Calculatorul
Calculatorul este un instrument pe care foarte putini utilizatori il cunosc in toata complexitatea lui. Necunosterea “cutiilor negre” ale unui astfel de instrument poate genera anxietate, imposibilitatea de gasire directa a unei solutii, dependenta de un alt actor in sistemul de lucru si sunt percepute ca frustari.
– Structura bidirectionala a interactiunii intre calculator si om este complexa. Problemele apar din aceea ca exista un cadru bine delimitat de interactie in care utilizatorul comun are foarte putina libertate de decizie; aceasta limitare a posibilitatii de optiune in indeplinirea obiectivelor profesionale este in general o sursa suplimentara de stres.
– La utilizatorii pentru care calculatorul a devenit un instrument de lucru dupa a treia sau a patra decada a vietii lor, modalitatea de introducere a informatiei poate reprezenta o problema, deoarece se creeaza un decalaj semnificativ intre momentul gandirii si aparitia mesajului in calculator. O operare “cvasi on line” este dezirabila – in sensul transmiterii foarte rapide a informatiei procesate mental cu cea inregistrata in calculator. Acest lucru este mai putin evident pentru cei care au utilizat calculatorul din copilarie si la care aceasta discordanta a fost ajustata inca din perioada primelor experiente de utilizare. Pe de alta parte este posibil ca tastatura clasica sa fie inlocuita cu alte forme de schimb de informatie care sa duca la disparitia acestei probleme.
– Au existat foarte variate atitudini din partea cercetatorilor in domeniul psihologiei muncii legate de introducere acestui instrument de lucru; de la optimismul nemasurat legat de dezvoltarea personala a individului in cadrul unei organizatii (marirea gradului de autonomie si autoritate la nivelul individului, posibilitatea largirii competentelor si abilitatilor), pana la abordari mult mai pesimiste de tipul: noua tehnologie este doar o modalitate de control mai eficace a organizatiilor asupra indivizilor, o limitare a libertatii lor de actiune si diminuarea pana la disparitie a relatiilor sociale interumane. Societatea virtuala a devenit un subiect care s-a extins de la preocuparile impactului asupra sanatatii fizice (vezi corelatia foarte stransa cu cresterea incidentei obezitatii si a consecintelor ei – diabet, dislipidemie, chiar mortalitate cardio-vasculara) si psihice (dificultatea in socializare) a copiilor la cele ale adultilor a caror activitate profesionala nu se mai desfasoara intr-un cadru de comunicare clasica umana, ci devine o relatie mediata de calculator. Desi a fost gandit ca o modalitate de comunicare eficienta (prin perspectiva doar a raportului cantitate/rapiditate), ea s-a dovedit in multe situatii de o eficacitate limitata (din perspectiva atingerii scopului de baza al comunicarii: de asimilare a mesajului). De asemenea a devenit de multe ori o bariera in intelegerea celorlalti membri ai organizatiei pentru ca limiteaza mesajul la cel scris ignorand atitudinea, feedback-ul imediat, si tot contextul socio-emotional care fac dintr-o organizatie un sistem activ, in dinamica. Iar diminuarea comunicarii si formarii echipelor intr-o organizatie poate fi o sursa majora de stres.
Solutiile acestor probleme sunt variate; in general este acceptat ca eficienta o imbinare a suportului individual cu o interventie la nivel organizational.