aveam niste blenduri foarte tinere, bourbonuri aspre, care trebuiau îmblânzite cumva”, povestește Ian.

Pe acestea nu le poți calma decât dacă pui peste ele niște gheață. Astfel, scoți în față gusturile dulci precum cel de vanilie și te face să îl savurezi mai bine. „Apoi, americanii au început să descopere whiskey-ul de single malt și l-au tratat pe acesta ca și cum ar fi fost unul blended și au pus gheață și peste acesta”, afirmă el. Mai spune că înțelege de ce ai vrea să pui gheață peste whiskey dacă trăiești într-o țară calduroasă.

În Scoția se pun două picături de apă în whiskey-ul de 12 ani, nimic în cel de 15 ani și poate o picătură sau două în cel de 18 ani. „Folosim această apă pentru a mai domoli acea «mușcătură de tărie» pe care ți-o oferă alcoolul. Ce este peste 18 ani, tratăm cu respect. Adică încălzim puțin paharul ținându-l în mâini, turnăm băutura, ne alegem foarte atent compania, ne așezăm confortabil și… începem să discutăm despre politică”, spune Ian Miller.

Ce trebuie să reținem este că apa, folosită în cantități mici, scoate la iveală aroma și savoarea whiskey-ului, în timp ce gheața le răcorește, făcând băutura mai acceptabilă pentru o persoană mai tânără.

În România, cele mai cumpărate mărci de whiskey sunt cele care nu costă mai mult de 8-9 euro, iar expertul nostru are o explicație simplă pentru prețul lor. „Acesta nu poate fi mai vechi de trei ani și, cel mai probabil, este fabricat în India, unde folosesc melasă, apoi folosesc puțin whiskey pentru a-i adăuga aromă. După asta îl vând pe piața neagră și ajunge în România. Dar nu știu ce fel de whiskey ar fi acela”, spune Ian Millar.

El crede că, oricum, sunt foarte multe whiskey-uri blended, produse pentru hipermarketuri, dar brandul pe care îl reprezintă el nu trebuie să concureze cu ele având în vedere că acesta este unul pentru piața mai de lux. „Noi vindem o băutură care spune ceva legat de statutul tău. Când mergi într-un bar, strigi la barman să îți aducă un Glenfiddich de 12 ani. Dar dacă vrei un whiskey de 8 euro, îi vei șopti în ureche. Este un lucru care ține de mândrie”, afirmă ambasadorul de brand.

Întrebat cam care crede că este prețul corect pentru o sticlă de whiskey, Ian ne-a spus că acesta ar trebui să fie undeva la 45-50 de dolari pe sticlă, dacă este unul de 12 ani.

Mitul celui mai bun whiskey

Pe la finalul anului trecut, s-a promovat mitul că whiskey-ul scoțian a fost detronat de către cel japonez. Greșit! Scoțienii sunt foarte mândri de lucrurile pe care le fac, iar un astfel de lucru nu este posibil. „Un englez… care trăiește în America… și scrie cărți, Jim Murray, a spus că whiskey-ul japonez este mai bun decât cel scoțian. Este opinia unui englez… care traiește în America… și scrie cărți. Un singur om a decis că whiskey-ul japonez e mai bun decât cel scoțian”, a ținut să accentueze scoțianul.

În momentul de față există la nivel mondial două competiții foarte importante: International Wines ans Spirit Competition (IWSC) și International Spirits Challenge (ISC). În acestea două se decide care este cea mai bună astfel de băutură pentru că totul se decide după gust și miros, fără ca mărcile să fie la vedere. La aceste două competiții, Glenfiddich a luat cele mai multe premii. „Aceasta este opinia master-distilerilor din Scoția, nu a unui englez care stă în America și scrie cărți”, a mai spus Ian.

Whiskey-uri la nivel mondial

„În SUA, mai precis în Texas, acolo unde barbații ar trebui să fie bărbați adevărați, se preferă un whiskey mai soft. Acolo, cel mai bine vândut este unul canadian, Crown Royal. Nu este o băutură prea complicată, este ușoară și nu atât de remarcabilă. Nu are aceeași complexitate ca whiskey-ul scoțian”, spune Millar.

În schimb, cele europene livrează mulți tanini, adică acea senzație de piperat pe care o ai pe limbă. Americanilor nu le place asta. Bourbonurile pot fi și ele destul de aspre. „Când sunt în SUA, caut anumite mărci, dar și America, ca multe alte state, are multe băuturi foarte bune, dar și unele ușor îndoielnice”, afirmă expertul.

În schimb, crede că japonezii încep să se descurce foarte bine la acest capitol. Lui îi place whiskey-ul Yamazaki și asta pentru că știe cât de buni sunt distilerul șef și master blenderul de acolo. Iar rezultatul succesului lui Yamazaki se datorează celor doi.

Golf… și alcool

Și, când vorbești despre Scoția, două lucruri îți vin în minte: golful și whiskey-ul. Acestea reprezintă o combinație foarte bună, dar niciodată în același timp, spune Millar. „Promovăm golful în Scoția, îl jucăm dimineața și bem whiskey seara. Dacă inversezi lucrurile, golful nu mai este atât de distractiv. Dar e bine de știut că avem obiceiul să jucăm golf cu o sticlă de whiskey în geanta cu crose. Și, atunci când toată lumea te bate la golf, scoți sticla și începi să le dai să bea”, povestește oficialul Glenfiddich.

Este de părere că acest sport este unul foarte plăcut atâta timp cât nu îl iei în serios. Dacă faci asta, crosele ajung să zboare cât mai sus în aer, odată cu nervii. „Fratele meu îl ia foarte în serios. Și nu-i face prea bine. Whiskey-ul este a «19-a gaură la golf», pentru că fie că pierzi sau câștigi, dacă la final te așteaptă o sticlă de whiskey, viața revine la normal”, spune Ian.

În următoarele 4-5 luni, echipa de la Glenfiddich va fi în România pentru a-i face pe români să învețe diferențele între single malt, blended, bourbon și altele. „Ne luăm foarte serios rolul de campioni în acest domeniu. Vom încerca să educăm publicul. Credem că whiskey-ul este o băutură pentru cei mai maturi, nu ca vârstă, ci ca mentalitate”, spune Millar.