Ce bine ne-nțelegem noi cu „fi, „fii” şi „fiii”!

Chiar dacă n-ai avea fii, dar chiar și dacă ai fi părinte, probleme cu “i” la “a fi” s-ar putea să ai. Cine n-are? Cine termină de citit această pastilă!

Așadar, câţi “i” avem la “fi” şi “fii”?

Forma verbului “a fi” primeşte doi “i” doar în trei situaţii:

1. “fii bun!” (imperativ afirmativ, dar la negativ este “nu fi nebun!”, căci se formează astfel: “nu” + infinitivul “(a) fi” – regulă valabilă pentru toate verbele: “nu mânca”, “nu spăla”, “nu tunde” etc.)
2. “să fii bun” (conjunctiv prezent afirmativ) şi
3. “să nu fii nebun” (conjunctiv prezent negativ).

În toate celelalte cazuri, avem “fi”!

Atenţie la conjunctivul perfect, care se formează cu “a fi” ca verb auxiliar, cu un singur “i”: (eu, tu, el, noi, voi, ei) “să fi mâncat ceva bun”, “să fi spălat vasele”, “să fi terminat de citit această lecție”etc.

www.anonimov.ro

Citeşte şi Lumea îl urăște câteodată degeaba pe "ca și"